METODE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE

INTERACTIVE

Argumente:
Am ales metode de predare-învăţare
interactive deoarece prin aceste metode se pun
bazele unor comportamente, de altfel observabile:
 comportamente ce denotă participarea(elevul e
activ, pune întrebări, ia parte la activităţi);
 gandirea creativă (elevul are propriile sale sugestii ,
propune noi interpretări);
 invăţarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o
strategie de invăţare într-o anumită instanţă de
invăţare);
 construirea cunoştinţelor (în loc să fie pasiv, elevul
îndeplineşte sarcini care îl vor conduce la
inţelegere).
Am ales exemple din modulul SĂNĂTATE ŞI
SECURITATE ÎN MUNCĂ (SSM).
1.Metode de predare –
învăţare interactivă în grup :
METODA PREDĂRII / ÎNVĂTĂRII RECIPROCE
(RECIPROCAL TEACHING –PALINSCAR)
 Prin metoda predării-învăţării reciproce elevii sunt puşi în situaţia
de a fi ei înşişi profesori, de a explica colegilor rezolvarea unor
probleme, schimbând astfel şi perspectiva asupra problemei.
 Premisa de baza este aceea că dacă cineva poate explica un
concept altcuiva atunci el sau ea întelege întradevar acel
concept. Aproape orice exemplu care poate fi demonstrat
convingător în clasă poate fi utilizat (de exemplu- LECŢIA
REGULI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZUL ARSURILOR).
 Elevii sunt împărţiţi în grupe de câte 4 în care fiecare are un rol
bine definit.
 Rezumatorul - cel care face un scurt rezumat al continutului
textului ce trebuie predat;
 Întrebătorul – cel care pune întrebări clarificatoare (în ce constă
o arsura?, care sunt cauzele?, cum putem preveni arsurile?, de
cate tipuri sunt arsurile? ce metode de interventie se
recomanda , in funcţie de tipul arsurilor?) –poate sa le gasească
singur sau poate fi ajutat de profesor printr–un model de intrebari
folosit in general la genul acesta de lectii ;
 Clarificatorul – el trebuie să aibă o viziune de ansamblu şi să
încerce să raspundă întrebărilor grupului;
 Prezicătorul - cel care îşi va imagina, în colaborare cu ceilalţi
care va fi cursul evenimentelor.
 Este bine de reţinut că, conceptele care trebuie
explicate de catre elevi trebuie să fie relativ simple şi la
obiect. Ţinta acestor exerciţii este să provoace elevii să
vina cu soluţii creative la probleme dar făra a-i
suprasolicita. În alta ordine de idei, pentru a evita
situaţiile stânjenitoare şi pentru a fi siguri că
demonstraţiile sunt folositoare întregii clase, este
necesar ca profesorul să cunoasca dinainte planul
prezentării realizate de elevi.

Avantaje :
 stimulează şi motivează;
 ajută elevii în învăţarea metodelor şi tehnicilor de
lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe care
le poate folosi apoi şi în mod independent;
 dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţia, gândirea
cu operaţiile ei şi capacitatea de ascultare activă;
 stimuleaza capacitatea de concentrare asupra
textului de citit şi priceperea de a selecţiona
esenţialul.
 METODA “MOZAICULUI”
(JIGSAW)
 Se împarte clasa în grupe de câte 4 elevi ;
 Se număra pâna la 4, astfel încât fiecare
membru al celor 4 echipe să aibă un numar
de la 1 la 4;
Se imparte tema, de exemplu
STINGĂTOARELE în 4 sub-teme ;
 Fiecare membru al grupelor va primi o fişă
de învăţare (elevii cu nr.1 –fişa nr.1,cei cu
nr. 2 –fişa nr. 2…)
 Fiecare elev va trebui să studieze întreaga
lecţie, care va fi însă predata de colegii de
grup pe fragmente;
 Toţi elevii cu nr. 1 se adună într-un grup,
cei cu nr. 2 în alt grup…şi se vor numi
“experţi”;
STINGĂTOARE
 ”Experţii” citesc fragmentul care le revine, discută
între ei, hotărăsc modul în care vor preda;se refac
grupele iniţiale şi “experţii” predau celorlalţi colegi
de grupă ceea ce au studiat; grupurile sunt
responsabile de însuşirea întregului material de
către toţi membrii.
