”Nu exista situații fara iesire, exista doar situatii insuficient studiate” (Octavian Paler)

Contexte și instrumente pedagogice

pentru dezvoltarea gândirii laterale
la preșcolari

Cerc pedagogic
22 mai 2017
 Gândire laterală sau cum să numești altfel gândirea creativă, provocatoare, care
te scoate din tipare și te ajută să scoți din pălărie un alt tip de idee, un alt tip de soluție.

Termenul de „gândire laterală” a apărut în 1967 și își propunea să desemneze un

proces sistematic de a gândi inovator, depășind tiparele limitative ale gândirii logice.
Edward de Bono, creatorul gândirii laterale, o explica astfel: „Nu poți săpa o groapă
nouă adâncind o groapă mai veche.”

Principiul esențial al gândirii laterale este acela că orice mod de a privi o situație
este doar unul din nenumaratele moduri posibile.

În educația formală accentul se pune pe gândirea verticală, gândire eficientă, dar

incompletă. „Gândirea laterală poate fi exersată, învățată și folosită. Putem să ajungem
să fim pricepuți în acest domeniu așa cum putem ajunge să fim pricepuți la
matematică.” spune E. de Bono în cartea sa, Gândire Laterală

Gândirea laterală generează idei, îşi propune să desemneze un proces sistematic

de a gândi inovator.

Creativitatea a început să fie apreciată din ce în ce mai mult ca element esenţial

al schimbării şi al progresului, evoluţiei. Pentru a ajunge să folosim creativitatea, e
nevoie să o privim ca pe o modalitatea de a ne folosi mintea. În aceasta constă
gandirea laterală.

Este recomandabil ca educarea lateralităţii să ȋnceapă ȋn jurul vârstei de 4-6 ani,

când ȋncă nu s-au consolidat elementele orientării ȋn spaţiu şi nici lateralitatea nu este
certă.
Pentru stabilirea lateralităţii se pot folosi probe şi teste: proba aplaudatului,
ȋnchiderea şi deschiderea palmelor, ȋnşirarea margelelor pe fir de aţă, proba shooting,
testul sighting şi manoptoscopului, depistarea auditivă a ceasului ascuns sub o cutie.
 Diferențe între gândirea laterală și gândirea verticală:
1. Gândirea verticală este selectivă, gândirea laterală e generativă. Adică atunci
când gândim vertical alegem cea mai promițătoare cale de a privi o situație. Când gândim
lateral, generăm cât mai multe abordări.
2. Gândirea verticală înaintează doar dacă există o direcție în care să înainteze,
gândirea laterală înaintează pentru a genera o direcție.
3. Gândirea verticală e analitică, gândirea laterală e provocatoare.
4. Gândirea verticală este secvențiala, gândirea laterală face salturi. Când gândim
vertical, înaintam pas cu pas. Odată ce ajungem la o concluzie, validitatea sa este data de
validitatea pașilor făcuți. Când gândim lateral putem face salturi și umplem goluri după
aceea.
5. În gândirea verticală fiecare pas trebuie să fie corect, în gândirea laterală nu e
cazul.
6. În gândirea verticală sunt folosite negații pentru a bloca anumite drumuri, în
gândirea laterală nu există negații.
7. Când gândim vertical ne concentrăm și eliminăm ce nu e relevant; când gândim
lateral primim cu bucurie intervențiile întâmplătoare.
8. În gândirea verticală, categoriile, clarificarile și etichetele sunt fixe, în gândirea
laterala nu.
9. Gandirea verticală urmeaza cele mai plauzibile căi, gândirea laterală pe cele
mai puțin probabile.
Gândirea laterală semnifică un mod de a gândi care urmăreşte schimbări în percepţii,
concepte şi idei prin utilizarea unor instrumente specifice.

După ce înveţi tehnicile de Gândire laterală poţi să:

 rezolvi probleme pe care nu le-ai putut rezolva cu metode obişnuite;
 priveşti lucrurile din mai multe perspective - ai abilitatea de a gândi altfel
decât critic şi analitic;
 descoperi idei noi şi creezi noi produse, procese şi servicii;
 valorifici la maxim potenţialul indivizilor şi echipelor, ai şansa de a inova
şi a fi lider pe piaţă;
  poţi preîntâmpina blocajele în gândire;
 eşti proactiv;
 vezi oportunităţi acolo unde alţii văd probleme;
 derulezi aceleaşi procese mult mai eficient, salvând timp şi bani.

