Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BRAINSTORMING
Brainstorming-ul își are originea într-o metodă didactică folosită în India, în urmă cu
400 de ani, numită Prai-Barshana (prai- în afara eului; barshana- discuții care nu admit
critici). În secolele XVI-XVII au fost recunoscute forme ale brainstorming-ului în obiceiurile
marinarilor, care în cazul unor pericole trebuiau să propună soluții în ordinea posturilor pe
care le ocupau la solicitarea căpitanilor corăbiilor1.
În bibliografia de specialitate, metoda este cunoscută sub diverse denumiri2:
- Furtună în creier- denumirea respect înțelesul etimologic și sugerează
intensitatea activității imaginative;
- Metoda Osborn, după numele celui care l-a sistematizat;
- Asalt de idei, cascada ideilor, datorită numărului mare de idei vehiculate de
membrii grupului;
- Filosofia marelui Da, pentru că sunt acceptate toate ideile emise;
- Evaluarea amânată, pentru că actul imaginației este separat de cel al gândirii
critice.
Metoda brainstorming-ul („asaltul de idei” sau „cascada ideilor”) este discuției în
grup, cu funcția de a facilita căutarea și găsirea celei mai bune soluții pentru o problemă de
rezolvat, printr-o mobilizare a ideilor tuturor participanților.
Etape ale utilizării metodei:
1. Se organizează clasa în funcție de tipul de brainstorming pe care vrea să îl genereze:
individual/ în perechi/în grup și se comunică elevilor regulile de desfășurare a
acestuia. Accentul se pune acum pe cantitate, pe enunțarea a cât mai multor idei
diverse și soluții posibile.
2. Învățătorul expune sarcina de lucru și solicită elevilor să-și exprime ideile cre le vin în
minte în legătură cu rezolvarea problemei aflată în discuție. Astfel, elevii își exprimă
ideile fără ca aceste să fie judecate imediat, evitându-se factorii care conduc la
inhibiție, timiditate, frică. Totodată pri această se încearcă evitarea oricărui blocaj
intelectual, precum și prevenirea inhibării spontaneității de gândire a elevilor.
3. Se ascultă cu atenție toate ideile și se notează, încurajându-se fiecare elev. Ceea ce
poate fi neobișnuit pentru unul poate fi binevenit și util pentru altul.
1
Traian Stănciulescu, Vitalie Belous, Ion Moraru, Tratat de creatologie, p.483 apud Mariana Pintilie, Metode
moderne de învățare- evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002, p.55.
2
Mariana Pintilie, Metode moderne de învățare –evaluare, p. 56.
4. Se notează ideile pe o coală de flipchart. Sunt încurajați toți participanții indiferent de
valoarea intervenției lor, fără a se ironiza ideile mai puțin potrivite.
5. Evaluarea ideilor propuse prin brainstorming. Se grupează ideile pe categorii și se
reformulează, în jurul unor cuvinte cheie sau imagini care pot constitui criteria de
analiză și se rețin ideile cele mai originale. Totodată se realizează și evaluarea
activității. Această etapă are ca scop dezvoltarea spiritului critic la elevi.
Această metodă trebuie utilizată cu mare atenție și din cauza limitelor pe care le
prezintă: este doar o etapă în rezolvarea creativă a problemelor care trebuie continuată de
cercetarea clasică, însă nu întotdeauna soluțiile propuse au aplicabilitate practică.
Aplicații:
Tema : ,,Balada unui greier mic ,, dupa George Topârceanu
Sarcina de lucru: Spuneți caracteristicile anotimpului toamna.
Explozia stelară sau „Starbursting” (în engleză: star – stea și burst- a exploda) este o
metodă nouă care are ca scop principal dezvoltarea creativităţii, prin formularea unor
întrebări, realizând cât mai multe conexiuni între concepte. Este o metodă similară
brainstorming-ului și se poate desfăşura fie individual, fie în cadrul grupului.
