METODE DE PREDARE – INVATARE INTERACTIVA IN GRUP

Prof. GAINA VERONICA – GABRIELA,

Scoala Gimnaziala Vadu Pasii, jud. Buzau

Sunt metodele interactive de grup folosite în predarea cunoştinţelor noi. Acestea se împletesc într-
un mod foarte plăcut cu conversaţia tradiţională, în toate formele ei, dar şi cu alte metode tradiţionale,
dând naştere unor activităţi didactice apreciate de către elevi.

A. Mozaicul

Mozaicul este metoda didactică prin care elevii învaţă unul de la celălalt, prin cooperare, fiecare
devenind expert într-o parte a problemei puse, după care el la rândul lui explică celorlalţi partea în care el
este expert. Etape de aplicare a metodei:
1. Clasa de elevi se împarte de către profesor în grupuri eterogene de către patru membri. Fiecare
membru al grupului va primi de la profesor câte o fişă, fişele fiind de fapt părţi diferite ale
unei teme de învăţare.
2. Profesorul prezintă în câteva cuvinte subiectul de învăţat, explicând sarcina de lucru şi
făcându-i pe elevi să înţeleagă unitatea de învăţare.
3. După ce au primit fişele cu numere, elevii se regrupează, formând grupa 1, grupa 2 şi
aşa mai departe.
4. Elevii învaţă partea de subiect ce le-a revenit, cooperând între ei, citind, discutând, hotărând
modul în care vor prezenta noile cunoştinţe colegilor din grupul lor iniţial. Este foarte
important ca fiecare membru expert să înţeleagă că el este responsabil de predarea părţii
respective restului de membri ai grupului iniţial.
5. Revenind în grupul iniţial, fiecare membru al grupului de experţi explică celorlalţi colegi din
grupul iniţial ceea ce au învăţat, încercând să facă acest lucru cât mai bine şi uşor, pentru ca
membrii grupului să poată învăţa uşor, dar temeinic, aceste noi cunoştinţe.
6. La sfârşit, se trece în revistă tot subiectul dat spre învăţare, având în vedere ca părţile de subiect
să fie prezentate în ordinea firească, hotărâtă de profesor la început, pentru a avea continuitate
între cunoştinţele prezentate.

Dintre avantajele metodei amintim:

 creşte încrederii elevilor în forţele şi cunoştinţele lor;
 dezvoltă inter-relaţionarea în cadrul grupului, dar şi comunicarea dintre membrii grupului;
 dezvoltă foarte mult gândirile logică şi critică;
 obişnuieşte elevul cu ce înseamnă responsabilitatea, fiecare fiind responsabil atât de cum
învaţă şi cât de bine înţelege noile cunoştinţe, dar şi de cum explică celorlalţi colegi de
grup noile conţinuturi;
  se dă posibilitatea elevului să predea ceea ce a învăţat în grupul de experţi celorlalţi
membri de grup iniţial;
Dezavantajele metodei sunt:
 Abordarea superficială a materialului de studiu;
 Înţelegerea eronată a unor concepte, noţiuni;
 Pot apărea conflicte în interiorul grupului de elevi;
 Poate apărea dezordinea în timpul activităţii didactice.

Este foarte important să monitorizăm îndeaproape toată activitatea didactică, pentru ca

noile conţinuturi să fie achiziţionate corect.
Pentru a verifica dacă metoda a fost eficientă, putem explica elevilor că pot face acasă, în familie,
un exerciţiu, şi anume să explice ceea ce au învăţat la şcoală. În acest fel elevii recapitulează cele învăţate
la şcoală, observându-se că noile achiziţii devin mult mai clare şi mai vii în memorie. Astfel se adevereşte
un concept mai vechi în literatura de specialitate care spune că: înveţi ceea ce predai.

