Strategii moderne de predare

Referat

Strategiile activ-participative sunt proceduri care pornesc de la ideea că învăţarea este

o activitate personală, care nu poate fi înlocuită cu nimic, iar cel care învaţă este considerat
managerul propriei învăţări, al întregului proces de învăţare.
Metodele activ-participative presupun activism, curiozitate intrinsecă, dorinţa de a
observa, a explica, a explora, a descoperi. Sunt considerate activ-participative acele metode
care mobilizează energiile elevului, care îl ajută să îşi concentreze atenţia, să-i stârnească
curiozitatea.
Metode moderne de predare:
1. Învatarea cu ajutorul calculatorului
2. Metoda ciorghinelui
3. Metoda cubului
4. Metoda Stiu-Vreau să știu-Am învatat
5. Brainstormingul
6. Metoda mozaicului
7. Metoda pălăriilor gânditoare

1. ÎNVATAREA CU AJUTORUL CALCULATORULUI

• metodă modernă de educație care poate fi folosită în toate etapele procesului
didactic: în proiectare, în predare-învatare și în evaluare;
Utilizarea calculatorului, a softurilor educationale, mărește calitatea învatarii,
contribuie la formarea unei gândiri sistematice, selective, rapide, eficiente.
2. METODA CIORCHINELUI
•metodă ce se poate utiliza mai ales în etapa de reactualizare a structurilor învatate
anterior, sau în etapa de evocare, elevii fiind puși în situația de a stabili conexiuni între
elementele studiate, de a se implica activ în procesul de gândire;
• dupa rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noțiunile și legaturile create
pentru a dezvolta idei concrete despre conceptul propus;
• prin acest exercitiu se încurajează participarea întregii clase;
• tehnică de predare - învatare menită sa încurajeze elevii sa gândeasca liber si să
stimuleze conexiunile de idei;
• modalitate de a realiza asociatii de idei sau de a oferi noi sensuri ideilor însușite
anterior;
• ciorchinele poate fi realizat individual sau ca activitate de grup;
Modalitatea de realizare:
- elevii vor scrie un cuvânt sau expresie nucleu în centrul unei foi de hârtie;
- elevii sunt invitați să scrie cât mai multe cuvinte sau expresii care le vin în minte
despre subiectul selectat pâna la expirarea timpului;
- cuvintele (ideile) vor fi legate prin linii de noțiunea centrală sau, daca este cazul, de
una din cele propuse de elevi;
- la finalul exercitiului se va comenta întreaga structura cu explicatiile de rigoare;
Caracterul stimulativ al metodei ciorchinelui:
 Participarea întregii clase la realizarea “ciorchinelui” este lansată ca o provocare și
determină o întrecere de a descoperi noi conexiuni legate de termenul propus.
3. METODA CUBULUI
• Este o strategie care facilitează analiza unui subiect din diferite puncte de vedere;
• Metoda poate fi folosită în orice moment al lectiei;
• Ofera elevilor posibilitatea de a-si dezvolta competențele necesare unor abordari
complexe.
•Poate fi folosita cu orice tip de subiect sau orice grupa de vârstă.
Modalitatea de realizare:
- Se realizeaza un cub ale cărui fețe pot fi acoperite cu hârtie de culori diferite;
- Pe fiecare față a cubului se scrie câte una dintre urmatoarele instructiuni: DESCRIE,
COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.
- Este recomandabil ca fețele cubului să fie parcurse în ordinea prezentata, urmând
pașii de la simplu la complex.
Indicațiile extinse pentru cele sase fețe sunt:
Descrieti– Priviți obiectul cu atenție și descrieți ceea ce vedeți.
Comparati-Cu ce este similar? De ce difera?
Asociati- La ce vă face să vă gânditi? Ce va inspiră? Eliberați-vă mintea și cautați
asociații pentru acest obiect.
Analizati– Spuneți cum este facut, din ce și ce părti conține?
Aplicati: - Cum poate fi utilizat?
Argumentati- Pro sau contra. Luati o poziție și folosiți orice fel de argumente logice
pentru a pleda în favoarea sau împotriva subiectului.

