Metodele de învăţământ

Strategia didactică
 Reprezintă modul de îmbinare a metodelor, procedeelor, mijloacelor
de învățământ, tehnicilor, formelor de organizare a activității, ales de
cadrul didactic în funcție de condiții și de facilități, de nevoile celui
educat. Ea face din activitatea la grupă un act de creație al educatoarei
și al copiilor, fiind condiția creșterii eficienței procesului didactic.
 Strategia didactica = sistem complex si coerent de mijloace,
metode, materiale si alte resurse educationale care vizeaza
atingerea unor obiective.
 Ocupa un loc central în cadrul activitatii didactice, deoarece
proiectarea si organizarea lectiei se realizeaza în functie de decizia
strategica a profesorului.
 Este conceputa ca un scenariu didactic complex, în care sunt
implicati actorii predarii - învatarii, conditiile realizarii,
obiectivele si metodele vizate.
 Prefigureaza traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic si mai
eficient pentru abordarea unei situatii concrete de predare si învatare
(astfel se pot preveni erorile, riscurile si evenimentele nedorite din
activitatea didactica).
Metodele de invatamant = acele cai prin care prescolarii ajung, in procesul
de invatamant, sub coordonarea educatorilor, la dobandirea de cunostinte,
deprinderi, la dezvoltarea capacitatilor intelectuale si la valorificarea
aptitudinilor specifice.

Metoda reprezinta:
 - un plan de actiune, o succesiune de operatii realizate in vederea

atingerii unui scop

 - un instrument de lucru in activitatea de cunoastere si de formare a

abilitatilor,
 - este o tehnica de care profesorul si elevii se folosesc pentru efectuarea

actiunii de predare-invatare; ea asigura realizarea in practica a unei activitati

proiectate mintal, conform unei strategii didactice.
Functii ale metodelor de invatamant:

 cognitiva - de dirijare a cunoasterii in scopul insusirii

unor cunostinte;
 normativa - aspecte metodologice, respectiv, modul

cum sa predea profesorul si cum sa invete elevul;

 motivationala - de stimulare a interesului cognitiv, de

sustinere a procesului de invatare;

 formativ-educativ-compensatorie- de exersare,
antrenare si dezvoltare a proceselor psihice.
Principalele metode de invatamant:  4. Metoda observarii

 1. Expunerea didactica  5. Lucrul cu manualul

 2. Conversatia didactica  6. Metoda exercitiului

2.1. Conversatia euristica  7. Algoritmizarea

2.2. Conversatia examinatoare  8. Modelarea didactica

(catehetica)  9. Problematizarea

2.3. Conversatia in actualitate  10. Instruirea programata

 3. Metoda demonstratiei  11. Studiul de caz

3.1. Demonstratia cu obiecte  12. Metodele de simulare

3.2. Demonstratia cu actiuni  13. Invatarea prin descoperire

3.3. Demonstratia cu substitute

3.4. Demonstratia combinata

3.5. Demonstratia cu mijloace tehnice

 Expunerea didactica
- consta din prezentarea verbala monologata a unui volum de informatie, de catre educator
catre educati, in concordanta cu prevederile programei si cu cerintele didactice ale
comunicarii,
- metoda de predare traditionala, verbala, expozitiva
- poate imbraca mai multe variante (in functie de varsta copiilor si de experienta lor de viata):
 povestirea - prezentarea informatiei sub forma descriptiva sau narativa, respectand ordonarea in
timp sau in spatiu a obiectelor, fenomenelor, evenimentelor.
 explicatia - forma de expunere in care predomina argumentarea rationala, facandu-si loc deja
problemele de lamurit, teoremele, regulile, legile stiintifice.
 prelegerea scolara - forma de expunere in cadrul careia informatia este prezentata ca o succesiune
de idei, teorii, interpretari de fapte separate, in scopul unificarii lor intr-un tot.
- are un rol important deoarece pe de o parte, scurteaza timpul insusirii de catre elevi a culturii
multimilenare a omenirii, ceea ce prin metode bazate pe descoperire ar fi mult mai dificil; pe de alta
parte, ea constituie o ocazie permanenta pentru educator de a oferi educatului un model de ordonare,
inchegare, argumentare, sistematizare a informatiei din diverse domenii.
 Trebuie sa respecte un minimum de cerinte:
 continuturile prezentate - autentice si convingatoare, ceea ce implica pregatirea anticipata
temeinica a expunerii.
 sa fie respectate limitele si obiectivele programei: nici prezentarea simplista a continuturilor, nici
incarcarea excesiva cu elemente care nu au legatura cu lectia, nu sunt procedee normale.
 volumul de informatie sa fie rezonabil, in raport cu varsta si cu experienta de invatare a copiilor.
 stringenta logica si succesiune logica : expunerea sa aiba o idee centrala, din care decurg cateva
idei principale; la randul lor, acestea trebuie sa fie explicate si sustinute prin idei de amanunt si
exemple, respectiv ideile sa decurga unele din altele.
 exemplele ilustrative sa fie doar in cantitate suficienta
 in cazul povestirii,o cerinta aparte - caracterul plastic, emotional, sugestiv al expunerii, aceasta
fiind sprijinita chiar pe elemente dramatice, mimica, gestica.
 exprimarea: limbaj si stilul adecvat nivelului auditoriului ; claritate logica si corectitudine
gramaticala.
 mentinerea unui ritm optim (aproximativ 60-70 cuvinte pe minut)
 Conversatia didactica