B. Pălăriile gânditoare

Este o metodă importantă folosită foarte des în învăţarea centrată pe grupe de elevi, folosindu-se
creativitatea elevilor, fiind bazată pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt şase pălării
gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Clasa de elevi este
împărţită pe grupe de la începutul activităţii didactice, elevii alegându-şi culoarea pălăriei dorite. Apoi vor
încerca, folosind foarte mult creativitatea lor şi puterea de a se transpune într-un rol bine stabilit, să joace
acest rol cât mai bine. Profesorul trebuie să explice elevilor în câteva cuvinte ce exprimă fiecare culoare a
pălăriilor, astfel aceştia vor şti ce să urmărească în cadrul activităţii. Culoarea pălăriei este cea care
defineşte rolul fiecărei grupe:
Pălăria albă - Oferă o privire obiectivă, neutră asupra cunoştinţelor, gânditorul pălăriei albe fiind
disciplinat şi direct, dar mai ales obiectiv.
Pălăria roşie - Oferă o faţă emoţională asupra conţinuturilor. Face posibilă vizualizarea şi
exprimarea sentimentelor nutrite.
Pălăria neagră - Este perspectiva gândirii negative, pesimiste, negrul fiind culoarea urâtă, negativă.
Gânditorul pălăriei negre trebuie să pună în vedere tot ceea ce este rău, incorect în demersul întreprins,
dar şi care sunt greşelile acestui parcurs.
Pălăria galbenă - Simbolizează tot ce este bun, optimism, partea frumoasă. Gânditorul pălăriei
oferă propuneri clare, precise, care să aibă drept rezultat atingerea obiectivelor propuse.
Pălăria verde - Gânditorul pălăriei verzi trebuie să dea dovadă de o creativitate mai mare decât
ceilalţi, el având drept scop emiterea de idei noi, inovatoare, dar care să se poată concretiza uşor.
Pălăria albastră - Gânditorul pălăriei supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii, se ajută
cu celelalte pălării, el este cel care pune în discuţie diverse probleme de analizat.
Etape de aplicare a metodei:
 1. Pălăria albastră este cea care defineşte problema propusă discuţiei.
2. Pălăria albă oferă informaţii despre problema propusă, dar şi ce materiale ajutătoare sunt
disponibile.
3. Pălăria verde este cea care explică soluţii posibile ale problemei propuse.
4. Pălăria galbenă are în vedere realizarea soluţiilor viabile propuse pentru problema dată.
5. Pălăria neagră evidenţiază erorile fiecărei soluţii date propuse, greşelile făcute.
6. Pălăria albă leagă soluţiile de o bază a informaţiilor deţinute iniţial.
7. Pălăria roşie îndeamnă elevii să-şi spună părerea despre soluţiile posibile găsite la problema
propusă.
8. Pălăria albastră este cea care alege soluţia corectă, soluţia cel mai uşor de găsit, care se pretează
cel mai bine problemei noastre iniţiale.
Dintre avantajele metodei amintim:

 Dezvoltă creativitatea elevilor, aceasta ajungând la cote înalte;

 Încurajează şi foloseşte comunicarea între membrii grupului, învăţându-i să fie toleranţi cu ceilalţi
şi să primească şi ideile celorlalţi;
 Dezvoltă inteligenţele multiple ale elevilor;
 Este o metodă uşor de folosit, primită bine de către elevi, care se poate aplica la toate vârstele şi la
toate disciplinele didactice;
 Este metoda care îi face pe elevi să privească un lucru din mai multe unghiuri.

Dezavantajele metodei sunt:

 Se poate ca această metodă să fie percepută drept un joc, fără ca ea să fie luată în serios;

 Poate apărea riscul ca elevii să nu dorească să poarte unele dintre pălării;

 Pot apărea conflicte între membrii grupului, dar şi între ceilalţi colegi.