Explozia stelară este o metodă activ-participativă, care încearcă formularea a cât mai
multor întrebări şi realizarea unor conexiuni între aceste întrebări cu ajutorul elevilor, cu
scopul descoperirii unor noi informaţii. Organizată în grup, această metodă facilitează
participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, așa cum
brainstorming-ul dezvoltă construcția de idei pe idei3.
Etapele utilizării metodei:
1. Aranjarea elevilor sub forma unui semicerc sau în grupuri;
2. Alegerea temei ce urmează a fi dezbătută;
3. Realizarea unei stele în interiorul căreia va fi trecută tema propusă;
4. Confecţionarea a 5 stele mai mici decât prima stea. Pe fiecare stea va fi trecută câte o
întrebare (vor fi trecute întrebările de bază „Ce? Cine? Unde? De ce? Când?” Fig.
nr. 1);
5. Grupurile lucrează pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări și cât mai diverse;
6. Comunicarea rezultatelor obţinute;
3
Sas Gheorghe, op. cit., p.38.
7. Aprecierea rezultatelor. Facultativ se poate proceda și la elaborarea de răspunsuri la unele
întrebări. Participanții se prind repede în joc, acesta fiind pe de o parte o modalitate de
relaxare, și pe de altă parte o sursă de noi descoperiri și de consolidare a cunoștințelor.
Aplicații:
1. Tema:Ciuboțele ogarului după Călin Gruia (clasa –II-a)
Pentru realizarea acestei aplicații, invățătorul are nevoie de steluțe decupate din hârtie
colorată pe care sunt trecute întrebări din textul Ciubotelele Ogarului și de o coală de
flipchart. Se împarte clasa în 6 grupe; fiecare grupă extrage câte un plic în care se află steluțe
cu întrebări. După ce se consultă membrii grupelor între ei, liderul transmite răspunsul și
lipește steluța pe coala de flipchart. Elevii pot formula și alte întrebări care să completeze
recapitularea și consolidarea cunoștințelor dobândite în lecție, după modelul: ”Cine? Unde?
De ce? Când? Ce? Cum?”
2. Tema:Frunza dupa Emil Gârleanu(clasa a -II-a);
Învățătorul împarte clasa în 4 grupe și le distribuie câte un puzzle cu imagini din poezia
Mama.
3. Elevii asamblează puzzle-ul și identifică în imagini momente specifice fiecarei strofe
din poezie.
Se distribuie steluțe confecționate din hârtie colorată pe care sunt scrise următoarele întrebări:
- Cine începe să bată?
- Cine erau răcoroase?
-Unde plecau păsările?
-Ce semne arată frunza ca trebuie să cadă?
- Când frunza băgă de seamă ?
-De ce ramân ramurile goale?
Lista de întrebări iniţiale poate genera altele, neaşteptate, care cer şi o concentrare mai mare.
1. Elevii răspund la întrebări și lipesc steluțele în jurul imaginii descoperite conform
metodei Starbursting.
Pălăria albă – exprimă gândirea obiectivă, cât mai aproape de real, operând cu fapte,
informaţii şi dovezi (Ce? Cum?).
Pălăria verde – exprimă gândirea creativă, idei noi, comportament provocator, multă
creativitate, deschidere, transparenţă, flexibilitatea şi mobilitatea gândirii etc. (Ce trebuie
făcut? Ce acţiuni sau ce măsuri trebuie luate?)
4
Ibidem , p. 44.
Pălăria galbenă – exprimă gândirea optimistă, care abordează constructiv,
evidenţiază avantajele, oportunităţile, punctele forte, posibilitatea de realizare a unei activităţi.
Pălăria neagră –exprimă gândirea negativă, prezintă situaţia sumbru, prin care se
evidenţiază greşelile, punctele slabe, pericolele, riscurile, exprimând doar judecăţi şi aspecte
negative etc.
Elevii trebuie să cunoască bine semnificaţia fiecărei culori, şi să -şi asume rolul
sugerat de aceasta (elevii vor intra în pielea personajelor, să gândească din prisma pălăriei pe
care o poartă).