 Profesorul va răspunde întrebărilor la care “experţii”
nu au ştiut să dea răspuns şi corectează
eventualele informaţii eronate. Elevilor li se poate
cere să demonstreze ce au invăţat în mai multe
feluri : un test, răspunsuri orale la întrebări,
prezentarea materialului predat de colegi.
Avantaje:
 Anihilarea “efectului Ringelmann”(lenea sociala,
când individul îşi imaginează că propria contribuţie
la sarcina de grup nu poate fi stabilită cu precizie);
 Dezvolta interdependenţa dintre membrii grupului;

 Ameliorează comunicarea
METODA ‘’TURUL GALERIEI’’
1. Se comunică sarcina de lucru .În grup, elevii vor lucra
întai la o problemă care se poate materializa într-un
produs (AFIŞ cu popularizarea regulilor de SSM din
laboratorul de chimie sau de masurari electrice, de
exemplu), pe cât posibil pretându-se la abordări variate,
2. Modele de afişe sunt expuse pe pereţii clasei,
3. Se formează grupurile de trei sau patru elevi. Grupul va
lucra pe o foaie de format mare (afiş)-produsul poate fi
şi un desen/o caricatura/o schema/scurte propoziţii;
4. Elevii prezintă in faţa clasei afişul, explicând semnificaţia
şi răspund intrebărilor puse de colegi;
5. Se expun afişele pe pereţi, acolo unde doreşte fiecare
echipă,
6. Lângă fiecare afiş se lipeşte câte o foaie goală,
7. Se cere grupurilor să facă un tur, cu oprire în faţa
fiecărui afiş si să noteze pe foaia alba anexată
comentariile, sugestiile, întrebările lor;
8.Fiecare grup va citi comentariile făcute de celelalte grupe
şi va răspunde la intrebările scrise de acestea pe foile
albe.
Avantaje:
 elevii oferă şi primesc feed-back referitor la
munca lor;
 nu există momente de monotonie, elevii
sunt foarte implicaţi în activitate şi doritori
să rezolve sarcina corect fiind oarecum
într-o competiţie;
 pot invăţa de la ceilalţi elevi fără a fi nevoie
să ceară acest lucru in mod direct, pot
prelua de la colegi doar ceea ce îi
interesează;
 au şansa de a compara produsul muncii cu
al altor echipe şi de a lucra in mod
organizat şi productiv.
2)Metode de fixare şi sistematizare a
cunoştinţelor şi de verificare :
ORGANIZATORUL GRAFIC
 Ca metodă de învăţare activă,
facilitează esenţializarea unui
material informativ care urmează să
fie exprimat sau scris, schematizând
ideea/ideile. Pe de altă parte, se
poate afirma că „organizatorul grafic”
este pentru profesor şi/sau pentru
elevi o grilă de sistematizare a
noţiunilor, o gândire vizualizată prin
reprezentare grafică a unui material.
 Metoda aceasta ajută:

 Elevii – să poată face o corelare între ceea

ce ştiu şi ceea ce urmează să înveţe sau la
ceea ce vor trebui să răspundă.
 Profesorii – sunt ajutaţi să stabilească
obiectivele lecţiei, să conştientizeze mai
bine ceea ce vor preda şi ceea ce vor să
evalueze, să descopere punctele tari şi
slabe ale elevilor pentru a le oferi sprijin.
Se poate utiliza pentru prezentarea
structurată a informaţiei în cinci moduri:
comparativ, descriptiv, secvenţial, de
tipul cauză –efect, problematizat.