C. Cubul

Metoda cubului face parte din categoria metodelor învăţării prin cooperare, este centrată pe grupe
de elevi, cerând elevului parcurgerea unui conţinut, atingând mai multe perspective, tema propusă fiind
abordată într-un mod complex. Etapele de aplicare ale metodei:

1. Se realizează un cub, pe fiecare faţă scriindu-se următoarele cuvinte-cheie: DESCRIE,

COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.
2. Profesorul prezintă succint subiectul pus în discuţie.
3. Clasa se împarte de către profesor în şase grupe, fiecărei grupă revenindu-i unul dintre cele şase
cuvinte-cheie.
4. Modul de distribuire se poate face la întâmplare sau poate fi decis de profesor, în funcţie de
 anumite competenţe ale elevilor sau de ce vor avea de făcut.
5. În cadrul fiecărui grup, membrii lui vor colabora între ei, vor comunica, pentru a realiza
obiectivele avute în vedere.
6. Materialele realizate de fiecare grupă vor fi în finalul activităţii afişate într-un loc vizibil pentru
toţi elevii şi vor fi analizate cu toată clasa.
Pentru a explica mai în detaliu, fiecare grupă, în funcţie de cuvântul-cheie reprezentat pe faţa
respectivă a cubului, va avea de răspuns în detaliu la următoarele probleme:
1. Descriere – ce proprietăţi are, cum arată?
2. Aplică – ce semnifică?
3. Analizează – din ce este format, ce structură are?
4. Compară – se compară cu ceva ? Care sunt asemănările şi care sunt deosebirile ?
5. Asociază – cu ce poţi asocia ?
6. Argumentează – cum argumentezi pentru sau împotriva respectivei probleme ?
Dintre avantajele metodei amintim :
 Se solicită puterea de sintetizare şi gândirea elevului;
 Se dezvoltă viziunea elevului asupra subiectului propus, acesta fiind analizat din mai multe puncte
de vedere;
 În cadrul grupului se foloseşte foarte mult comunicarea dintre membrii acestuia, colaborând
pentru a găsi răspunsurile la problema propusă;
 Se stimulează dialogul în interiorul grupului, fiecare membru spunându-şi deschis ideile, punctul
de vedere;
 Dezvoltă creativitatea elevilor.
Dezavantajele metodei sunt:
 Se stabileşte mai greu contribuţia fiecărui elev în parte;
 Unii dintre elevi muncesc şi pentru cei care muncesc mai puţin sau deloc;
 Unii elevi pot domina grupul de elevi;
 Fiecare grup de elevi abordând tema dată sub alt unghi, este posibil ca celelalte perspective ale
temei date să fie tratate superficial;
 Se consumă destul de mult timp;
 Se poate ca în timpul activităţii să apară dezordine.
D. Metoda piramidei sau bulgărele de zăpadă

Metoda piramidei sau bulgărele de zăpadă este o metodă interactivă centrată pe elev, fiind, de
fapt, o împletire a activităţii individuale şi a celei pe grupe de elevi. Această metodă presupune mai întâi
activitatea individuală a fiecărui elev, rezultatele acestei activităţi fiind discutate mai departe în grupe de
elevi, pentru a ajunge la sfârşit la rezolvarea problemei propuse. Etapele de aplicare a metodei:
1. Etapa individuală: elevilor li se dă o scurtă perioadă de timp, de obicei 5 minute, pentru a rezolva
fiecare o anumită problemă, un anumit subiect;
 2. Etapa pe perechi: elevii se grupează câte doi, în pereche, verificându-şi reciproc rezultatul obţinut
la problema pusă iniţial, dar şi răspunzând reciproc la întrebările care apar în interiorul perechii;
3. Etapa de grupuri de patru elevi: se formează grupe de către patru elevi, grupându-se, de fapt,
perechile anterioare câte două. Elevii verifică rezultatele obţinute, formează un nou răspuns la
problema pusă, la formularea lui aducându-şi aportul fiecare elev din grup, răspunzând la toate
întrebările ivite între membrii grupului;
4. Etapa pe întreaga clasă: grupurile îşi aleg un căpitan, un reprezentant, acesta prezentând în faţa
întregii clase rezultatele finale la care au ajuns membrii grupului reprezentat de el. Acestea sunt
notate de către profesor pe tablă, pentru celelalte grupe acţionându-se la fel. În acest fel se vor
reliefa răspunsurile care se aseamănă şi cele care sunt diferite, la sfârşit trăgându-se concluziile
asupra problemei propuse iniţial.
Dintre avantajele metodei amintim:
 Se îmbină foarte frumos organizarea clasei individuală, pe perechi, pe grupe şi apoi frontală,
această metodă obişnuind elevii cu toate aceste moduri de organizare;
 Se foloseşte foarte mult comunicarea între elevi, atât în pereche, în grupe sau frontal, dând
posibilitatea elevilor să-şi susţină punctul de vedere avut;
 Se apelează la învăţarea prin cooperare, fiecare aducându-şi aportul la rezultatele obţinute;
 Creşterea progresivă a numărului de membri, de la individual, în perechi, pe grupe şi apoi frontal
are ca rezultat emiterea de idei noi, dar şi verificarea concluziilor trase în fiecare etapă a aplicării
metodei.
Dezavantajele metodei sunt:
 Unii dintre elevi muncesc şi pentru cei care muncesc mai puţin sau deloc;
 Se stabileşte mai greu contribuţia fiecărui elev în parte.

E. Metoda schimbării perechii

Această metodă este o metodă de lucru în perechi, elevilor oferindu-le posibilitatea de a lucra cu
fiecare coleg de clasă. Clasa se împarte în două grupe cu număr egal de elevi, ei aşezându-se în două
cercuri, unul în faţa altuia. Profesorul pune o întrebare, propune spre dezbatere o problemă. Perechile discută
problema, spunându-şi concluziile. Apoi cercul exterior se învârte în sensul acelor de ceasornic, astfel
formându-se alte perechi, procedeu ce face ca toţi colegii să discute la un moment dat cu fiecare dintre
ceilalţi. Etapele de aplicare a metodei sunt:

1. etapa organizării clasei în două cercuri: fiecare elev ocupă un loc unde doreşte, în cercul
interior sau în cel exterior. Menţionăm că numărul membrilor celor două cercuri trebuie să fie
egal. Aşezându-se în cercuri, unii cu faţa la ceilalţi, fiecare elev din primul cerc, cel interior, va
avea drept pereche un coleg din cercul exterior. Dacă numărul de elevi este fără soţ, impar, va
participa şi profesorul, pentru a fi număr par de membri.
2. etapa prezentării subiectului şi descrierea lui: Aici profesorul explică elevilor care este subiectul
 de studiu, problema, neuitând să explice importanţa lui/ei în disciplina didactică respectivă.
3. etapa perechilor: Elevii sunt lăsaţi să lucreze în pereche câteva minute. Următorul pas este acela
ca elevii din cercul exterior să se mute la dreapta un loc, formându-se astfel alte perechi,
distincte de cele iniţiale. Se continuă acest procedeu până se rearanjează perechile iniţiale.
4. etapa de analiză şi concluzii: În acest moment, elevii se rearanjează ca la începutul activităţii,
încercând să analizeze ceea ce au avut de făcut şi trăgând concluziile ce se desprind. Ideile
principale sunt scrise de profesor sub forma unei scheme.
Dintre avantajele metodei amintim:
 Este o metodă centrată pe grupe de elevi, plăcută de către cei implicaţi datorită spiritului de joc
pe care îl emană;
 Se pune accent foarte mult pe comunicarea dintre membrii grupului;
 Elevilor li se oferă posibilitatea ca, folosindu-se această metodă, să poată lucra cu fiecare coleg
în parte;
 Prin cooperarea existentă în interiorul grupului, se deschide elevului orizontul lucrului în echipă,
dar şi cel al toleranţei faţă de ideile colegilor de grup;
 Este foarte uşor de aplicat la orice vârstă şi la orice disciplină didactică, tocmai datorită spiritului
ludic, de joacă, pe care îl observăm.
Dezavantajele metodei sunt:
 Se poate crea dezordine în timpul activităţii;
 Se poate ca în timpul activităţii să fie gălăgie.
F. Metoda predării-învăţării reciproce