Pălăria poate fi purtată individual ,atunci elevul respectiv îşi îndeplineşte rolul ,sau
mai mulţi elevi pot răspunde sub aceeaşi pălărie. În acest caz, elevii grupului care
interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în asigurarea celei mai bune
interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeași culoare fiind conștienți de faptul că:
Pălăria albastră → clarifică
Pălăria albă →informează
Pălăria verde → generează ideile noi
Pălăria galbenă → aduce beneficii
Pălăria neagră → identifică greșelile
Pălăria roșie → spune ce simte despre efortul creativ
Cum funcționează această metodă în cazul rezolvării de probleme:
Pălăria albastră: definește problema.
Pălăria albă: oferă informațiile și materialele disponibile în legătură cu problema
discutată.
Pălăria verde: vizează soluțiile posibile.
Pălăria galbenă: are în vedere posibilitățile reale de realizare a soluțiilor propuse.
Pălăria neagră: evidențiază slăbiciunile fiecărei soluții propuse.
Pălăria albă: leagă soluțiile de informațiile disponibile, răspunzând la întrebări de
genul: „Au soluțiile propuse o bază informațională?”
Pălăria roșie: stimulează participanții să răspundă la întrebări de genul: „Ce simțiți în
legătură cu soluțiile propuse?”
Pălăriile gânditoare pot fi purtate pe rând de participanți sau toți subiecții antrenați în
discuție pot fi sub aceeași pălărie în același timp. Utilizând tehnica pălăriilor gânditoare,
gânditorul este provocat să schimbe pălăriile, facilitându-se astfel posibilitatea de exprimare,
deoarece nu este constrains să aibă doar o singură perspectivă.
Cu sistemul pălăriilor gânditoare se ivește posibilitatea ca la un moment dat să fii
negativist, sub pălăria neagră, iar la un moment dat să renunți la negativism încercând o altă
perspectivă, purtând pălăria verde, de exemplu.
Indicații pentru cei ce poartă:
Pălăria albă: Foloseşte întrebările:
- gândeşte ca o foaie albă care este neutră şi • Ce informaţii avem?
poartă informaţii • Ce informaţii lipsesc?
• Ce informaţii am vrea să avem?
• Cum putem obţine informaţiile?
Pălăria roşie: Foloseşte fomulări de tipul:
− exprimă-ţi emoţiile, temerile, intuiţiile, • Punându-mi pălăria roşie, uite cum
− sentimentele; privesc eu lucrurile…
− nu te justifica; • Sentimentul meu e că…
− aprinde simţămintele; • Nu-mi place felul cum s-a procedat.
• Intuiţia îmi spune că…
Pălăria neagră: Foloseşte întrebările:
− judecă critic; • Care sunt erorile?
− gândeşte logic, negativ; • Ce ne împiedică?
− atenţionează asupra a ceea ce nu poate fi făcut, e • La ce riscuri ne expunem?
nonprofitabil, riscant sau periculos; • Ne permite regulamentul?
Pălăria galbenă: Foloseşte întrebările:
− gândeşte optimist, logic şi pozitiv; • Care sunt obiectivele?
− explorează beneficiile şi posibilităţile; • Pe ce se bazează aceste idei?
− imaginează-ţi lumina şi strălucirea soarelui; • Care sunt beneficiile?
• Cum voi/vom ajunge aproape
de această viziune (perspectivă)?
Pălăria verde: Foloseşte formulări de tipul:
− crează noi opţiuni, variante, resurse, structuri, • Şansa succesului este dacă…
metode, idei; • Cum poate fi altfel atacată problema?
− gândeşte-te la vegetaţia proaspătă, la abundenţă; • Putem face asta şi în alt mod?
− dă frâu liber imaginaţiei; • Găsim şi o altă explicaţie?
5
https://ro.scribd.com/doc/109448041/Metoda-Studiului-de-Caz.
Un caz selecţionat şi pregătit în vederea utilizării sale prin această metodă trebuie să
întrunească următoarele calităţi:
- să fie strict autentic;
- să fie o situaţie problemă,care cere o decizie, un diagnostic sau şi una şi alta;
- să fie o situaţie „totală”, adică să conţină toate datele necesare.
