Pedagogie II

(C3) Metode de învăţământ (continuare).

Lector dr. Svetlana Vrgovici

Problematizarea / învăţarea prin descoperire/ predarea prin rezolvarea de probleme = modalitate de a

crea în minte elevului o stare conflictuală (nelinişte) intelectuală pozitivă, determinată de necesitatea
cunoaşterii unui O.F.P. sau a rezolvării unei probleme pt. a obţine progres în pregătire.
Utilizând metoda în discuţie, profesorul îl pune pe şcolar în situaţia de a căuta un răspuns
pertinent, o soluţie pentru problema cu care se confruntă. Punctul de pornire îl constituie crearea
situaţiei – problemă, care desemnează o situaţie contradictorie, conflictuală între experienţa de
cunoaştere anterioară şi elementul de noutate cu care se confruntă şcolarul.
Tipuri de problematizare:
• Întrebarea problemă produce o stare conflictuală intelectuală de complexitate mică, abordând o
singură problemă ce se cere rezolvată. Crează o stare psihică de curiozitate, nedumerire, surpriză cu
care este confruntat subiectul, ceea ce duce la căutarea şi intuirea unor soluţii.
•Situaţia problemă produce o stare conflictuală intelectuală de complexitate medie, cu două sau mai
multe întrebări – problemă, ce necesită o soluţionare. Orice situaţie problemă nu este altceva decât o
„schemă anticipatoare” sau un „plan de acţiune” care presupune anumite repere mai mult sau mai puţin
detaliate privitoare la activitatea şi operaţiile ce urmează a fi efectuate de către educabil.
•Problema crează o stare conflictuală de o complexitate mare, ce cuprinde atât elemente cunoscute cât
şi elemente necunoscute ale problemei care se cer rezolvate.
Algoritmizarea = modalitate de a studia un O.F.P. sau de a rezolva o problemă teoretică sau practică
prin intermediul unor operaţii precise, neschimbate obiectivate prin reguli sau prescripţii denumite
algoritmi ce se exprimă sub formă de reţete, prescripţii, formule, coduri, reguli.
Tipuri de algoritmizare:
•alg. de cunoaştere – de percepere, acestea sunt: concepte, judecăţi, formule;
•alg. de rezolvare ( execuţie) = reguli de egalizare a unei ecuaţii chimice, teorema lui Pitagora,
prescripţii de folosire a unor aparate sau de funcţionare a unor maşini;
• alg. de programare şi dialogare cu calculatorul – se folosesc diverse limbaje de programare şi
codurile de dialogare;
• alg. de creaţie – folosiţi în cercetare şi proiectarea inovatoare.
Studiul de caz = modalitate de a analiza o situaţie specifică deosebită ce iese din comun - particulară,
reală sau ipotetică care există sau poate să apară într-o acţiune fenomen în vederea realizării ei.
Cazurile pot fi pozitive sau negative, de aici şi necesitatea de a studia cazurile în mod diferenţiat a.î. să
fie valorificate cazurile pozitive şi combătute cazurile negative.
Etapele studiului de caz sunt:
• alegerea cazului;
• lansarea cazului;
• procurare de informaţii în legătură cu cazul (obs. ancheta, experiment);
• sistematizarea cazului;
• dezbatere asupra informaţiilor culese;
• stabilirea concluziilor şi valorificarea proprie ( referat, comunicare, decizie de luat).

Simularea / joc de rol / joc simulat / dramatizare = este modalitatea de predare - învăţare prin
intermediul unor acţiuni, roluri sau mijloace tehnice similare - după caz realizate la o scară redusă.
Predarea - învăţarea prin simulare se realizează :
• prin intermediul unor roluri sau efectuarea unor acţiuni. Exemple de jocuri de simulare: de-a ghidul si
vizitatorii, de arbitraj, de reprezentare a structurilor chimice, de competitie, de decizie, ecologic.
Dramatizarea se bazeaza pe utilizarea adecvata a mijloacelor si procedeelor artei dramatice. Metoda
este o alta varianta a jocului de rol constand in dramatizarea unui fapt istoric, a unei lectii de istorie, a
unui eveniment actual, a unui fragment literar. In cursul jocului dramatic elevii sunt sfatuiti sa
reprezinte personaje si sa interpreteze rolurile prefigurate de acestea. Prin acest joc elevii traiesc mai
1
viu si cu mai multa intensitate personajele astfel incat pot retine mai bine ceea ce profesorul
intentioneaza sa –i invete.
• prin folosirea unor mijloace tehnice de simulare.
Un simulator didactic este un sistem tehnic construit artificial prin analogie cu un sistem tehnic
original, in asa fel incat sa existe corespondenta biunivoca intre elementele structurale, functionale ale
acestuia si sistemul luat drept model de baza. (simulatoarele auto, din domeniul aviatiei, navale).