Tehnici de Gândire laterală:

 Focus: formularea definiţiilor alternative pentru a obţine cele mai bune rezultate;
 Lista propunerilor creative: canalizarea energiei creative într-un mod optim;
 Cuvântul aleator: folosirea unui in-put întâmplător pentru a ieşi dintr-o stare de
blocaj;
 Contestare: aplicarea întrebărilor: de ce A?, de ce B?, de ce C? oricărei situaţii sau
mod de gândire;
 Lista de verificare a stilului de gândire obişnuit: ce pattern-uri de gândire foloseşti
în mod obişnuit şi cum poţi ieşi din limitele lor;
 Conceptul triunghi: utilizarea unui "punct fix" pentru a genera mai multe idei;
 Conceptul evantai: cum să generezi un numar mare de idei care satisfac acelaşi
focus;
 Recoltare: colectarea şi organizarea sistematică a tuturor ideilor emise;
 Tratarea ideilor: transformarea oricărei idei într-una valoroasă şi practică în acelaşi
timp;
 Evaluare: cu 11 aspecte diferite care fac ca evaluarea unei idei să asigure
implementarea ei cu succes.

Metode aplicate în Gândirea Laterală:

 Metoda inversă – mai aproape de tehnica lateral, are tendinţa de a produce

restruturări mai neobişnuite;

 Metoda APO – Alternative, Posibilităţi, Opţiuni: sunt învăţaţi să exploreze şi să

găsească diverse alternative, rezolvări ale problemelor cu ajutorul soluţiilor;
 Tehnica ‘’De ce’’- ului – asemănătoare întrebărilor sâcâitoare ale copiilor mici,
diferenţa este în faptul că, de obicei, întrebarea se pune atunci când nu ştiu
răspunsul, pe când în cazul copiilor mai măricei, întrebarea este pusă chiar dacă se
ştie răspunsul, doar pentru a evita presupoziţiile;

 Metoda Brainstorming – oferă un cadru formal în care este încurajată utilizarea

gândirii laterale;

 Metoda Pălăriilor gânditoare – are drept scop direcţionarea celor ce participă la

discuţii spre aceeaşi directive, în acelaşi timp.

Metoda inversă
 Cum putem înpărţi un carton drepunghiular pentru a obţine 2
triunghiuri, folosind o linie?

 Cum putem împărţi un carton în formă de pătrat pentru a obţine

4 triunghiuri mai mici, folosind 2 linii?

Metoda APO
Venind la grădiniţă, vezi un pui de vrabie căzut din cuib. Ce crezi?
 Poate a încercat să zboare;
  Poate a încercat să caute mâncare;
 Poate s-a speriat de ceva;
 Poate a căzut din cauza unui vânt puternic;
 Poate a fost alungat de părinţi sau fraţi…
Metoda Brainstorming
Desfăşurare: am prezentat imaginea cu Zâna Iarna, apoi am întrebat copiii:
"cand spunem iarna, la ce ne gandim?" Fiecare copil a dat câte un răspuns şi au fost
puse jetoane în jurul zânei, imaginile corespunzătoare răspunsurilor lor. După ce au
fost expuse toate imaginile, s-au format 3 echipe care au împărţit jetoanele în grupe,
astfel: evenimentele din anotimpul iarna, jocurile si sporturile de iarnă, caracteristicile
iernii. Se pot adauga imagini în functţe de tema din săptămâna respectivă.
Eu am folosit imaginile pentru caracteristicile iernii, deci m-au interest în mod
special acele imagini care ilustrează: lapoviţa, chiciura, viscolul (cuvinte noi pentru ei,
pe care le-am şi explicat), ninsoarea, gerul, avalanşă, ţurţuri …
În continuare, copiii şi-au ales câte un jeton si au alcătuit propozitii.