- consta in valorificarea didactica a intrebarilor si raspunsurilor (metoda

verbala, ca si expunerea, dar mai activa decat aceasta).

 A. Conversafia euristica

 conceputa astfel incat sa conduca la “descoperirea" a ceva nou pentru elev.

 consta in serii legate de intrebari si raspunsuri, la finele carora sa rezulte, ca

o concluzie, adevarul sau noutatea pentru elevul antrenat in procesul

invatarii.
 intrebarile si raspunsurile se incheaga in serii compacte, fiecare noua

intrebare avandu-si germenele sau punctul de plecare in raspunsul anterior

 conditionata de experienta de cunoastere de pana atunci a elevului, care sa-i

permita sa dea raspuns la intrebarile ce i se pun.

  B. Conversatia examinatoare (catehetica)

 are ca functie principala constatarea nivelului la care se afla

cunostintele elevului la un moment dat.

 se deosebeste de cea euristica - nu mai este obligatorie

constituirea in sisteme sau serii ale intrebarilor si

raspunsurilor(fiecare intrebare impreuna cu raspunsul sau
alcatuiesc un microunivers de sine-statator in raport cu celelalte
intrebari si raspunsuri).
 trebuie sa tina cont de cateva cerinte privind calitatile
intrebarilor, pe de o parte, si ale raspunsurilor, pe de alta.
Calitatile intrebarilor:
a) sa fie formulate corect, atat sub aspect gramatical, cat si logic;

b) sa fie precise;
c) intrebarea sa aiba concizie convenabila si sa se refere la un continut limitat.

d) intrebarile sa fie de o varietate suficienta: - intrebari care pretind date, nume, definitii;
- intrebari care pretind explicatii;

- intrebari care exprima situatii problematice

e) intrebarea sa fie asociata de fiecare data cu timpul de gandire pe care il necesita, in functie de
dificultatea ei.
f) pe timpul formularii raspunsului, nu se intervine decat in cazul cand elevul comite ,,din start"
confuzii grosolane.

g) nu sunt profitabile si nici indicate intrebarile care cer raspunsuri mono-silabice si nici cele care
cuprind sugerarea raspunsului

h) mai intai se formuleaza intrebarea si se adreseaza intregii clase, iar numai dupa expirarea timpului
aproximativ de gandire este numit cel care trebuie sa raspunda.
i) nu sunt indicate intrebarile voit eronate
Calitatile raspunsului:
 a) sa aiba intotdeauna corectitudinea gramaticala si logica
necesara, indiferent de materia scolara in cadrul careia se formuleaza.
 b) raspunsul sa acopere intreaga sfera a intrebarii.

 c) raspunsul sa vizeze cu precizie continutul esential al intrebarii,

avand in acelasi timp concizia cea mai convenabila.

 d) pentru clasele mici - raspunsul sa fie prezentat intr-o
propozitie sau fraza incheiata.
 e) elevul sa fie indrumat sa evite formularile fragmentare,
sacadate, eventual insotite de elemente care “paraziteaza" si uratesc
vorbirea
 Metoda demonstratiei

-metoda de predare - invatare, in cadrul careia mesajul de

transmis catre elev se cuprinde intr-un obiect concret, o actiune

concrete sau substitutele lor.
Forme de demonstratie (in functie de mijlocul pe care se bazeaza

fiecare)

(a) demonstratia cu obiecte in stare naturala;

(b) demonstratia cu actiuni;

(c) demonstratia cu substitutele obiectelor, fenomenelor, actiunilor;

(d) demonstratia de tip combinat;

(e) demonstratia cu mijloace tehnice.