Adecvarea managementului de grup la activitatile de formare:

Elevii vor fi grupați în sase echipe (câte una pentru fiecare față a cubului) la mesele de
lucru;
Participarea la completarea fișei comune va fi dirijată de profesor, care trebuie să
încurajeze participarea tuturor elevilor din grupurile constituite;
La finalul exercitiului se va comenta si se va completa întreaga structura cu
explicațiile de rigoare.
Forma finala a conținuturilor realizate de fiecare grupă este împărtășită întregii clase
(6 minute – câte un minut pentru fiecare față a cubului).
Lucrarea în forma finală poate fi desfășurată pe tablă.
Caracterul stimulativ al metodei cubului:
Lucrul individual, în echipe, sau participarea întregii clase la realizarea cerintelor
“cubului” este o provocare ce determina o întrecere în a demonstra asimilarea corectă si
completă a cunoștintelor.

4. METODA ŞTIU– VREAU SĂ ŞTIU– AM ÎNVĂŢAT

•este o strategie de constientizare de către elevi a ceea ce știu, sau cred că știu,
referitor la un subiect și totodata a ceea ce nu știu, sau nu sunt siguri că știu, și ar dori să știe
sau să învețe;
• metoda poate fi folosită în prima parte a unei lecții
– actualizarea vechilor cunoștințe;
- evocarea;
• activează elevii și îi face conștienti de procesul învățării;
• oferă elevilor posibilitatea de a-si verifica nivelul cunoștințelor.
Modalitatea de realizare:
 • Se cere elevilor să inventarieze ideile pe care consideră că le dețin cu privire la
subiectul, sau tema investigatiei ce va urma; aceste idei vor fi notate într-o rubrică a unui
tabel – „ȘTIU”;
• Ei vor nota apoi ideile despre care au îndoieli, sau ceea ce ar dori să știe în legatură
cu tema respectiva; aceste idei sunt grupate în rubrica „VREAU SĂ ȘTIU”;
• Profesorul va propune apoi studierea unui text, realizarea unei investigații și fixarea
unor cunoștințe referitoare la acel subiect, selectate de profesor; elevii își însusesc noile
cunoștinte și își inventariază noile idei asimilate pe care le notează în rubrica „AM
INVĂȚAT”;
Fisa de lucru:

Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat

5. METODA “ASALTULUI DE IDEI” BRAINSTORMINGUL

Brainstormingul este o metodă care ajută la crearea unor idei şi concepte creative şi
inovatoare. Pentru un brainstorming eficient, inhibiţiile şi criticile suspendate vor fi puse de-o
parte. Astfel exprimarea va deveni liberă şi participanţii la un proces de brainstorming îşi vor
spune ideile şi părerile fără teama de a fi respinşi sau criticaţi. Un brainstorming durează în
jur de o jumătate de oră şi participă în medie 10 elevi sau grupuri de minim 10 elevi. Se
expune un concept, o idee sau o problemă şi fiecare îşi spune părerea despre cele expuse şi
absolut tot ceea ce le trece prin minte, inclusiv idei comice sau inaplicabile.
O sesiune de brainstorming bine dirijată dă fiecăruia ocazia de a participa la dezbateri
şi se poate dovedi o acţiune foarte constructivă.
Etapele unui brainstorming eficient sunt următoarele: deschiderea sesiunii de
brainstorming, o perioadă de acomodare de 5-10 minute, partea creativă a brainstormingului,
prelucrarea ideilor şi stabilirea unui acord.
În deschiderea sesiunii de brainstorming se prezintă scopul acesteia şi se discută
tehnicile şi regulile de bază care vor fi utilizate.
Perioada de acomodare durează 5-10 minute şi are ca obiectiv introducerea grupului
în atmosfera brainstormingului. Este o mini-sesiune de brainstorming unde participanţii sunt
stimulaţi să discute idei generale pentru a putea trece la un nivel superior.
Partea creativă a brainstormingului are o durată de 25-30 de minute. Este
recomandabil ca în timpul derulării acestei etape, coordonatorul (profesorul) să amintească
timpul care a trecut şi cât timp a mai rămas. Să “preseze” participanţii şi în finalul părţii
creative să mai acorde câte 3-4 minute în plus. În acest interval de timp grupul participant
trebuie să fie stimulaţi să-şi spună părerile fără ocolişuri.
La sfârşitul părţii creative coordonatorul brainstormingului clarifică ideile care au fost
notate şi puse în discuţie şi verifică dacă toată lumea a înţeles punctele dezbătute. Este
momentul în care se vor elimina sugestiile prea îndrăzneţe şi care nu sunt îndeajuns de
pertinente. Se face şi o evaluare a sesiunii de brainstorming şi a contribuţiei fiecărui
participant la derularea sesiunii. Pot fi luate în considerare pentru evaluare: talentele şi
aptitudinile grupului, repartiţia timpului şi punctele care au reuşit să fie atinse.
Pentru a stabili un acord obiectiv cei care au participat la brainstorming îşi vor spune
părerea şi vor vota cele mai bune idei. Grupul supus la acţiunea de brainstorming trebuie să
stabilească singuri care au fost ideile care s-au pliat cel mai bine pe conceptul dezbătut.
Pe timpul desfăşurării brainstormingului participanţilor nu li se vor cere explicaţii
pentru ideile lor. Aceasta este o greşeală care poate aduce o evaluare prematură a ideilor şi o
îngreunare a procesului în sine.
 Fiecare dintre noi este o persoană creativă sau are anumite laturi creative. De multe
ori ideea este “omorâtă” chiar de către creatorul ei de frica înfruntării criticilor colegilor săi,
de teama de a nu se face de râs. Autocritica distruge momentul în care o idee creativă este
irosită înainte de a prinde viaţă. Brainstormingul funcţionează după principiul: asigurarea
calităţii prin cantitate şi îşi propune să elimine exact acest neajuns generat de autocritică.
Vă recomandăm 7 reguli pe care elevii le vor respecta în scopul unei şedinţe reuşite
de brainstorming:

1. Nu judecaţi ideile celorlalţi – cea mai importantă regulă.

2. Încurajaţi ideile nebuneşti sau exagerate.

3. Căutaţi cantitate, nu calitate în acest punct.

4. Notaţi tot.

5. Fiecare elev este la fel de important.

6. Naşteţi idei din idei.

7. Nu vă fie frică de exprimare.

6. Mozaicul (Metoda Jigsaw)

Jigsaw (în engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic) sau „metoda grupurilor
interdependente” este o strategie bazată pe învăţarea în echipă (team-learning). Fiecare elev
are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi
responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi.
În cadrul acestei metode rolul profesorului este mult diminuat, el intervine
semnificativ la începutul lecţiei când împarte elevii în grupurile de lucru şi trasează sarcinile
şi la sfârşitul activităţii când va prezenta concluziile activităţii.
Există mai multe variante ale metodei mozaic iar noi vom prezenta varianta standard
a acestei metode care se realizează în cinci etape.
Pregătirea materialului de studiu:
Profesorul stabileşte tema de studiu şi o împarte în 4 sau 5 sub-teme. Opţional, poate
stabili pentru fiecare sub-temă, elementele principale pe care trebuie să pună accentul elevul,
atunci când studiază materialul în mod independent. Acestea pot fi formulate fie sub formă de
întrebări, fie afirmativ, fie un text eliptic care va putea fi completat numai atunci când elevul
studiază materialul.
Realizează o fişă-expert în care trece cele 4 sau 5 sub-teme propuse şi care va fi
oferită fiecărui grup. Organizarea colectivului în echipe de învăţare de câte 4-5 elevi (în
funcţie de numărul lor în clasă). Fiecare elev din echipă, primeşte un număr de la 1 la 4-5 şi
are ca sarcină să studieze în mod independent, sub-tema corespunzătoare numărului său. El
trebuie să devină expert în problema dată. De exemplu, elevii cu numărul 1 din toate echipele
de învăţare formate vor aprofunda sub-tema cu numărul 1. Cei cu numărul 2 vor studia sub-
tema cu numărul 2, şi aşa mai departe.
Faza independentă: fiecare elev studiază sub-tema lui, citeşte textul corespunzător.
Acest studiu independent poate fi făcut în clasă sau poate constitui o temă de casă, realizată
înaintea organizării mozaicului.
Constituirea grupului de experţi:
 După ce au parcurs faza de lucru independent, experţii cu acelaţi număr se reunesc,
constituind grupe de experţi pentru a dezbate problema împreună.
Astfel, elevii cu numărul 1, părăsesc echipele de învăţare iniţiale şi se adună la o masă
pentru a aprofunda sub-tema cu numărul 1. La fel procedează şi ceilalţi elevi cu numerele 2,
3, 4 sau 5. Dacă grupul de experţi are mai mult de 6 membri, acesta se divizează în două
grupe mai mici.
Faza discuţiilor în grupul de experţi: elevii prezintă un raport individual
asupra a ceea ce au studiat independent. Au loc discuţii pe baza datelor şi a materialelor avute
la dispoziţie, se adaugă elemente noi şi se stabileşte modalitatea în care noile cunoştinţe vor fi
transmise şi celorlaţi membrii din echipa iniţială.
Fiecare elev este membru într-un grup de experţi şi face parte dintr-o echipă de
învăţare. Din punct de vedere al aranjamentului fizic, mesele de lucru ale grupurilor de
experţi trebuie plasate în diferite locuri ale sălii de clasă, pentru a nu se deranja reciproc.
Scopul comun al fiecărui grup de experţi este să se instruiască cât mai bine,
având responsabilitatea propriei învăţări şi a predării şi învăţării colegilor din echipa iniţială.