Avantajele utilizării acestei metode pleacă de la faptul că îi solicită pe elevi în culegerea și
utilizarea informațiilor în vederea elaborării și argumentării unor decizii, îi stimulează
intelectual și le dezvoltă creativitatea.
Aplicație:
Tema: Hoțul dupa Tudor Arghezi
1. Se împarte fiecărui elev câte o coală de scris și se solicită să scrie două reguli de
comportare în mijloacele de tranport în comun;
2. Se împart elevii câte 2 și vor discuta despre regulile la care s-au gândit fiecare în
timpul alocat referindu-se la textul din manual..
3. Apoi, se formează grupuri mai mari, și se distribuie fiecărei grupe câte o coală de flip-
chart (pe care este desenat un pom), marker negru, lipici și flori decupate din hârtie
colorată.
4. Fiecare echipă își va desemna un lider, prin tragere la sorți.
5. Sarcina fiecărei grupe este să scrie pe fiecare floare cuvinte și expresii care exprimă
comportamente porivite , și să lipească florile în pom.
6. Se afișează lucrările realizate de elevi pe tablă și fiecare lider prezintă activitatea
echipei sale.
7. Se formulează concluziile și se fac completări, dacă este cazul.
Astfel, se stabilește un set de reguli, prin colaborarea tuturor elevilor, iar învățătorul le
scrie pe o coală de flip-chart și se afișează în clasă.
CIORCHINELE
Ciorchinele , ca metodă didactică se utilizează cu scopul de a stimula gândirea liberă,
creativă și de tip divergent, de a sesiza conexiunile între idei, de a realiza noi asociații de idei,
de a descoperi noi sensuri, semnificații și conotații.
Etape în utilizarea metodei:
1. Scrierea unui cuvânt/ a unei sintagme cheie la mijlocul tablei sau al foii de hârtie, în
funcție de forma de organizare a activității: frontal, pe grupe sau individual;
2. Identificarea și scrierea altor cuvinte/ sintagme correlate cu cuvântul sau sintagma
cheie în funcție de tema tratată, nivelul clasei, timpul disponibil etc.
3. Identificarea și realizarea conexiunilor dintre cuvinte/ sintagme, prin linii sau săgeți.
4. Prezentarea și discutarea ciorchinelui. În situația în care activitatea s-a desfășurat
individual, elevii au posibilitatea de a observa modul de gândire al colegilor asupra
problemei aflată în studiu, de a compara rezultatele cu cele ale colegilor, de a-și
susține punctul de vedere, de a-și îmbunătăți propriul mod de lucru.
Aspecte legate de utilizarea metodei:
Elevii vor fi îndrumați să noteze toate ideile pe care le au referitor la cuvântul/ sintagma
cheie, să realizeze cât mai multe conexiuni între idei, fără a emite judecăți de valoare.
Dacă este cazul, învățătorul va indica în prealabil anumite informații care să-i ghideze pe
elevi, situație în care se va realiza un ciorchine semidirijat.
Aplicații:
1. Tema: Aventurile lui Habarnam după Nikolai Nosov (clasa a II-a)
Voi scrie pe tablă în centru numele Habarnam.
Așez băncile sub forma unui ciorchine. La fiecare masă voi așeză căte doi copii care vor
avea o fișă în care sunt scrise câte o insușire a persoajului principal .
Elevii vor avea de selectat din text expresii care denumesc aceste însușiri.
CVINTETUL
Cvintetul este o poezie cu cinci versuri cu ajutorul căreia se sintetizează și condensează
informaţiile, incluzându-se şi reflecţii ale elevilor, care pot lucra individual, în perechi sau în
grup.
Cele cinci versuri se alcătuiesc astfel:
1. Primul vers este un cuvânt cheie referitor la discuție, fiind de obicei substantive;
2. Al doilea vers este alcătuit din două cuvinte care descriu substantivul în discuție, fiind
adjective;
3. Al treilea vers este alcătuit din trei cuvinte care exprimă o acțiune, fiind de regulă
verbe la modul gerunziu;
4. Al patrulea vers conține patru cuvinte și explrimă sentimentele față de subiect;
5. Al cincilea vers este un cuvânt care exprimă esența subiectului8.
Aspecte legate de utilizarea metodei:
Alcătuirea unui „cvintet” favorizează reflecţia personală şi colectivă rapidă, esenţializarea
cunoştinţelor, înţelegerea lor profundă, manifestarea creativităţii,etc.
