SINELG

„Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii şi Gândirii”

(SINELG) este o modalitate de codificare a textului care permite celui care învaţă să
citească şi să înţeleagă în mod activ şi pragmatic un anumit conţinut.
Ca metodă, SINELG este tipică pentru etapa de realizare a sensului celor studiate
(învăţare, comprehensiune). Cunoştinţele anterioare ale elevilor evidenţiate prin
activităţi specifice de evocare se folosesc ca bază de plecare pentru lectura/ ascultarea
textului.
SINELG presupune următoarele etape:
I. În timpul lecturii, elevii marchează în text (sau notează pe hârtie în timpul
prelegerii):
• cunoştinţele confirmate de text [√]
• cunoştinţele infirmate / contrazise de text [–]
• cunoştinţele noi, neîntâlnite până acum [+]
• cunoştinţele incerte, confuze, care merită să fie cercetate [?]

II. După lectură, informaţiile se trec într-un tabel:

√ – + ?

III. Informaţiile obţinute individual se discută în perechi/ grupuri etc., apoi se

comunică de către perechi/ grupuri profesorului care le centralizează într-un tabel
similar la tablă.

IV. Cunoştinţele incerte pot rămâne ca temă de cercetare pentru lecţiile următoare.

Elevii vor folosi semnele astfel încât să fie relevante pentru reacţia lor la
informaţiile prezentate în general. S-ar putea să nu fie nevoie decât de unul sau două
semne pentru fiecare paragraf, sau mai multe. Numărul de semne pe care le vor face
elevii în clasă va depinde de vârsta şi maturitatea lor. Pentru elevii din clasele primare
se recomandă folosirea a cel mult două semne (semnul "√ ", "asta ştiu", şi "?" sau "-"
pentru "asta nu ştiam"). Semnele pe care le fac elevii variază, de asemenea, în funcţie
de scopul lecturii şi de experienţa pe care o au în folosirea sistemului de adnotare.
Când se finalizează cititul, se face o scurtă pauză pentru a reflecta la textul
lecturat. Apoi se revine la lista cu lucrurile pe care elevii le ştiau sau credeau că le
ştiu. Ce cunoştinţe s-au confirmat? Ce convingeri au fost infirmate? După ce se
verifică lista, se revine la articol şi elevii se uită la însemnările pe care le-au făcut.
Acestea ar trebui să servească drept referinţe convenabile pentru informaţiile care
confirmă sau infirmă cunoştinţele lor anterioare. De asemenea, ar trebui să indice
profesorului orice informaţii sau idei noi ori confuze despre care elevii ar dori să afle
mai mult.
SINELG este un instrument util pentru că le permite elevilor să-şi urmărească
în mod activ înţelegerea a ceea ce citesc.
Conversaţia rămâne la nivelul realizării sensului, dar se încurajează stabilirea
de scopuri, analiza critică, analiza comparată şi sinteza.
 TEHNICA SPIR

Tehnica SPIR este una dintre strategiile de învăţare care

promovează învăţarea auto-reglatoare (self-regulated learning). Este
un instrument cognitiv folosit pentru organizarea sistematică a
procesului gândirii asociate cu cunoştinţele şi abilităţile achiziţionate.
Acestea trebuie văzute ca resurse intelectuale care-i dau posibilitatea
celui care învaţă să planifice, să organizeze, să monitorizeze, să
direcţioneze şi să reflecteze la învăţare.

Tehnica SPIR reprezintă, în esenţă, un mod de abordare a lecturii prin exerciţii

de învăţare selectivă, dar profundă a ideilor de sinteză din textul lecturat.
Este o metodă de receptare/ înţelegere a materialului de studiat, dar şi de
memorare/ stocare a acestuia.

Esenţiale, în desfăşurare, sunt următoarele etape:

(1) S (Survey) – survolare perceptiv-mentală, cu abordarea generală a textului ;

(2) P (Preview) – preselecţionare anticipativă a ceea ce interesează ;

(3) I (Inview) – privire aprofundată în interiorul textului, cu reflectare examinatoare

asupra esenţialului lecturii;

(4) R (Review) – recapitularea, revederea conţinutului din perspective elementelor

aprofundate, urmate de structurarea şi notarea a ceea ce s-a reţinut/învăţat din lectura
efectuată.
 CUBUL

Metoda presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe
perspective, permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme.
Metoda poate fi folosită în orice moment al lecţiei. Un elev mai mare, cu
experienţă în aplicarea metodei o poate folosi şi în timpul studiului individual.
Oferă elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competenţele necesare unor
abordări complexe.