Metoda Pălăriilor gânditoare

,, Scufița Roșie” – Povestirea copiilor
Cele şase pălarii întruchipează şase posibilităţi de procesare a datelor.
Schimbarea pălăriei îţi ofera eliberarea faţă de stilul convenţional de tratare a
problemelor şi îţi permite cât mai multe informaţii variate privind o situaţie concretă.
Este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii participanţilor, care se bazează pe
interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Gândește în conformitate cu pălăria
pe care o porți. Această metodă a fost creată de Edward de Bono.
Pălăria albă - este neutră, povesteşte pe scurt textul poveştii.
Pălăria albastră – este responsabilă cu controlul discuțiilor, o caracterizează pe
Sufița Roșie în contradicție cu lupul - veselă, prietenoasă, bună la suflet, în timp ce lupul
este rău, lacom, șiret, preocupat să pară sensibil la situație. Este pălăria responsabilă cu
controlul discuțiilor.
 Pălăria roșie – oferă emoție față de evenimente, arată cum Scufiţa Roşie îşi
iubea mama şi bunica, își exprimă compasiunea față de bunica, bucuria pentru vânător şi
supărarea față de lup.
Pălăria neagră - este negativistă, critică atitudinea Scufiței Roşii, care trebuie să
asculte sfaturile mamei , trebuia să ajungă repede la bunica bolnavă.
Pălăria verde – este creativea, acordă variante Scufiței - dacă dorea să ofere
flori bunicii trebuia să-i ceară mamei să-i cumpere un buchet de flori, dacă dorea să
culeagă flori, trebuia să ceară mamei să o însoțească. Gândirea lateral este specifică
acestui tip de pălărie.
Pălăria galbenă - este simbolul gândirii pozitive și constructive, găsește alt final
textului. Scufița Roşie putea să refuze să meargă la bunica, știind că trece prin pădure, nu
asculta de lup, lupul îi arăta drumul cel mai scurt spre bunica, lupul o ajută să culeagă
flori bunicii, efortul aduce beneficii
Avantajele acestei metode sunt acelea că stimulează atenţia şi gândirea, oferă
posibilitatea elevilor de a-şi dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe şi
integratoare, lucrul individual, în echipe sau participarea întregii clase la realizarea
cerintelor palariilor ganditoare este o provocare şi determină o întrecere în a demonstra
asimilarea corectă şi completă a cunoştinţelor. Metodele activ-participative au însă şi
dezavantaje: necesită o pregătire mai riguroasă şi mai îndelungată, nu pot fi folosite în
cadrul oricărei lecţii, bagajul informaţional este mai mic, necesită atenţia sporită a
elevilor dar şi capacitatea lor de a face conexiuni şi de a descoperi singuri răspunsurile.
Învăţarea creativă presupune existenţa unui potenţial creativ al elevului, manifestat în
receptivitatea faţă de nou, curiozitatea ştiinţifică, nonconformism, originalitate, capacitate
de elaborare, fluenţă şi divergenţa gândirii, imaginaţie creatoare, inventivitate. Atât
metodele tradiţionale, cât şi cele alternative de predare- învăţare sunt fundamentale
pentru buna desfăşurare a activităţii didactice.
PMI (Plus, Minus, Interesant) este un instrument de direcționare a atenției.
Realizând un PMI, îți indrepți atenția în mod intenționat mai întâi către aspectele Plus, pe
urmă către Minus, iar în cele din urmă către aspectele Interesante.
Acest lucru se realizează într-un mod foarte bine stabilit și disciplinat, într-un interval
foarte scurt (adesea involuntar), de 2-3 minute. PMI este un exercițiu care vă încurajează
să investigați și să examinați toate laturile unei probleme. E destinat evidențierii
aspectelor negative și pozitive, stimulează interesul pentru idei noi, comentarii și
întrebări.

LCP – lista cu prioritati

Aceasta este o metodă deosebit de importantă, reprezintă cristalizarea procesului de
selecție atunci când e necesar să luam decizii asupra unor idei, factori, obiective și
consecințe ale actelor/situațiilor. Aceasta metodă este adesea utilizată pentru a evalua
importanța unor idei diferite – ca de pildă în cazul unui brainstorming. LCP reprezintă un
scenariu de judecată în care nu există răspunsuri absolut corecte, dar există în mod cert
soluții pozitive.
Ținte, Scopuri, Obiective
Aceasta metodă are ca scop focalizarea directă și voluntară a intenției care determină
acțiunea. A defini obiective ne ajută să ne îmbunătățim abilitatea de a lua decizii, de a
face planuri și de a da curs unor acțiuni. Tot ceea ce are un scop e necesar să aibă un
obiectiv.
Ținta - este direcția generală pe care încercăm să o atingem.
Scopul – este ultima destinație. Este ceea ce speram să obținem.
Obiectivele – reprezintă puncte de referință în demersul nostru acțional. Obiectivele
trebuie să poată fi măsurabile/cuantificate, specifice și ceea ce e cel mai important să fie
realiste.
EAP - Examinarea Ambelor Părți
Aceasta metodă este un exercițiu care încurajează participanții să exploreze diferite
puncte de vedere asupra unui subiect și asupra motivelor și justificărilor pentru care
persoanele dețin aceste idei. EAP este legată de gândirea critică, de căutarea adevărului.
Este o abilitate premergatoare dezbaterilor sau controverselor academice și încurajează
oamenii să se uite la ambele laturi ale unei probleme, mai profund decât ar face-o în mod
normal.
Neutralitatea și obiectivitatea sunt esențiale .
PCO - Perspectivele Celorlalți Oameni
In folosirea metodei PCO, gânditorul încearcă să se pună în locul celuilalt și să privească
lumea din perspectiva celuilalt. Exercițiul este compus din două părți. Prima parte
presupune identificarea celorlalți oameni care participă cu adevarat la acea situație. A
doua parte presupune să te pui în locul acestora. Aplicarea acestei metode nu implică
supraestimarea, dar nici subestimarea punctlor de vedere ce aparțin celorlalte persoane.
Înseamnă să încercăm în mod obiectiv, să privim lumea din punctul lor de vedere.

Edward de Bono: gândirea laterală

 complementară gândirii “verticale” care este secvențială
 un efort de a vedea lumea din diferite perspective, generând idei noi, depăşind clişeele
mentale
 implică o atitudine tolerantă, deschisă
 este un demers deliberat, dirijat – un proces

LIMITELE GÂNDIRII CRITICE, ȘTIINȚIFICE  Calea științei: conflictul ideilor - a

obține noi informații pentru a discredita vechile idei
 ce se întâmplă dacă evaluăm noua informație numai prin perspectiva vechii teorii? 
evaluarea poate fi distorsionată, subiectivă => se întărește vechea teorie  Soluție (de
Bono): rearanjarea intuitivă a informației, din interior
 Problemă: nu avem metode pentru a folosi intuiția
 Soluție: tehnicile de gândire laterală

GÂNDIRE LATERALĂ
 Gândirea laterală – generativă, gândirea verticală – selectivă
 Ce reprezintă imaginea de mai jos?

o farfurie, un scut, un basorelief, un iris, un titirez, o roată de căruţă, o monedă, un jeton

pentru un pistol de jucărie, un evantai, o uşă de pivniţă…

GÂNDIRE LATERALĂ – TEHNICI

 Principiu: orice mod de a privi lucrurile este doar unul dintre cele N moduri alternative
posibile  Exercițiul 1: în câte moduri putem împărţi un pătrat în 4 părți identice? 
 Exercițiul 2: uniți toate cele nouă puncte de mai jos folosind numai 4 linii drepte şi fără a
ridica creionul de pe hârtie

 Suspendarea judecăţii
 Obiectivul gândirii laterale nu este corectitudinea ci eficienţa – a avea dreptate numai
în final, nu tot timpul  educaţia standard = a avea mereu dreptate
 Se generează direcţii diverse fără a le judeca corectitudinea la fiecare pas 
Aplicaţii:
 Ședințe de design creativ
 Brainstorming-ul  Se interzice criticarea în faza de generare de idei
 Modul formulării problemei este esențial – să nu fie prea general !
 Fixarea unui timp scurt (2-3 minute) pentru:  scriere liberă, spontană  formularea de
întrebări spontane  Utilizarea de metafore, analogii – pentru stimulare  Deplasarea si/sau
diversificarea voluntara a zonei (limitate) de atenţie  puncte de acces diferite, de ex.
spiritual, material, logic, emoţional, estetic, etc.  Stimularea aleatorie  se introduc date
aleatorii, de ex. un cuvânt căutat la întâmplare în dicționar  produce o perturbație urmată
de o nouă stare de echilibru al ideilor
 Combaterea etichetelor  etichetele vechi alterează informaţiile noi care apar  abolind
eticheta descoperim ceea ce se află în spate  analiza etichetei folosind întrebări,
formularea de noi etichete  Cuvântul PO  mecanism de anti-judecare, instrument de
restructurare intuitivă  folosit pentru a construi aranjamente nerezonabile de concepte
(ex. “calculatoare PO omlete”)  Combaterea blocajelor datorate familiarității, mulţumirii
 ex. : drum blocat, obstacol în drum, cale laterală neobservată  Design-ul de soluţii
alternative
 Direcţionarea controlată a atenției  Metoda PMI – Plus, Minus, Interesant  Metoda
APO – Alternative/Posibilităţi/Opţiuni  Metoda CTF – Considera Toţi Factorii  C&U –
Consecinţe si Urmări (termen scurt, mediu, lung)  Metoda FI-FO – examinarea
inFormaţiilor de Intrare (datele cunoscute ale problemei) şi a inFormaţiilor Omise  EAP
– Examinarea Ambelor Părţi  ADI – Acord, Dezacord, Irelevanţă  Balonul logic – a
încerca să înţelegi în ce context judecata celuilalt ar putea fi corectă  PCO –
Perspectivele Celorlalți Oameni
Importanţa dezvoltării gândirii laterale de la varste fragede