Această metodă poate constitui și un instrument de evaluare a nivelului de înțelegere a
problematicii aflate în discuție.
Aplicații:
1. Pentru tema: Colindătorii de George Coșbuc
Sarcina de lucru: Pentru cuvintele cheie alcătuiți un cvintet:
- Crăciun;
-sărbătoare.
Se poate realiza următorul cvintet:
„Crăciunul
frumos,plăcut
cântând,dăruind,zâmbind
Să ne bucurăm împreună
Sărbătoare”.
TURUL GALERIEI
Turul galeriei este o metodă de învăţare prin cooperare ce îi încurajează pe elevi să-şi
exprime propriile opinii. Produsele realizate de copii sunt expuse ca într-o galerie, prezentate
şi susţinute de secretarul grupului, urmând să fie evaluate şi discutate de către toţi elevii,
indiferent de grupul din care fac parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi
profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi.
Etapele metodei:
8
Elena Mîndru, Lucica Borbeli, Doina Filip, Magdalena Gall, Areta Niculae, Mirela Nemțoc, Delia Todoruț,
Floricica Topoliceanu, Strategii didactice interactive, exemple din practica didactică, Didactica Publishing
House, București, 2010, p.32.
Elevii sunt împărţiţi pe grupuri de câte 4-5 membri, în funcţie de numărul elevilor din
clasă;
Cadrul didactic prezintă elevilor tema şi sarcina de lucru .
Fiecare grup va realiza un produs pe tema stabilită în prealabil.
Produsele sunt expuse pe pereţii clasei.
Secretarul grupului prezintă în faţa tuturor elevilor produsul realizat;
Analizarea tuturor lucrărilor.
După turul galeriei grupurile își reexaminează propriile produse prin comparație cu
celelalte.
Metoda urmăreşte exprimarea unor puncte de vedere personală referitoare la tema pusă
în discuţie. Elevii trebuie învăţaţi să asculte, să înţeleagă şi să accepte sau să respingă ideile
celorlalţi prin demonstrarea valabilităţii celor susţinute. Prin utilizarea ei se stimulează
creativitatea participanţilor, gândirea colectivă şi individuală; se dezvoltă capacităţile sociale
ale participanţilor, de intercomunicare şi toleranţă reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt.
Avantajele utilizării metodei ”Turul galeriei”:
- îi atrage pe elevi şi le stârneşte interesul, realizându-se interacţiuni între elevi ;
- promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând
la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente;
- stimulează efortul şi productivitatea şi este importantă pentru autodescoperirea propriilor
capacităţi şi limite, pentru autoevaluare ;
- dezvoltă şi diversifică priceperile, capacităţile şi deprinderile sociale ale elevilor;
- se reduce la minim fenomenul blocajului emoţional al creativităţii;
Aplicații:
Această metodă se poate aplica prin folosirea materială a unui cub sau prin folosirea
simbolică a acestuia, solicitându-se elevilor, pe grupe, să efectueze sarcini corespunzătoare
celor șase fețe.
9
Ibidem.
3. Clasa este împărțită în 6 grupe de elevi, fiecare dintre acestea urmând să trateze tema
pe baza celor șase sarcini scrise pe fețele cubului.
4. Prin discuții în comun, membrii fiecărui grup identifică ideile care pot susține
rezolvarea cerinței:
a. Descriere (prezentarea aspectelor exterioare ale obiectelor, fenomenelor, etc.);
b. Comparare (identificarea asemănărilor și deosebirilor cu alte obiecte, aspecte etc.);
c. Asociere (realizarea de conexiuni cu alte teme);
d. Analiză (părțile componente, construcția);
e. Aplicare (utilitatea, finalitatea etc.);
f. Argumentare (susținerea cu argumente a unei afirmații).