Sunt recomandate următoarele etape:

1. Realizarea unui cub ale cărui feţe pot fi acoperite cu hârtie de culori diferite; pe
fiecare faţă a cubului se scrie câte una dintre următoarele instrucţiuni: DESCRIE,
COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.
2. Anunţarea temei, a subiectului pus în discuţie.
3. Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva
cerinţei de pe una dintre feţele cubului. Este recomandabil ca feţele cubului să fie
parcurse în ordinea prezentată, urmând paşii de la simplu la complex.
a) Realizarea unei descrieri din puncte diferite de vedere;
b) Compararea cu alte noţiuni asemănătoare sau diferite;
c) Analiza conceptului: Din ce este făcut, din ce se compune el?
d) Asocierea noţiunilor: La ce vă îndeamnă să vă gândiţi?
e) Aplicare: Ce puteţi face cu acest concept/ această noţiune? Cum poate fi folosit?
f) Argumentare pro sau contra. Adoptarea unei atitudini şi notarea unei serii de
motive care vin în sprijinul afirmaţiilor făcute.
4. Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.
5. Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei.

Cerinţe:

Elevii vor fi grupaţi în şase echipe (câte una pentru fiecare faţă a cubului) la
mesele de lucru;
Participarea la completarea fişei comune va fi dirijată de profesor, care trebuie
să încurajeze participarea tuturor elevilor din grupurile constituite;
La finalul exerciţiului se va comenta şi se va completa întreaga structură cu
explicaţiile de rigoare.
Forma finală a conţinuturilor realizate de fiecare grupă este împărtăşită întregii
clase (6 minute – câte un minut pentru fiecare faţă a cubului).
Lucrarea în forma finală poate fi desfăşurată pe tablă.

Lucrul individual, în echipe, sau participarea întregii clase la realizarea

cerinţelor “cubului” este o provocare ce determină o întrecere în a demonstra
asimilarea corectă şi completă a cunoştinţelor.
 BULGĂRELE DE ZĂPADĂ

Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă are la bază împletirea

activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea
constă în încorporarea activităţii fiecărui membru al colectivului într-un demers
colectiv mai amplu, menit să ducă la soluţionarea unei sarcini sau a unei probleme
date. Metoda presupune reducerea numărului de elemente, aspecte, faţete ale unei
probleme/ situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale.
Se recomandă următoarele etape:
1. Împărţirea grupului în echipe de 7-8 persoane.
2. Enunţarea temei/ a problemei.
3. Notarea ideilor: fiecare membru lucrează individual timp de 5 minute la
soluţionarea problemei, notează pe un post-it ideea sa şi o pune pe centrul mesei.
4. Ierarhizarea ideilor: fiecare membru citeşte toate ideile şi le ierarhizează (de la 1 la
8) Faza lucrului în perechi – elevii se consultă cu colegul de bancă şi notează soluţiile
apărute. Se vor reţine primele două, trei. Se reuneşte apoi tot grupul cu cele două idei
de la fiecare pereche şi se repetă algoritmul.
Faza raportării soluţiilor în colectiv şi faza decizională - se vor reţine doar ideile/
aspectele pe care tot grupul le consideră relevante.
Ca şi celelalte metode care se bazează pe lucrul în perechi şi în colectiv,
metoda piramidei are avantajele stimulării învăţării prin cooperare, al sporirii
încrederii în forţele proprii prin testarea ideilor emise individual, mai întâi în grupuri
mici şi apoi în colectiv. Dezavantajele sunt de ordin evaluativ, deoarece se poate
stabili mai greu care şi cât de însemnată a fost contribuţia fiecărui participant.
 MOZAICUL

Metoda mozaicului presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi

predarea achiziţiilor dobândite de către fi ecare membru al grupului unui alt grup. Ca
toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi aceasta presupune următoarele
avantaje:
- stimularea încrederii în sine a elevilor,
- dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul
grupului,
- dezvoltarea gândirii logice, critice şi independente,
- dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup,
- optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva.
Mozaicul presupune următoarele etape:
1. Împărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre aceştia primind câte
o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de
cunoaştere.
2. Prezentarea succintă a subiectului tratat.
3. Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere.
4. Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în grupuri de experţi: toţi
elevii care au numărul 1 vor forma un grup, cei cu numărul 2 vor forma alt grup
ş.a.m.d. În cazul în care se lucrează cu toată clasa, se vor forma două grupuri pentru
fiecare număr.
5. Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de
cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc, discută, încearcă să înţeleagă cât mai
bine, hotărăsc modul în care pot preda ceea ce au înţeles colegilor din grupul lor
originar. Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la latitudinea grupului de
experţi. Este foarte important ca fi ecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că
el este responsabil de predarea secţiunii respective celorlalţi membri ai grupului
iniţial.
6. Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. Dacă
sunt neclarităţi, se adresează întrebări expertului. Dacă neclarităţile persistă se pot
adresa întrebări şi celorlalţi membri din grupul expert pentru secţiunea respectivă.
Dacă persistă dubiile, atunci problema trebuie cercetată în continuare.
7. Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu
toţi participanţii.
 METODA HĂRŢII MENTALE (MHM)