Această metodă este una centrată pe grupe de elevi, în care elevilor li se oferă privilegiul ca ei să
fie pentru colegi profesori, jucând rolul cadrului didactic, astfel încât vor explica situaţia propusă de
profesor. Clasa de elevi este împărţită în patru grupe omogene, fiecare echipă având un rol bine stabilit de
la început. Această metodă este foarte potrivită pentru a fi folosită în activităţile didactice unde elevii
trebuie să lucreze pe text, literar sau ştiinţific. Textul se împarte, grupele conlucrează pentru înţelegerea şi
implicit se ajunge la rezolvarea problemei propuse, concluziile fiind trase împreună, în mod frontal.
Această metodă prezintă patru direcţii de lucru, cele după care se formează cele patru grupe de
lucru:
 REZUMAREA TEXTULUI DAT
 PUNEREA ÎNTREBĂRILOR CARE AU RĂSPUNS ÎN TEXTUL STUDIAT
 SCOATEREA DATELOR CARE SUNT PREZENTATE ÎN TEXT, EXPLICAREA
NECUNOSCUTELOR
 EMITEREA PROGNOSTICULUI
Etapele aplicarii metodei sunt:
1. explicarea metodei şi problemei propuse: se explică în câteva cuvinte în ce constă această metodă,
dar şi a celor patru strategii după care se lucrează;
 2. explicarea rolului pe care îl vor ocupa elevii: se explică ce vor avea concret de făcut;
3. organizarea clasei: clasa se împarte în patru grupe, după cele patru direcţii, strategii de lucru;
4. activitatea pe baza textului: fiecare grupă de elevi conlucrează pentru a putea să îşi exercite cât mai
bine rolul pe care îl au de realizat, urmărind întocmai strategia de lucru a grupei;
5. învăţarea prin cooperare: elevii discută în grup şi cooperează între ei, pentru a realiza cât de bine
pot ceea ce au de făcut;
6. comentarii, aprecieri: la sfârşitul activităţii se dă fiecărei grupe posibilitatea de a explica frontal
colegilor de clasă ceea ce au aflat, concluziile fiind trase în ordinea firească a grupelor.
Dintre avantajele metodei amintim:
 Este o metodă în care elevii, în sfârşit, au posibilitatea să fie pentru puţin timp pentru colegii lor
profesori, împărtăşindu-le şi lor din experienţa lor, din concluziile trase din bucăţica lor de text;
 Ajută elevii să înveţe să lucreze pe un text, obişnuindu-i totodată şi cu munca independentă;
 Dezvoltă modul de a gândi, de a sintetiza, de a se exprima clar, precis, dar şi de a asculta pe
ceilalţi membri ai grupului;
 Se doreşte stimularea capacităţii elevilor de concentrare atunci când citesc un text literar sau
ştiinţific;
 Se stimulează puterea elevilor de a scoate dintr-un text dat ceea ce este esenţial.
Dezavantajele metodei sunt:
 Elevii se pot obişnui repede cu un rol, dar pot avea dificultăţi de acomodare cu un alt rol;
 După lucrul în grup, unii elevi obosesc şi nu mai sunt destul de concentraţi când un coleg le predă
un conţinut;
 Poate fi o metodă neinteresantă pentru elevii cu înclinaţii spre disciplinele reale;
 Nu se poate folosi la toate lecţiile.

BIBLIOGRAFIE:
1. Oprea, C. L., (2009), Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

2. Păcurari, O., (2001), Învăţarea activă. Ghid pentru formatori;

3. Păcurari, O., (2003), Strategii didactice inovative, Editura Sigma, Bucureşti;

4. Pintilie, M., (2002), Metode moderne de învăţare- evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca;

5. ***, (2005), Învăţarea centrată pe elev. Ghid pentru profesori şi formatori. Proiectul PHARE: RO
2002/000-586.05.01.02.01.01, Asistenţa tehnică în sprijinul învăţământului şi formarii profesionale
iniţiale. WYG International Ltd (IMC Consulting Ltd).
6. Predarea interactivă centrată pe elev (modul pentru dezvoltarea profesională a personalului
didactic), (2005), Editura Educaţia 2000+, Bucureşti.