Reîntoarcerea în echipa iniţială de învăţare:
Faza raportului de echipă: experţii transmit cunoştinţele asimilate, reţinând la rândul
lor cunoştinţele pe care le transmit colegii lor, experţi în alte sub-teme. Modalitatea de
transmitere trebuie să fie scurtă, concisă, atractivă, putând fi însoţită de suporturi audio-
vizuale, diverse materiale.
Specialiştii într-o sub-temă pot demonstra o idee, citi un raport, folosi
computerul, pot ilustra ideile cu ajutorul diagramelor, desenelor, fotografiilor. Membrii sunt
stimulaţi să discute, să pună întrebări şi să-şi noteze, fiecare realizându-şi propriul plan de
idei.
Evaluarea:
Faza demonstraţiei: grupele prezintă rezultatele întregii clase. În acest moment elevii
sunt gata să demonstreze ce au învăţat. Profesorul poate pune întrebări, poate cere un raport
sau un eseu ori poate da spre rezolvare fiecărui elev o fişă de evaluare. Dacă se recurge la
evaluarea orală, atunci fiecărui elev i se va adresa o întrebare la care trebuie să răspundă fără
ajutorul echipei.
Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi aceasta presupune următoarele
avantaje:

• stimularea încrederii în sine a elevilor;

• dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul
grupului;
• dezvoltarea gândirii logice, critice şi independente;
• dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup;
• optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva.
•
7. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE
Este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii participanţilor care se bazează pe
interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Elevii sunt împărţiţi în şase grupe pentru şase
pălării. Împărţirea elevilor depinde de materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este
important ca materialul didactic să fie bogat în conţinut, iar pălăriile să fie colorate, ca să îi
atragă pe elevi.
Pălăria albastră- este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul
discuţiilor, extrage concluzii- clarifică/ alege soluţia corectă.
Pălăria albă- deţine informaţii despre tema pusă în discuţie, face conexiuni, oferă
informaţia exact cum a primit- o. Este neutră, participanţii sunt învăţaţi să gândească obiectiv-
 deţine informaţii exacte.
Pălăria roşie- îşi exprimă emoţiile, sentimentele, supărarea, faţă de personajele întâlnite,
nu se justifică- transmite emoţii.
Pălăria neagră- este criticul, prezintă posibilele riscuri, greşeli la soluţiile propuse,
exprimă doar judecăţi negative- este pesimistul.
Pălăria verde- oferă soluţii alternative, idei noi- generează noi idei. Gândirea laterală îi
este specifică.
Pălăria galbenă- este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează
optimist posibilităţile, crează finalul- efortul aduce beneficii. Participanţii trebuie să cunoască
foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să- şi prezinte perspectiva în funcţie de culoarea pălării
pe care o poartă. Nu pălăria în sine contează ci ceea ce reprezintă ea.
Avantajul acestei metode este acela că dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice,
inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale .

Intocmit de:

Bibliografie:
• Singer M.,Voica C. Invatarea matematicii. Elemente de didactica aplicata. Ghidul
Profesorului, Ed. Sigma, 2002.
2. Brezoi A., Margaritoiu A., Suditu M. Metode interactive de predare- invățare, suport de
curs