MHM explorează zona potenţialului simbolic şi constructiv al mentalului

uman, acceptat fiind că există reprezentări mentale, imagini fixe sau fluide, care lasă
urme, transmit mesaje, comunică esenţe ale gândirii noastre printr-un limbaj
condensat, frecvent sub formă iconică .
Esenţial, MHM reprezintă o unitate funcţională de imagine mentală + o
schemă generativă, un model formal pe care îl putem învăţa şi forma prin studiu, prin
interiorizare sau internalizare şi care, prin evocare, se (re)construieşte, se îmbogăţeşte,
se rafinează, devenind mai eficient, mai inovativ, mai apt de a produce noi asociaţii
mentale sistematice.
MHM porneşte de la scheme (frame-uri) coerente, bazate pe „celule”, noduri,
reţele, legături între idei, imagini şi cuvinte simboluri. Prin MHM producem modele
armonizate ale activităţilor de învăţare academică, evidenţiem anumite componente
ale stilurilor de învăţare, precum şi forme/tipuri de învăţare specifice anumitor
discipline.
Nucleul central al MHM îl reprezintă,de regulă, cuvintele –cheie reflectând: o
temă, un câmp conceptual sau elementele unei hărţi conceptuale; reprezentările
diagramatice cu organizare radială, ierarhică, nonlineară; modelul asociativ coerent,
ramificat de idei, subiecte, concepte, teme formulate verbal/scris, simbolistic sau text,
imagine cu vizualizare frecvent colorată, devenind astfel o „arhitectură” integrativă
uşor de reţinut/memorat şi de utilizat.
Profesorul joacă un rol de facilitator, de consultant, de mediator cognitiv, de
consilier ştiinţific în clarificarea ideilor, în orientarea/direcţionarea activismului
mental, a interactivităţii educaţionale stimulative în grupul de elevi.
Efectul major îl reprezintă formarea competenţei reflectiv-aplicative, bazate pe
stiluri eficiente de învăţare, pe motivaţie epistemică, pe procesare armonică de tip
reţea „vizual-kinestetică”, pe puterea interacţiunilor sociale, pregătind elaborarea de
proiecte.
Activitatea de învăţare care utilizează MHM poate fi însoţită de prezenţa unui
fond muzical (de ex. Mozart), evidenţiindu-se astfel efectele energizatoare, relaxante
creativ/productive în special pentru procesările figurale (teoria potenţializării
emisferei cerebrale stângi prin utilizarea de dispozitive specifice emisferei drepte,
apreciate ca muzicale, spaţiale, atipice, nonalgoritmice, imaginative, metaforice).
Etape:
(1) Pregătirea psihologică şi educaţională a grupului de elevi ;
(2) Organizarea studenţilor în grupuri mici (3-5 studenţi);
(3) Instructaj de realizare a hărţii mentale;
(4) Distribuirea de materiale suport necesare activităţii bazate – foi mari de hârtie,
markere colorate, foi A4 de concepţie ş.a. ;
(5) Şedinţă scurtă de tip microbrainstorming (asaltul de idei) pe tema dată ;
(6) Înregistrarea în grup a ideilor, structurarea criterială şi selectarea lor pe baza
ideilor din foile scrise de studenţi ;
(7) Exprimarea ideilor sub forma unei „hărţi”, cu argumente vizând valoarea formei
construcţiei, opinii de susţinere relevante şi care întăresc încrederea în sine ;
(8) Realizarea hărţii mentale ca produs de grup (în variante) ;
(9) Afişarea variantelor de hărţi mentale pe un panou, cu susţinerea prin reprezentanţi
a valorii fiecăreia, pe bază de criterii valide.
 FIŞA DE SINTEZĂ

METODA: ………………………………………………..

PREZENTARE GENERALĂ

VÂRSTA RECOMANDATĂ pentru folosirea metodei

ETAPE

AVANTAJE

LIMITE / DEZAVANTAJE