 3) Metode de rezolvare de probleme prin
stimularea creativităţii :
BRAINSTORMING (Asaltul de idei)
Are la baza următoarea idee:
 Nimic nu se critică, nimic nu se şterge, fără atitudini sau
prejudecăţi, cât mai multe idei!
 Metoda are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de
soluţii, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, în
speranţa că, prin combinarea lor se va obţine soluţia
optimă.Calea de obţinere a acestor idei este aceea a
stimulării creativităţii în cadrul grupului, într-o atmosferă
lipsită de critică, neinhibatoare, rezultat al amânării
momentului evaluării .
 Brainstorming-ul se desfăşoară în cadrul unui grup nu
foarte mare (maxim 30 de persoane), de preferinţă eterogen
din punct de vedere al pregătirii, sub coordonarea unui
moderator, care îndeplineşte rolul atât de animator cât şi de
mediator. Durata optimă este de 20–45 de minute.Specificul
metodei constă în disocierea timpului de producere a
ideilor (faza de producţie de idei), de timpul în care se
evalueaza aceste idei (faza aprecierii critice a ideilor emise).
Această disociere se face în scopul stimulării gândirii
divergente, creşterii producţiei de idei.În folosirea acestei
metode se cer respectate următoarele reguli considerate
esenţiale:
 Dupa enunţarea problemei-de exemplu Factorii de
igienă a muncii in mediul industrial- se lasă frâu
liber dezlănţuirii gândirii şi imaginaţiei creative a
elevilor. Ei trebuie să exprime spontan şi deschis
ideile care le vin pentru prima oară în minte. Accentul
se pune pe cantitate, pe enunţarea a cât mai multe
idei şi soluţii;
 Se vor asigura condiţii pentru crearea unei ambianţe
stimulative, favorabile creativităţii, intime, degajate de
orice convenţionalism şi conformism;
 Pentru a elibera subiecţii de influenţa oricăror factori
de inhibiţie, de timiditate, de frica de a nu greşi, este
inadmisibil ca judecarea, evaluarea ideilor să se facă
imediat. Aceasta ar avea urmări negative asupra
creativităţii, ar produce blocaj intelectual, ar inhiba
spontaneitatea gândirii etc.;
 Vor fi ascultaţi cu atenţie toţi participanţii la discuţie,
fiind incurajaţi să emită idei noi, să încerce noi
asociaţii între cele exprimate deja, să le combine şi să
ajungă pe această cale la idei superioare celor iniţiale.
Ceea ce poate părea absurd pentru unul, poate
sugera altora o idee nouă, interesantă şi utilă;
 Elevii vor fi incurajaţi indiferent de valoarea ideilor
emise. Chiar şi soluţii aparent imposibile, aberante
vor fi înregistrate; cuvintele de genul “ridicol”,
“aberant”, “absurd” se dovedesc nefavorabile unui
proces de creaţie;
 Înregistrarea discuţiei se va face prin mijloace
moderne sau cu discreţie de către o persoană
dinainte desemnată;
 Evaluarea şi selecţia ideilor emise se face ulterior; de
aici şi denumirea de ”metoda evaluarii amânate”.
 Uneori discuţia se poate repeta pâna la găsirea
soluţiei aşteptate.Folosirea acestei metode porneşte
de la ideea că o problemă abordată cu logici diferite,
tratată din unghiuri diferite de vedere are mai mare
şanse sa-şi găsească rezolvarea cuvenită.
 În procesul de învăţământ metoda se mai foloseşte
în cadrul unor lecţii de sinteză cu caracter aplicativ,
în activităţile de cerc, pentru soluţionarea unei situaţii
problemă, elaborarea planului unei lucrări, etc.