 Metoda observarii

-consta in urmarirea sistematica de catre elev a obiectelor si

fenomenelor ce constituie continutul invatarii, in scopul

surprinderii insusirilor semnificative ale acestora.
- metoda de invatare prin cercetare si descoperire

- functie formativa

- presupune parcurgerea catorva etape:

- organizarea observarii
- observarea propriu-zisa

- prelucrarea datelor culese

- valorificarea observarii
Poate fi liberă sau dirijată;
Metoda completează cunoștințele preșcolarilor prin
intuirea directă a obiectelor, fenomenelor, ființelor sau
proceselor naturale. Pe această cale, copilul poate ajunge
la generalizări, abstractizări, relații cauză-efect, prin
confruntarea ideilor cu realitatea vie, prin îmbinarea
informației cu intuirea caracteristicilor lumii reale.
 se impune obișnuirea preșcolarilor cu perceperea
realității înconjurătoare prin cât mai multe simțuri: să
observe părțile vizibile ale unei plante, să miroasă, să
guste fructele și legumele, să pipăie tulpina și frunzele,
să le „cântărească” în palmă, să analizeze dacă sunt calde
sau reci, tari sau moi, aspre sau netede, lucioase etc, apoi
să verbalizeze ce au perceput.
 Metoda exercitiului

 - consta in executarea repetata si constienta a unei actiuni in

vederea insusirii practice a unui model dat de actiune sau a
imbunatatini unei performante
 - nu se limiteaza doar la formarea deprinderilor, vizeaza in

acelasi timp consolidarea unor cunostinte

 - este compatibila cu orice continut de invatamant

 - exercițiul dirijat se poate executa pe grupuri mici sau

individual. Se oferă condiții pentru a fi realizate și exerciții

independente, la grădiniță și acasă, la inițiativa copilului, pentru
însușirea conștientă și durabilă.
 Algoritmizarea

- metoda de predare-invatare constand din utilizarea si

valorificarea algoritmilor.
- algoritmizarea inseamna gasirea de catre profesor a

inlantuirii necesare a operatiilor fiecarei activitati de invatat

- elevul isi insuseste, pe calea algoritmizarii, cunostintele

sau tehnicile de lucru, prin simpla parcurgere a unei cai

deja stabilite, pe cand in cadrul invatarii de tip euristic
insusirea are loc pe baza propriilor cautari.
 Modelarea didactica

- metodei de predare-invatare in cadrul careia mesajul ce urmeaza transmis este

cuprins intr-un model(modelul reprezinta o reproducere simplificata a unui original, in

asa fel incat sa fie pus in evidenta elementul care intereseaza)
- poate fi realizata prin mai multe procedee:

1. marire sau reducere la scara a unor reproduceri similare (machete, mulaje)

2. concretizare (redarea figurativa a unor cifre sau grupuri de cifre)

3. abstractizare (redarea prin anumite formule numerice sau literale a unor serii intregi

de obiecte, procese, actiuni)

4. analogie (imaginarea unui obiect nou sau aparat, a caror functionare sa fie conceputa

prin comparatie cu structura sau utilizarea altui obiect sau aparat existent,
asemanator).
- utilizarea modelului implica activizarea elevului
 Problematizarea

- denumita si predare prin rezolvare de probleme sau, mai

precis, predare prin rezolvare productiva de probleme.

- o metoda didactica ce consta din punerea in fata elevului

a unor dificultati create in mod deliberat in depasirea

carora, prin efort propriu. elevul invata ceva nou.
- favorizeaza aspectul formativ al invatamantului (elevul

participa efectiv si sustinut si isi dezvolta interesele de

cunoastere)
 Tipuri de situatii problematice :
 a) cand exista un dezacord intre vechile cunostinte ale elevului si

cerintele impuse de rezolvarea unei noi situatii;

 b) cand elevul trebuie sa aleaga dintr-un lant sau sistem de cunostinte,

chiar incomplete, numai pe cele necesare in rezolvarea unei situatii date,

urmand sa completeze datele necunoscute;
 c) cand elevul este pus in fata unei contradictii intre modul de rezolvare

posibil din punct de vedere teoretic si dificultatea de aplicare a lui in practica;

 d) cand elevul este solicitat sa sesizeze dinamica miscarii chiar intr-o

schema aparent statica

 e) cand elevului i se cere sa aplice, in conditii noi, cunostintele anterior

asimilate.
 Instruirea programata

- este o metoda multifunctionala, cuprinzand o inlantuire de algoritmi, dar si de

probleme de rezolvat,prezentate preponderent in forma verbala, dar si cu includerea

unor aspecte intuitive.
Principiileinstruirii programate:

 1.Principiul pasilor mici - materia se imparte in fragmente, pana la nivelul de intelegere

al copiilor.
(marimea acestor pasi poate sa difere in functie de nivelul la care s-ar afla cei care invata).

 2. Principiul raspunsului efectiv - potrivit lui, pentru a se putea merge mai departe, nu

sunt ingaduite golurile de raspuns sau ,,sariturile".(de regula fiecare raspuns se sprijina pe
rezolvarea altora anterioare lui)
 3. Principiul confirmarii imediate - dupa fiecare raspuns formulat, elevul sa-l

confrunte cu lista sau "cheia" raspunsurilor exacte. (Aceasta confirmare informeaza elevul
daca poate sau nu sa continue cu secventa urmatoare)
 Studiul de caz
- metoda ce consta din confruntarea elevului cu o situatie reala de viata, prin a carei

observare, intelegere, interpretare, urmeaza sa realizeze un progres in cunoastere

Etape ale studiului de caz:

 a) alegerea cazului si conturarea principalelor elemente semnificative;

 b) lansarea cazului, care poate avea loc in mai multe forme, intre care lansarea ca o

situatie problematica;
 c) procurarea informatiei in legatura cu cazul;

 d) sistematizarea materialului, prin recurgerea la diverse metode, intre care cele

statistice;
 e) dezbatere asupra informatiei culese, care poate avea loc prin diverse metode

 f) stabilirea concluziilor si valorificarea proprie: un referat, o comunicare, o suita de

ipoteze de verificat in viitor, o hotarare de luat.

 Metodele de simulare (jocul de rol)
metoda jocurilor este prezentata pe doua categorii: de o parte cea a jocurilor

didactice sau educative, pe de alta parte categoria jocurilor simulative

 jocurile educative au, intr-o masura si intr-o perioada, caracter imitativ
empiric(sunt proprii varstei si educatiei prescolare).
 jocurile simulative - au alt registru si alta semnificatie, ele fiind veritabile ocazii de

antrenament, pentru indeplinirea unor roluri reale in viata (la varste scolare mai mari
si se prezinta mai ales sub forma jocurilor de rol).
Jocul de rol

- o metoda activa de predare-invatare, bazata pe simularea unor functii, relatii,

activitati, fenomene, sisteme etc

- urmareste formarea comportamentuluiumanpornind de la simularea unei situatii reale

 Invatarea prin descoperire

-se refera la o situatie in care materialul de

invatat nu este prezentat intr-o forma finala

celui ce invata (asa cum se petrece in invatarea
prin receptare), ci reclama o anumita activitate
mentala anterioara rezultatului final in
structura cognitiva.
 METODE MODERNE DE ÎNVĂTARE

Metodele inovative presupun o învăţare prin

comunicare, prin colaborare, care produce o confruntare
de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare
centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a
copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa
reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea
socială a membrilor unui grup.
 Explozia stelară

 Def. – Este o metodă de stimulare a creativităţii, o modalitate de relaxare a copiilor şi se

bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de noi probleme şi noi descoperiri.
 Obiective –formularea de întrebări şi realizarea de conexiuni între ideile descoperite de
copii în grup prin interacţiune şi individual pentru rezolvarea unei probleme.
 Descrierea metodei - copiii aşezaţi în semicerc propun problema de rezolvat. Pe steaua
mare se scrie sau desenează ideea centrală. - Pe 5 steluţe se scrie câte o întrebare de tipul
CE, CINE, UNDE, DE CE, CÂND, iar 5 copii din grupă extrag câte o întrebare. Fiecare
copil din cei 5 îşi alege 3-4 colegi, organizându-se în cinci grupuri. Grupurile cooperează
pentru elaborară întrebărilor. La expirarea timpului, copiii revin în cerc în jurul steluţei
mari şi spun întrebările elaborate fie individual, fie un reprezentant al grupului. Copiii
celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.
 - Se apreciază întrebările copiilor, efortul aceestora de a elabora întrebări corect, precum şi

modul de cooperare, interacţiune.

 Tehnica Lotus

• Def. – Este o modalitate interactivă de lucru în grup care oferă posibilitatea stabilirii

de relaţii între noţiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte opt teme.
• Obiective – stimularea inteligenţelor multiple şi a potenţialului creativ în activităţi

individuale şi în grupe, teme din domenii diferite.

Etape -Construirea schemei/diagramei tehnicii de lucru;

-Plasarea temei principale în mijlocul schemei grafice;

-Grupul de copii se gândeşte la conţinuturile/ideile/cunoştintele legate de tema
principală;
-Abordarea celor opt teme principale pentru cadranele libere;
-Stabilirea în grupuri mici de noi legături/relaţii/conexiuni, pentru aceste opt teme şi
trecerea lor în diagramă;
-Prezentarea rezultatelor muncii în grup, analiza produselor, aprecierea în mod evaluativ,
sublinierea ideilor noi.
 Bula dublă

Tehnica bula dublă grupează asemănările şi deosebirile

dintre două obiecte, procese, fenomene, idei, concepte.
Bula dublă este prezentată grafic prin două cercuri mari în
care se aşează imaginea care denumeşte subiectul
Exemple: Animale-păsări, Copii-părinţi, Fructe-legume În
cercurile mici aşezate între cele două cercuri mari, se
desenează sau se aşează simbolurile ce reprezintă
asemănările dintre cei doi termeni cheie. În cercurile
situate în exterior la dreapta şi la stânga termenilor cheie
se înscriu caracteristicile, particularităţile sau deosebirile.
 Predarea – învăţarea reciprocă
 Definiţie: strategie de învăţare prin studiu pe text/imagine sau imagine/text
pentru dezvoltarea comunicării copil-copil şi experimentarea rolului educatoarei.
Se poate aplica atât în jocurile libere cât şi în activitatea frontală (povestire,
lectura după imagini, memorizare, etc.)
 -Rezumarea - se expune sinteza textului citit sau a imaginii contemplate timp de

57 min. (REZUMATORI);
 - Punerea de întrebări-analizează textul său imaginea în grup apoi se formulează

întrebări folosindu-se de paletele cu întrebări - ÎNTREBĂTORII

 -Clarificarea datelor- se identifică cuvinte, expresii, comportamente, etc. şi se

găsesc împreună răspunsuri - CLARIFICATORII 4. Precizarea (pronosticarea) -

se analizează textul, imaginea şi prognozează ce se va întâmpla, exprimând cele
mai neaşteptate idei, fapte, PREZICĂTORII
 Ciorchinele

 Stimulează realizarea unor asociaţii noi de idei  Permite cunoaşterea

propriului mod de a înţelege o anumită temă
 Etape:

-Se scrie un cuvânt sau se desenează un obiect în mijlocul sau în partea de

sus a tablei/foii de hârtie;
-Copiii, individual sau în grupuri mici, emit idei prin cuvinte sau desene,
jetoane, legate de tema dată;
-Se fac conecxiuni, de la titlu la lucrările copiilor, acestea se pot face cu
linii trasate de la nucleu la contribuţiile copiilor sau a grupurilor;
-Este bine ca tema propusă să fie cunoscută copiilor, mai ales când se
realizează individual.
 Cubul
 Strategie de predare –învăţare ce urmăreşte un algoritm ce vizează descrierea,

comparaţia, asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci când se doreşte

explorarea unui subiect nou sau unul cunoscut pentru a fi îmbogăţit cu noi
cunoştinţe sau a unei situaţii privite din mai multe perspective.
 Etape

- se formează grupuri de 4-5 copii

-fiecare copil din grup interpretează un rol în funcţie de sarcina primită
(rostogolici, isteţul, ştie tot, umoristul, cronometrorul)
-copiii rezolvă sarcina individal sau în grup, într-un timp dat
-prezintă pe rând răspunsul formulat.
 