5. Fiecare grup elaborează o lucrare (un text, desen etc.) prin care se răspunde sarcinii de
învățare primite și o prezintă clasei.
Aspecte legate de utilizarea metodei:
Pentru a contribui la formarea capacității elevului de a studia și de a prezenta un
anumit subiect din mai multe perspective este necesară prezentarea unei probleme
reale care să aibă un impact semnificativ un anumit colectiv de elevi.
Atunci când utilizăm această metodă la cei mici este nevoie să explicăm sarcinile:
Descrie- Cum arată?; Compară- Cu cine/ Cu ce se aseamănă?; De cine/ De ce diferă?;
Asociază- Cu ce poate fi pusă în legătură?;
Analizează- Ce părți are? Care sunt caracteristicile acestora?; Aplică- Cum poate fi
pus în practică?/ La ce este utilă?;
Argumentează- De ce este bun/rău? De ce este/ nu este deosebită?
Completarea fețelor cubului poate fi realizată și pe parcursul desfășurării activității
didactice, în diferite etape ale acesteia.
Aplicații:
Sarcini cub:
1. Descrie pițigoiul care este îmbodobit de cea de-a doua împărăteasă din textul,,Piatra
pițigoiului,,
2. Compară piatra pe care o ia pițigoiul față de cea pe care i-o lasă împărăteasa.
3. Aplică transcriind fragmentul din text în care pițigoiul promite păsărilor că le va
aduce bogății și multe pietre nestemate.
4. Analizează atitudinea pițigoiul pe care o manifestă față de ce de –a doua împărăteasă.
5. Argumentează dorința pe care o are pițigoiului de a salva păsările cu orice preț .
6. Asociază pițigoiul cu un alt personaj cu care se aseamană din lecturile suplimentare
citite de elevi.
10
Preot prof. univ. dr.Sebastian Șebu, Prof. Monica Opriș, Prof. Dorin Opriș, Metodica predării Religiei, Editura
Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000, p.192.
11
Mariana Pintilie, Metode moderne de învățare- evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002, p.48.
- Articole;
- Recenzii ale unor cărți;
- Imagini însoțite de comentarii, ale unor locuri pe care elevii le-au vizitat;
- Iconițe; fotografii ale unor biserici și mănăstiri;
- Interviuri luate de elevi unor personalități;
- Referate.
Are importanța evaluativă dar portofoliul are și o valoare instructivă, întrucât elevii
învață despre ei înșiși în procesul întocmirii portofoliului. Realizarea unui portofoliu oferă
elevilor posibilitatea de a demonstra ceea ce ştiu şi mai ales ceea ce pot să facă.
Consider că evaluarea prin metoda portofoliu răspunde scopului evaluării de a preveni
eşecul şcolar, pentru că nu se înscrie în metode de evaluare prin care se arată elevilor că “nu
ştiu”, ci adaptează întregul mod de lucru al profesorului la cerinţele fiecărui elev. Este o
modalitate de a obişnui elevul cu lucrul individual, lucrul în echipă, cu observaţia și
cercetarea.
Aplicații:
1. Pentru textul Pasărea de nea după Liana Maria Petruțiu (clasa a-IV-a).
Sugestii de conținut:
- Să descrie personajul Otilia , folosindu-se de informațile din text;
- Să ilustreze printr-un desen acest personaj
- Să compună un tex de cini rânduri în care să motiveze călătoria celor doi
prin spațiu;
PROIECTUL
Proiectul este o metodă complexă de evaluare, recomandată pentru evaluările
sumative.Învățătorul va stabili sarcinile, limitele proiectului după care elevul va continua
acasă să realizeze proiectul propus.
Proiectul are un rol extrem de mare în dezvoltarea intelectuală, iar elevii trebuie să fie
instruiţi să lucreze mai mult în faza proiectivă (pregătirea activităţilor) decât în faza acţională.
12
Ioan Cerghit, Metode de învățământ, 2006, p.192.
Metoda proiectelor are multiple avantaje: