Metode moderne ce predare

1.Brainstorming-ul - având semnificaţia de furtună în creier, efervescenţă, aflux de idei, stare

intensă de creativitate, asalt de idei, una din cele mai răspândite metode de stimulare a
creativităţii. Elevii sunt provocaţi să participe activ la producerea de idei, se dezvoltă capacitatea
de rezolvare a unei probleme prin căutarea de soluţii cât mai originale, se dezvoltă atitudinea
creativă şi este favorizată exprimarea personalităţii, este stimulată participarea tuturor elevilor la
activitatea de producere a ideilor, chiar şi a celor mai timizi, este stimulată căutarea soluţiei
optime prin alegerea din mai multe variante posibile.
Brainstormingul este o metodă a discuţiei în grup (iniţiată de A. Osborn-1953) cu funcţia de a
înlesni căutarea şi găsirea celei mai adecvate soluţii a unei probleme prin implicarea tuturor
membrilor grupului, obiectivul fiind de a genera şi culege cât mai multe idei de la toţi
participanţii, fără critici sau opinii.
Reguli pentru desfăşurarea unei şedinţe de brainstorming:
- Odată problema lansată în discuţia unui grup, participanţii sunt încurajaţi să-şi exprime spontan
ideile care le vin în minte, oricât de absurde, nerealiste par ele în acel moment.
- Este inadmisibil ca discuţia să aibă loc imediat pentru a evita inhibarea sau blocajul intelectual
al participanţilor.
-Nimănui nu îi este permis să critice ideea altcuiva.
-Trebuie ascultate cu atenţie toate ideile participanţilor, fiecare putând continua ideile generate
de alţi membri ai grupului.
-Toate ideile sunt scrise pe tablă sau pe o foaie flip-chart, astfel încât tot grupul să le poata vedea.
Evaluarea şi selecţia ideilor emise şi a soluţiilor propuse se face de către profesor sau împreună
cu participanţii, mai târziu (peste o zi, peste două zile), de aici şi denumirea de „metoda evaluării
amânate” . Această perioadă poate fi extinsă sau se poate repeta până când se ajunge la
promovarea unor idei interesante şi la găsirea celei mai bune soluţii.
În concluzie, pentru aceasta este obligatorie respectarea a patru reguli obligatorii:
1. Evaluarea negativă şi pozitivă a ideilor este interzisă. Autocenzura este suprimată.
2. Ideile cele mai bizare sunt primite cu entuziasm.
3. Cantitatea este privilegiată în raport cu calitatea.
4. Asocierea de idei va fi practicată sistematic şi fără limite: fiecare propunere a cuiva poate fi
devoltată de ceilalţi.
Avantajele metodei brainstorming:
• Permite obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor posibile;
• Costuri reduse necesare aplicǎrii metodei;
• Aplicabilitate largă, în toate domeniile;
• Dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă .
Dezavantajele şi limitele brainstorming-ului:
• Nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;
• Depinde de calităţile liderului de a anima şi dirija discuţia;
• Oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;
• Uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi
Brainstormingul este o metodă folosită mai puţin în lecţiile obişnuite şi mai mult în cadrul
lecţiilor de sinteză cu caracter aplicativ, în activităţile de cerc etc.

2.Instruirea programată asistată de calculator – asigură o învăţare activă,

-în sarcini de rezolvare a problemelor matematice, jocul matematic, jocuri de perspicacitate, de
atentie sau jocuri de reconstituire.

1
Un rol important revine strategiilor în care predomină, în mod special, acţiunea programată a
instruirii cum ar fi fizica, astronomia asistată de calculator. Din acest punct de vedere, elevii vor
utiliza diferite programe computerizate pentru selectarea, prelucrarea și prezentarea informaţiei
referitoare la particularităţile proceselor și fenomenelor fizice.
După cum a fost menţionat și în curriculumul modernizat, un imperativ al timpului reprezintă
utilizarea TIC în procesul educaţional. În prezent conștientizăm cu toţii (inclusiv, profesorii și
elevii) că utilizarea resurselor WEB ridică considerabil calitatea instruirii, fiind folosite la
selectarea unor conţinuturi informaţionale de ultimă oră, la modelarea unor experimente fizice,
greu de realizat în condiţiile de laborator din școală sau care prezintă risc pentru sănătate.
Experimentele virtuale constituie resurse alternative sau complementare la studierea fenomenelor
fizice. Totodată, TIC nu substituie experimentele reale. Utilizarea acestor resurse la lecţiile de
fizică au un șir de avantaje:
– plasează învăţămîntul centrat pe profesor la cel centrat pe elev;
– permit diversificarea strategiilor didactice;
– facilitează accesul elevilor la informaţie, stimulează interesul lor faţă de cele mai
proaspete descoperiri, tehnologii, motivează învăţarea;
– permit efectuarea lucrărilor în timp real, strict individual și în corespundere cu
caracteristicile psihofiziologice proprii;
– dezvoltă comunicarea, lucrul în echipă, realizarea proiectelor individuale și în grup,
atitudinea faţă de problemele majore din viaţa cotidiană;

3.Explozia stelară – este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii, similară brainstorming-

ului. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, asemeni exploziei
stelare.
Starbursting (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda), este o metodă nouă de dezvoltare a
creativităţii, similară brainstormingului.
Cum se procedează:
Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie şi se înşiră cât mai multe întrebări care au
legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?,

Când?

Lista de întrebări iniţiale poate genera altele, neaşteptate, care cer şi o mai mare concentrare.

2
 Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni înte
concepte.
Este o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup. Organizată în grup,
starbursting facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la
întrebări, aşa cum brainstormingul dezvoltă construcţia de idei pe idei.
Etape:
• Propunerea unei probleme;
• Colectivul se poate organiza în grupuri preferenţiale;
• Grupurile lucrează pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări şi cât mai diverse.
• Comunicarea rezultatelor muncii de grup.
• Evidenţierea celor mai interesante întrebări şi aprecierea muncii în echipă.
Facultativ, se poate proceda şi la elaborarea de răspunsuri la unele dintre întrebări.
Metoda starbursting este uşor de aplicat oricărei vârste şi unei palete largi de domenii. Nu este
costisitoare şi nici nu necesită explicaţii amănunţite. Participanţii se prind repede în joc, acesta
fiind pe de o parte o modalitate de relaxare şi, pe de altă parte, o sursă de noi descoperiri.

4.Tehnica 6 / 3 / 5 este asemănătoare branstorming-ului. Ideile noi însă se scriu pe foile de hărtie
care circulă între participanţi, şi de aceea se mai numeşte şi metoda brainwriting. Tehnica se
numeşte 6/3/5 pentru că există:
• 6 membri în grupul de lucru, care notează pe o foaie de hârtie câte
• 3 soluţii fiecare, la o problemă dată, timp de
• 5 minute (însumând 108 răspunsuri, în 30 de minute, în fiecare grup)
Etapele metodei 6/3/5:
• Împărţirea clasei în grupe a câte 6 membri fiecare.
• Formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru: Elevii/studenţii primesc fiecare
câte o foaie de hârtie împărţită în trei coloane.
• Desfăşurarea activităţii în grup: În acestă etapă are loc o îmbinare a activităţii
individuale cu cea colectivă.Pentru problema dată, fiecare dintre cei 6 participanţi, are de
notat pe o foaie, 3 soluţii în tabelul cu 3 coloane, într-un timp maxim de 5 minute. Foile
migrează apoi de la stânga spre dreapta până ajung la posesorul iniţial. Cel care a primit
foaia colegului din stânga, citeşte soluţiile deja notate şi încearcă să le modifice în sens
creativ, prin formulări noi, adaptându-le, îmbunătăţindu-le şi reconstruindu-le continuu.
• Analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune: Se centralizează datele obţinute, se discută
şi se apreciază rezultatele.
Avantajele aplicării tehnicii 6/3/5 sunt următoarele:
• oferă elevilor mai puţin comunicativi posibilitatea de a se exprima;
• similar brainstorming-ului, stimululează construcţia de „idei pe idei”;
• încurajează solidaritatea în grup şi competiţia între grupuri, îmbinând munca individuală cu cea
de echipă;
• are caracter formativ-educativ, dezvoltând atât spiritul de echipă cât şi procesele psihice
superioare (gândirea cu operaţiile ei: analiza ideilor emise de ceilalţi, comparaţia, sinteza,
generalizarea şi abstractizarea; dezvoltă imaginaţia, creativitatea, calităţile atenţiei etc);
Dezavantajele
• rezultă din constrângerea participanţilor de a răspunde într-un timp fix.
• pot exista fenomene de contagiune negativă între răspunsuri
• elevii/studenţii pot fi influenţaţi de soluţiile anterioare, intrând într-un blocaj creativ.