 Pălăriuţele gânditoare

  Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă

cu controlul discuţiilor, extrage concluzii – clarifică/alege soluţia corectă

  Pălăria albă – deţine informaţii despre tema pusă în discuţie, face conexiuni,

oferă informaţia brută aşa cum a primit-o – informează

  Pălăria roşie – îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de

personajele întâlnite, nu se justifică – spune ce simte

  Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibile riscuri, pericole, greşeli la

soluţiile propuse, exprimă doar judecăţi negative – identifică greşelile

  Pălăria verde – oferă soluţii alternative, idei noi, inovatoare, cauta alternative

{Ce trebuie făcut?} – generează idei noi

  Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive,

explorează optimist posibilităţile, creează finalul. – Efortul aduce beneficii

 Piramida şi Diamantul
Obiectiv - dezvoltarea capacităţii de a sintetiza principalele probleme,
informaţii, idei, ale unei teme date sau unui text literar.

Mozaic
Definiţie: presupune învăţarea prin cooperare, prin interdependenţa grupurilor şi exercitarea
statutului de expert în realizarea unei sarcini de învăţare
Obiectiv: documentarea şi prezentarea rezultatelor studiului independent celorlalţi, devenind
expert pntru tematica studiată
Etape:

-Stabilirea temei şi împărţirea în 4-5 subteme;

-Organizarea grupelor de învăţare;

-Constituirea grupelor de experţi;

-Activităţi în echipa iniţială de învăţare

-Evaluare
 Diagrama Venn

 -Se aplică cu eficienţă maximă în activităţile de observare, povestiri, jocuri didactice, convorbiri

 -Obiectiv: sistematizarea cunoştinţelor- restructurarea idelor unui conţinut abordat

 
 Etape:

-Comunicarea sarcinii de lucru

-Activitatea în pereche sau în grup
-Activitate în grup
-Activitate frontală
În studiile privind activitatea în colaborare, Swing şi Peterson (1982) au observat că preşcolarii cu rezultate
mai slabe au beneficii de pe urma participării în grupuri heterogene compuse din preşcolari cu rezultate
diferite în comparaţie cu participarea în grupuri omogene de preşcolari cu rezultate slabe. (Asociaţia
internaţională Step by step, CEDP 2007).
Aşadar aplicarea cu regularitate a metodelor inovative, de cooperare, duc în timp la rezultate superioare,
relaţionări heterogene mai pozitive, motivaţie intrinsecă mai mare, respect de sine mai crescut şi dezvoltă
abilităţi sociale deosebite, solicitate de piaţa muncii.
 PROCEDEUL DIDACTIC
Procedeul didactic este o secvenţă a metodei, o bucăţică, o particulă a acesteia, o tehnică, mai departe de

acţiunea propriu-zisă, o parte minusculă a metodei. Mai multe procedee legate şi unite împreună, specifice unei
situaţii concrete de învăţare, dau naştere unei metode noi.
Metoda este recunoscută eficientă, în cazul în care, procedeele utilizate în cadrul ei, sunt la fel de

valoroase. În acelaşi context, ordinea procedeelor utilizate într-o metodă, se poate schimba în dependenţă de
cerinţele de moment, iar acest fapt face ca o metodă să poată căpăta trăsături noi, formate prin combinarea
procedeelor.
Schimbările pot fi într-atît de mari, încât la un moment dat, o metodă să devină procedeu, şi invers –

procedeul poate să devină metodă.

Procedeul didactic reprezintă un mod de a manifesta, de a proceda, având ca scop punerea preșcolarului

într-o situaţie de învăţare, cu sau fără profesor – în calitate de dirijor.Acest fapt dezvoltă o altă situaţie, şi anume
una de cercetare ştiinţifică, în care sunt realizare descoperiri, dezvăluiri ale adevărului. Informaţiile primite sunt
racordate la particularităţile lumii înconjurătoare.
Procedeul didactic reprezintă nişte soluţii didactice, utilizate în viaţa practică. În ajutorul procedeelor

didactice vin tehnicile şi mijloacele didactice. Relaţia dintre metodă şi procedeu, este una mereu în schimbare,
având un caracter dinamic.