EVALUAREA CONTINUA

In reforma educationala intreprinsa in momentul de fata in invatamant,

importanta activitatii de evaluare devine din ce in ce mai accentuata,
deoarece permite cadrului didactic sa precizeze gradul in care au fost
atinse obiectivele procesului de invatamant, precum si progresul si
dificultatile acestuia.

Evaluarea se poate defini ca un sistem de conceptii, principii si tehnici

referioare la masurarea si aprecierea rezultatelor scolare si prescolare si a
procesului didactic. In invatamantul primar actul de evaluare pastreaza
caracteristicile evaluarii activitatii didactice, dar cu note specifice
determinate de treapta de invatamant si de natura continutului de evaluat,
avand ca scop masurarea si aprecierea cunostiintelor, priceperilor si
deprinderilor dobandite de copii in cadrului actului educational. In acelasi
timp evaluarea urmareste si aspectele formative ale muncii educatoarei,
concretizata in activitatile si comportamentele dobandite de copilul
prescolar prin procesul de invatamant.

Experienta didactica permite conturarea a trei forme de evaluare, dupa

momentul efectuarii si modul de interpretare a datelor, cu relevanta in
desfasurarea procesului didactic:

a) Evaluarea initiala(predictive)
b) Evaluarea cumultativa(sumativa, certificativa)
c) Evaluarea formative(continua)

Evaluarea continua are un caracter permanent si este integrata in actul

didactic, realizandu-se pe parcursul activitatii de predare-invatare, mai ales
la verificarea cunostiintelor, priceperilor si deprinderilor.

Monitorizarea și evaluarea continuă se va realiza permanent de către

cadrul didactic prin observarea reacţiilor şi comportamentelor copiilor în
diverse situaţii, spontane sau create, prin analiza produselor activităţii
copilului (desene, recitări, etc), prin oportunităţile oferite de regimul zilnic,
fişele de observare a comportamentelor copilului, observaţie zilnică, prin
convorbiri cu copilul și cu părinții sau alți specialiști/lucrători ai grădiniței,
probe practice.

In evaluarea continua se pleaca de la obiective operationale concrete.

Functia prioritara este cea de clasificare, dar nu definitiva, prin lasarea unui
camp deschis sanctionarilor apreciative viitoare. Acest tip de evaluare
determina relatii de cooperare intre profesori si elevi, cultivand simultan
capacitatea de evaluare si autoevaluare la nivelul elevilor.

Acest tip de evaluare are efecte formative pentru ca:

 Verificarile sunt sistematice, pentru toti elevii si pentru toata materia

parcursa si produc astfel o invatare temeinica;
 Evaluarea se raporteaza atat la rezultatele elevilor cat si la procesele
care au condus la aceste rezultate (in vederea imbunatatirii lor);
 Ca proces continuu, evaluarea se raporteaza la obiectivele urmarite,
dar si la progresele elevilor, sprijinandu-i in activitatea desfasurata;
 Genereaza atitudini de cooperare intre elevi fiind o actiune integrata
in procesul de invatamant;
 Regleaza activitatea instructiv-educativa si formeaza capacitatea de
autoevaluare la elevi;
 Utilizeaza un timp scurt din cadrul procesului de invatamant in
favoarea predarii si invatarii.

R.Mayer spunea ca: ,,Evaluarea formativa nu-l judeca si nu-l claseaza pe

elev. Ea compara performanta acestuia cu un prag de reusita dinainte
fixat”.

In opinia lui Gilbert de Landsheere evaluarea formativa are drept tinta sa

identifice situatiile in care elevul intampina o dificultate, in ce consta
aceasta si care sunt caile de depasire. Acest mod de a evalua nu se
finalizeaza numaidecat prin note sau calificative.

Evaluarea formativa este orientata spre ajutorarea in mod operativ a

elevului.

Avantaje:
  Asigurarea feed-back-ului atat pentru elev cat si pentru profesor;
 Posibilitatea de modificare a stilului de invatare a elevului, daca
rezultatele nu sunt multumitoare;
 Identificarea la timp a aparitiei unor lacune in procesul de invatare.

Dezavantaje:

 Dezavantajul major al evaluarii formative este gradul de subiectivitate

al evaluatorului.

Evaluarea formativa se poate realiza in fiecare lectie. De exemplu la o

lectie de gramatica nu putem discuta despre atribut pana nu recapitulam
substantivul. Acelasi lucru este valabil si pentru complement: mai intai
vorbim despre verb si apoi facem trecerea la partea de propozitie pe care o
avem de studiat. Si la literatura se aplica evaluarea continua, de exemplu
atunci cand vrem sa discutam despre comedie trebuie sa facem referire la
genul dramatic, gen ce cuprinde atat comedia, tragedia cat si drama.

Evaluarea continua este un mijloc prin care elevii insisi isi pot verifica
nivelul de cunostiinte iar rezultatele obtinute ii pot antrena intr-o competitie
benefica atat cu ceilalti elevi cat si cu propria persoana.
Evaluarea continua il ajuta pe profesor sa-si dea seama care este nivelul
de pregatire al elevilor la disciplina pe care el o preda, in comparatie cu
asteptarile lui si cu cerinta programelor. Pentru o buna desfasurare a
activitatii didactice, cu o eficienta maxima, trebuie combinata evaluarea
formativa cu cea sumativa, pentru ca doar functionarea lor impreuna poate
asigura succesul procesului de invatamant.

BIBLIOGRAFIE:
1.Elena Joita, V.Ilie, M.Vlad, E.Frasineanu, Pedadogie si elemente de
psihologie scolara, Ed.Arves,2003
2,Dan Potolea, Ioan Neacsu, Manole Manolescu, Metodologia evaluarii
realizarilor scolare ale elevilor, Ghid metodologic general, Bucuresti 2011