-eseu argumentativ-

Gândirea Laterală semnifică un mod de a gândi care urmăreşte schimbări în

percepţii, concepte şi idei prin utilizarea unor instrumente specifice. După ce înveţi
tehnicile de Gândire Laterală poţi să:- rezolvi probleme pe care nu le-ai putut rezolva cu
metode obişnuite; - priveşti lucrurile din mai multe perspective- ai abilitatea de a gândi
altfel decât critic şi analitic; - descoperi idei noi şi creezi noi produse, procese şi servicii;
- valorifici la maxim potenţialul indivizilor şi echipelor ai şansa de a inova şi a fi lider pe
piaţă; - poţi preîntâmpina blocajele în gândire; - eşti proactiv; - vezi oportunităţi acolo
unde alţii văd probleme; - derulezi aceleaşi procese mult mai eficient, salvând timp şi
bani. O dată ce ţi-ai însuşit instrumentele de Gândire Laterală, poţi să le aplici oricând,
oricărei situaţii. Sunt folosite de mulţi ani de oameni din diferite domenii si culturi si toti
au obţinut rezultate remarcabile. Gândirea creativă este o deprindere mentală pe care
oricine poate să o achiziţioneze – dacă îşi doreşte. Instrumentele Gândirii Laterale pot fi
învăţate, exersate şi folosite într-o manieră deliberată. Este foarte dificil să fii creativ cu
obiceiurile si metodele de gândire tradiţionale. Tehnicile de Gândire Laterală:

 Focus: formularea definiţiilor alternative pentru a obţine cele mai bune rezultate;

 Lista propunerilor creative: canalizarea energiei creative într-un mod optim;

 Cuvântul aleator: folosirea unui in-put întâmplător pentru a ieşi dintr-o stare de
blocaj;
 Contestare: aplicarea întrebărilor: de ce A?, de ce B?, de ce C? oricărei situaţii sau
mod de gândire;

 Lista de verificare a stilului de gândire obişnuit: ce pattern-uri de gândire foloseşti

în mod obişnuit şi cum poţi ieşi din limitele lor;

 Conceptul triunghi: utilizarea unui "punct fix" pentru a genera mai multe idei;

 Conceptul evantai: cum sa generezi un numar mare de idei care satisfac acelasi
focus;

 Provocare: utilizarea termenului "po", valorificarea stimulărilor intenţionate şi

neintenţionate şi aplicarea celor 6 tehnici de avansare pentru a crea idei noi;

 Recoltare: colectarea şi organizarea sistematică a tuturor ideilor emise;

 Tratarea ideilor: transformarea oricărei idei într-una valoroasă şi practică în

acelaşi timp;

 Evaluare: check-list cu 11 aspecte diferite care fac ca evaluarea unei idei să

asigure implementarea ei cu succes.

 Gândirea laterală nu este altceva decât abilitatea de a gândi creativ, și de a ieși în

mod degajat din “zona de confort”, concept care se poate referi atât la rezolvarea
ingenioasă a problemelor personale, cât și a celor legate de inspirație, imaginație
sau propria afacere și abordarea subiectelor dintr-o perspectivă neașteptată.
Gândirea laterală presupune renunțarea la limite de orice fel, îndepărtarea
modului de gândire tradițional, și eliminarea prejudecăților din minte. Pe lângă
faptul că este o calitate indispensabilă pentru cei care își planifică o carieră în
domeniul publicitate, marketing, media, artă și design sau oricare alta în care
solicitarea părții creative a creierului este făcută la maxim, această trăsătură de
personalitate este pur și simplu un atu important indiferent de priorități, ocupație
sau vîrstă.