 Avantajele utilizării metodei brainstorming sunt
multiple:
 obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor
rezolvitoare;
 aplicabilitatea largă, aproape în toate domeniile;
 stimulează participarea activă şi crează posibilitatea
contagiunii ideilor;
 dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în
sine prin procesul evaluării amânate;
 dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă;
Limitele brainstorming-ului:
 nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;
 depinde de calităţile moderatorului de a anima şi dirija
discuţia pe făgaşul dorit;
 oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;
 uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii
participanţi;
 poate să apară fenomenul numit „chiul social“ (când
responsabilitatea se împarte între mai mulţi i ndivizi, unii
depun mai puţin efort).
 STARBURSTING (EXPLOZIA
STELARĂ)
 Starbursting (eng. “star” = stea; eng. ”burst”
= a exploda), este o metodă de dezvoltare
a creativităţii similară brainstormingului.
 Începe din centrul conceptului şi se
împrăştie în afară, cu întrebări, asemeni
exploziei stelare.
 Se scrie ideea sau problema pe o foaie de
hârtie şi se înşiră cât mai multe întrebări
care au legătură cu ea. Un bun punct de
plecare îl constituie cele de tipul: Ce?,
Cine?, Unde?, De ce?, Când?.
 Lista de întrebări iniţiale poate genera
altele, neaşteptate, care cer şi o mai mare
concentrare.
 Etape:
 Propunerea unei probleme, de exemplu
Instructajul introductiv general, lectie la modulul
SANATATE SI SECURITATE IN MUNCA
 Colectivul se poate organiza în grupuri
preferenţiale;
 Grupurile lucrează pentru a elabora o listă cu cât
mai multe întrebări şi cât mai diverse.
 Comunicarea rezultatelor muncii de grup.
 Evidenţierea celor mai interesante întrebări şi
răspunsuri şi aprecierea muncii în echipă.
 Se hotărăşte in colectiv răspunsul, rezolvarea finală
a problemei.
 4)Metode de cercetare în grup :
TEMA / PROIECTUL DE
CERCETARE IN GRUP
 Elevii primesc sarcini care descriu amanunţit ceea ce
trebuie să înveţe, în cazul nostru-NORME DE
SĂNĂTATE ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ din diferite
laboratoare, ateliere sau locuri de muncă la agentul
economic ( practica comasată), diferenţiat, pe subteme
din tema propusă.
 Se va lucra pe perechi sau în grupuri mici şi de obicei în
timpul extraşcolar, dar şi în timpul orelor de SSM şi in
laboratorul de informatică. Acest set de activităţi dă
naştere la alte intrebări şi nu se bazează în întregime pe
« carte ». Cel puţin o sarcină îi obligă pe elevi să facă mai
mult decât să-şi reamintească cunoştinţe mai vechi şi să
le aplice.Asta pentru a incuraja o invaţare profundă. Altfel,
elevii vor aduna informaţiile pur şi simplu şi le vor scrie
automat, fără a se gândi la ele sau a le înţelege.Se dă un
termen pentru rezolvarea subtemei după care se schimbă
subtemele, in aşa fel încât toate grupele să parcurgă
toate subtemele intrun interval dinainte stabilit de
profesor.
 Munca elevilor e monitorizată de
un « conducător » numit de către ei sau de către
către
profesor.
 Cunoştinţele dobîndite în urma acestei activităţi vor
fi evaluate cu ajutorul unui test scurt. Opţional, elevii
pot repeta testul sau şi-l pot corecta, în cazul în
care rezultatele sunt nesatisfăcătoare.
 După rezolvare au sarcina de a-şi alege singuri o
metodă de prezentare clasei şi profesorului, a unei
subteme din cele propuse (power-point, joc de rol,
filmuleţ, poze, afiş, colaje etc.)
 Dupa terminarea acestei activităţi de invăţare
individuală, sau chiar înainte, elevii vor primi un
chestionar care îi va ajuta să îşi descopere punctele
slabe în situaţia în care desfăşoară activităţi de
invăţare individuală şi  să îşi stabilească singuri
ţintele viitoarelor sarcini de invăţare individuală.
 Aceasta nu este o metodă de predare uşor de
folosit, dar este foarte apreciată în rândurile elevilor
(dacă se execută corect).