3
 5.Fishbowl - metoda acvariului presupune extinderea rolului observatorului în grupurile de
interacţiune didactică. Scaunele din încăpere se aşează sub forma a două cercuri concentrice
înainte ca studenţii/elevii să intre în încăpere. Ei îşi aleg apoi locul preferat.
Cei din cercul interior primesc 8-10 minute pentru a discuta o problemă controversată (în
prealabil au completat jurnalele de activitate cu răspunsuri la anumite întrebări legate de temă).
In discuţie, clarifică şi consolidează; discută aprins pe baza unor reguli evidente; orice idee
trebuie susţinută de dovezi; sunt de acord cu antevorbitorul şi aduc argumente suplimentare; dacă
nu sunt de acord, argumentez poziţia mea.
Regulile pot fi extinse de comun acord. Cei din cercul exterior, între timp, ascultă ceea ce se
discută în cercul interior; fac observaţii (scrise) referitoare la relaţii, consens, microclimat,
conflict, strategii de discuţie; ei completează nişte fişe/protocoale de observare, specifice.
Apoi elevii îşi schimbă locurile (cercul interior trece în exterior şi invers) – rolurile de
observator/observat se inversează.
Este indicat să se abordeze, în discuţie, o altă temă/problemă.
Rolul profesorului poate fi foarte variat: observator, participant, consultant, suporter, arbitru,
reporter, ghid etc. Tehnica are, prin urmare, infinite variante.
Ea reprezintă avantajele:
• îmbină elemente din „tehnica mesei rotunde“,
• dezbatere,
• panel formal,
• forum,
• simpozion;
• asigură un mediu controlat dar dinamic de discuţie;
• permite schimbarea „programată“ a perspectivei asupra rolului unui membru al grupului.

6.Mozaicul
Jigsaw (în engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic) sau “metoda grupurilor interdependente”
este o strategie bazată pe învăţarea în echipă (team-learning). Fiecare elev are o sarcină de studiu
în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii
informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi. Metoda presupune o pregătire temeinică a materialului
dat spre studiu elevilor. Educatorul propune o temă de studiu pe care o împarte în patru sub-
teme. Pentru fiecare temă în parte educatorul trebuie să dea un titlul, sau pentru fiecare să pună o
întrebare. Fiecare membru al grupei va primi ca obiect de studiu materiale necesare fiecărei sub-
teme, pentru care va alcătui şi o schemă. La sfârşit elevii îşi comunică ce au învăţat depre sub-
tema respectivă. Aranjarea în clasă a grupurilor trebuie însă să fie cât mai aerisită, astfel încât
grupurile să nu se deranjeze între ele. Obiectul de studiu poate constitui şi o temă pentru acasă,
urmând ca în momentul constituirii mozaicului fiecare “expert” să-şi aducă propria contribuţie.

7. Metoda “pălăriilor gânditoare” . aceasta este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii

participanţilor care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării
gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Membrii
grupului îşi aleg pălăriile şi vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se
pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în accord cu rolul pe care îl joacă.
Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul: pălăria albă este neutră, participanţii sunt învăţaţi să
gândească obiectiv, pălăria roşie dă frâu liber sentimentelor, oferă o perspectivă emoţională asupra
evenimentelor. Pălăria neagră este perspective gândirii negativiste, pesimiste, pălăria galbenă este
simbolul gândirii pozitive şi constructive, al optimismului. Cel ce stă sub pălăria verde trebuie să fie

4
creativ. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creaţie. Pălăria
albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. Gânditorul pălăriei albastre
defineşte problema şi conduce întrebările, reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi
formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. Monitorizează jocul şi are în vedere respectarea
regulilor. Acest nou tip de metodă de predare – învaţare este un joc în sine. Copiii se impart în şase
grupe – pentru şase pălării. Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. Împăţirea elevilor depinde
de materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie
bogat, iar cele şase pălării să fie frumos colorate, să-i atragă pe elevi.
Un exemplu de întrebări / comportamente posibile în acest joc este:
Pălăria albă / Pălăria roşie / Pălăria galbenă / Pălăria neagră / Pălăria albastră / Pălăria verde
Ce informaţii avem?
Ce informaţii lipsesc?
Ce informaţii am vrea să avem?
Cum putem obţine informaţiile?
Punându-mi pălăria roşie, uitecum privesc eu lucrurile…Sentimentul meu e că…Nu-mi place felul
cum s-a procedat.
Pe ce se bazeză aceste idei?
Care sunt avantajele?
Pe ce drum o luăm?
Dacă începem aşa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!
Care sunt erorile?
Ce ne împiedică?
La ce riscuri ne expunem?
Ne permite regulamentul?
Putem să rezumăm?
Care e următorul pas?
Care sunt ideile principale?
Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra…, nu credeţi? Şansa succesului este dacă…Cum
poate fi altfel atacată problema?
Putem face asta şi în alt mod?
Găsim şi o altă explicaţie?

8. Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă are la bază împletirea activităţii individuale
cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în încorporarea activităţii
fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la soluţionarea
unei sarcini sau a unei probleme date. Această metodă are mai multe faze: faza introductivă –
învăţătorul enunţă problema, faza lucrului individual – fiecare elev lucrează individual timp de 5
minute la soluţionarea problemei, faza lucrului în perechi – elevii se consultă cu colegul de bancă,
sunt notate toate soluţiile apărute, faza reuniunii în grupuri mai mari – elevii de consultă asupra
soluţiilor în grupuri alcătuite dintr-un număr egal de perechi, faza raportării soluţiilor în colectiv şi
faza decizională. Ca şi celelalte metode care se bazează pe lucrul în perechi şi în colectiv, metoda
piramidei are avantajele stimulării învăţării prin cooperare, al sporirii încrederii în forţele proprii
prin testarea ideilor emise individual, mai întâi în grupuri mici şi apoi în colectiv. Dezavantajele
înregistrate sunt de ordin evaluativ, deoarece se poate stabili mai greu care şi cât de însemnată a fost
contribuţia fiecărui participant.

5
8.Metoda ciorchinelui – este flexibilă, poate fi utilizată atât individual cât şi în grup. Când se
aplică individual tema discutată trebuie să fie familiară elevilor. În acest caz ei au posibilitatea să
gândească în mod independent. Când este utilizată în grup, această metodă oferă posibilitatea
elevilor să-şi lărgească perspectiva cu ajutorul informaţiilor şi a relaţiilor dintre noţiunile
identificate de colegi.
Metoda ciorchinelui constă în exprimarea grafică a conexiunilor dintre idei, o modalitate de a
realiza asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor.
Realizarea unui ciorchine presupune parcurgerea câtorva paşi:
• se scrie o noţiune sau o propoziţie-nucleu în mijlocul tablei sau al paginii,
• se notează toate cuvintele sau sintagmele care ne vin în minte în legătură cu nucleul scris
anterior,
• se leagă ideile sau propoziţiile găsite ulterior de nucleul pe care l-am scris la început cu
ajutorul unor linii care exprimă grafic conexiunile dintre idei (conexiuni despre care
credem sau ştim cu siguranţă că există),
• se scriu toate ideile pe care le avem în legătură cu tema/problema propusă până la
expirarea timpului alocat acestui exerciţiu sau până când epuizăm toate ideile care se
corelează cu tema propusă.
Reguli:
- scrieţi tot ce vă trece prin minte referitor la tema pusă în discuţie;
- nu evaluaţi ideile propuse ci, doar, notaţi-le;
- nu vă opriţi până nu epuizaţi toate ideile care vă vin în minte;
- găsiţi conexiuni cât mai multe şi mai variate între noţiunile scrise;
- nu limitaţi nici numărul ideilor, nici pe cel al conexiunilor.
Utilitate: fiind o metodă care are multe asemănări cu brainstormingul, stimulează creativitatea şi
facilitează concentrarea asupra unei probleme. Poate fi aplicată la începutul orei, generând un
fundament teoretic pentru prezentarea ulterioară a noţiunilor ştiinţifice sau la sfârşitul orei, ca o
concluzie şi o sinteză a lecţiei. În acest din urmă caz, elevii pot fi ghidaţi prin intermediul unor
întrebări pentru a grupa informaţiile pe baza unor criterii. Astfel se structurează mai bine
informaţia şi se facilitează înţelegerea şi reţinerea sa.
Eficacitate: această metodă poate fi utilizată în mod liber sau ghidată prin indicarea unor
categorii de informaţii pe care profesorul le aşteaptă de la elevi (ciorchine semidirijat).

9.Metoda celor patru colţuri – prof. aplică în fiecare colţ al clasei o afirmaţie în legătură cu o
întrebare, o temă sau o problemă. Participanţii se adună în colţul unde este afirmaţia cu care sunt
de acord. Se formează astfel spontan grupuri de discuţii în care se dezbat poziţiile faţă de
afirmaţia respectivă: păreri, argumente, problematizări. La sfârşit discuţia are loc în plen
• Utilitate: pentru formarea părerilor sau pentru pregătirea deciziilor. De asemeni, poate
stimula discuţiile la începutul unui seminar sau ca apreciere finală, la sfârşitul
semestrului.
• Eficacitate: afirmaţiile de obicei provocatoare şi contradictorii reprezintă un stimul pentru
participanţi. Ei se întreabă care este părerea lor în acea problemă. Alegerea unei opinii
stimulează căutarea unor argumente în favoarea ei. Astfel se facilitează un schimb activ
de păreri în plen.

10. Metoda „Cubul” reprezintă o strategie de predare-învăţare care presupune explorarea unui
subiect din mai multe perspective.

6
Pentru aplicarea acestei metode se parcurg următoarele etape:
© realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează,
asociază, aplică, argumentează.
© anunţarea temei.
© împărţirea copiilor în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe feţele cubului.
• Descrie: culorile, formele, mărimile etc.
• Compară: ce este asemănător, ce este diferit.
• Analizează: spune din ce este făcut.
• Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?
• Aplică: la ce poate fi folosită?
• Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei
tale.
© redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe

11.Turul galerie Turul galeriei este o metodă de învăţare prin cooperare ce îi încurajează pe
elevi să-şi exprime opiniile proprii. Produsele realizate de copii sunt expuse ca într-o galerie,
prezentate şi susţinute de secretarul grupului, urmând să fie evaluate şi discutate de către toţi
elevii, indiferent de grupul din care fac parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi
profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi.
Paşii metodei:
• Elevii sunt împărţiţi pe grupuri de câte 4-5 membri, în funcţie de numărul elevilor din
clasă;
• Cadrul didactic prezintă elevilor tema şi sarcina de lucru .
• Fiecare grup va realiza un produs pe tema stabilită în prealabil.
• Produsele sunt expuse pe pereţii clasei.
• Secretarul grupului prezintă în faţa tuturor elevilor produsul realizat;
• Analizarea tuturor lucrărilor.
• După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu
celelalte .
,,Turul galeriei” urmăreşte exprimarea unor puncte de vedere personală referitoare la tema
pusă în discuţie. Elevii trebuie învăţaţi să asculte, să înţeleagă şi să accepte sau să respingă ideile
celorlalţi prin demonstrarea valabilităţii celor susţinute. Prin utilizarea ei se stimulează
creativitatea participanţilor, gândirea colectivă şi individuală; se dezvoltă capacităţile sociale ale
participanţilor, de intercomunicare şi toleranţă reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt.
Avantaje:
-atrage şi stârneşte interesul elevilor, realizându-se interacţiuni între elevi ;
-promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o
învăţare mai activă şi cu rezultate evidente;
-stimulează efortul şi productivitatea individului şi este importantă pentru autodescoperirea
propriilor capacităţi şi limite, pentru autoevaluare ;
-există o dinamică intergrupală cu influenţe favorabile în planul personalităţii, iar subiecţii
care lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi
complexe ;
-dezvoltă şi diversifică priceperile, capacităţile şi deprinderile sociale ale elevilor;
-se reduce la minim fenomenul blocajului emoţional al creativităţii.

7
11. Sinectica numită şi metoda asocierii libere de idei sau metoda analogiilor este o metoda de
creativitate în grup care a fost elaborată de către profesorul Williams I. Gordon de la
Universitatea Harward – SUA in anul 1961.
Sinectica îşi trage denumirea de la cuvântul grecesc "Synectikos", care are semnificaţiile de
unire, combinare, analogie fără legătură evidentă între componente.
Sinectica urmăreşte să îmbine în actul creaţiei situaţii aparent eterogene şi din diferite domenii
aşa cum ar fi: trecerea de la concret la abstract şi invers; trecerea de la sistemele biologice la cele
tehnice; imaginarea unor soluţii ce depăşesc limitele controlului raţional imediat etc
Metoda presupune parcurgerea urmatoarelor etape de baza:
1. Enuntarea problemei in forma data;
2. Analiza problemei;
3. Sugestii imediate sau ”purjare”;
4. Enuntarea problemei asa cum asa a fost ea inteleasa;
5. Cresterea ”distantei metaforice” utilizand analogia directa, analogia personala sau
conflictul condensat;
6. Eventuala repetare a etapei 5 in alt context;
7. Adaptarea fortata a fanteziei;
8. Generarea unor solutii posibile
In prima etapa, participantilor li se explica tema printr-o enuntare generala a
problemei, dupa care urmeaza o analiza a acesteia, pornind de la general la particular.
Pe timpul analizei persoana care a prezentat problema o va descrie si va raspunde la toate
intrebarile care vor aparea in cursul detalierii. In timpul analizei pot aparea solutii imediate la
problema prezentata. In acest sens noile idei pot fi definite ca idei de principiu, idei
fundamentale sau idei pilot.
Aceasta etapa este tocmai cea de ”purjare” deoarece este destinata eliberarii mintii
participantilor de orice idei preconcepute care ar putea influenta in mod negativ gasirea de solutii
originale-viabile
Dupa aceasta etapa, problema poate fi redefinita dupa cum a fost ea inteleasa, conducatorul
grupului preluand sarcina de a o dirija catre o ”excursie creativa” unde va predomina analogia,
inversia, empatia, fantezia, metafora, precum si alte tehnici intuitive de creatie.
Punand accent pe tehnica analogiilor directe
, personale sau a conflictului condensat se va produce distantare de problema de fata,
”fortand” in acest fel adaptarea fanteziei.
Sinectică foloseşte două idei de bază:
• să faci ca un lucru ciudat să-ţi devină familiar;
• să faci ca obişnuitul să devină ciudat;
Prima operaţie implică înţelegerea problemei în esenţă ei, aceasta este fază analitică.
Cea de a doua reprezintă o orientare complet nouă, o privire total diferită asupra problemei de
rezolvat, încât să se obţină o nouă imagine din problema veche. În acest fel apar idei noi,
soluţii mai elegante de rezolvare a problemelor, caracterizate printr-un înalt grad de utilitate şi
simplitate.

8
9