Asaltul de idei / Brainstorming / cascada ideilor = crearea în cadrul unui grup, în mod spontan şi flux
continuu, a anumitor idei, modele, soluţii noi pentru rezolvarea unei probleme ce a fost propusă spre
rezolvare, abordată şi tratată d.p.d.v. diferite.Dezvolta constructia de idei pe idei.
Metoda se aplica unui grup de maxim 30 de persoane, de preferinta eterogen d.p.d.v. al
pregatiri și ocupațiilor, cu durata de 20-45 de minute.
Metoda propusa de Alexander Osborn se bazeaza pe 4 reguli fundamentale ale gindirii creative:
- cautarea în voie a ideilor
- amanarea judecatii ideilor
- cantitatea mare de idei
- schimbul fertil de idei
Cele 2 momente specifice metodei sunt:
- producerea ideilor
- evaluarea ideilor ( faza aprecierilor critice)
Ideea emisă de un membru al grupului conduce la stimularea celorlalţi participanţi la dezbatere. În
urma acestor soluţii emise de participanţi se va putea soluţiona problema propusa.
Metoda focus - grup – discuţia este focalizată pe o anumită tematică în scopul obţinerii unor date
aprofundate. Se porneşte de la afirmarea unei opinii de grup, pentru a se ajunge la modificarea totală a
părerilor, în finalul discuţiei. Aplicând această metodă suntem preocupaţi în mod deliberat de a obţine
contrariul şi nu consensul.
Caracteristicile specifice ale focus grupului:
- este o convorbire simultana cu mai multi participanti (interviu de grup);
- se discuta despre o anumita tema cu care participantii sunt familiarizati;
-se urmareste in special interactiunea dintre participanti si modul in care acestia se
influenteaza reciproc in formularea opiniilor despre problema discutata;
Discutia este condusa de un moderator.

Instruirea asistată de calculator (IAC) = este o modalitate de instruire individuală a elevilor prin
intermediul programelor pe calculator (denumite soft educaţional), care dirijează pas cu pas drumul
elevului de la necunoaştere la cunoaştere prin efort propriu şi în ritmul său de învăţare.
IAC utilizează hardul (calculatorul) ca suport tehnic şi softul – ca suport informaţional. Calculatorul
preia o serie de sarcini legate de organizarea activităţilor educative.
Softul educaţional poate fi alcătuit din:
- soft de informare/documentare (exemplu: enciclopedii stocate pe CD-uri),
- soft pentru comunicarea de cunoştinţe noi,
- soft de simulare,
- soft pentru testarea cunoştinţelor şi jocuri educaţionale.
Integrarea optimă a IAC în cadrul procesului de învăţământ este condiţionată de:
• asigurarea resurselor hardware (aparatură tehnică)
• asigurarea resurselor software (suporturi electromagnetice purtătoare de informaţii)
• asigurarea resurselor (componentelor) orgware.
I.A.C.-stimulează învăţarea prin multimedia.
Metoda acvariului – urmăreşte gradul de interacţiune şi de influenţă reciprocă dintre membrii
grupului. Subiecţii sunt puşi prin alternanţă într-o dublă ipostază, atât în aceea de participanţi activi la
dezbatere cât şi de observatori ai interacţiunilor ce au loc.

2
Explozia stelara – metoda de dezvoltarea a creativitatii, similara brainstormingului. Incepe din centrul
conceptului si se imprastie in afara, cu intrebari, la fel ca o explozie stelara. Aceasta metoda faciliteaza
participarea intregului colectiv, stimuleaza creearea de intrebari la intrebari.
Ideea se scrie pe tabla sau hirtie si se insira cit mai multe intrebari care au o legatura cu ea. Intrebarile
pot fi: Ce? Cine? Unde? De ce? Cind?
Etapele metodei:
- propunerea unei probleme;
- organizarea colectivului in grupuri preferentiale;
- munca in echipa pentru a elabora o lista cu cit mai multe intrebari si cit de diverse;
- comunicarea rezultatelor muncii de grup;
- evidentierea celor mai interesante intrebari si aprecierea muncii in cooperare.
Metoda este usor de aplicat, e o modalitate de relaxare si o sursa de noi descoperiri.

Metoda Mozaicul- ( jigsaw puzzle) / metoda grupurilor independente- este bazata pe invatarea in
echipa. Fiecare elev devine ”expert” pe sarcina de studiu primita transmitand tot odata informatiile
asimilate, celorlati colegi.
Etapele metodei mozaic:
1. Pregatirea materialului de studiu- P., stabileste tema de studiu, pe care o imparte in 4-5
subteme stabilind optional pt fiecare subtema, elemente principale pe care E. , sa puna accent.
Profesorul, realizeaza o fișă in care trece cele 4-5 subteme propuse pe care le ofera fiecarui
grup.
2. Organizarea clasei pe grupe de 4- 5 elevi. Fiecare elev din echipa primește un numar de la 1 la
4-5, și are ca sarcina să studieze în mod independent, subtema primită.
Elevii cu numarul 1 din fiecare echipa va studia subtema 1, cei din a 2 echipa subtema nr.2 și
așa mai departe. Fiecare elev va studia independent subtema primita.
3. Constituirea grupurilor de experti. Dupa ce au studiat independent, fiecare expert din grup se
va intilni cu omologul sau din alt grup și vor prezenta pe baza raportului individual ideile cu
privire la subtema lor comuna. Scopul comun al fiecarei echipe de experti este să se instruiască
cît mai bine, avînd responsabilitatea propriei învățări și a predarii și invățării colegilor din
echipa inițiala.
4. Reîntoarcea în echipa inițială. Expertii transmit cunostintele asimilate celorlati colegi, astfel
încât modalitatea de prezentare sa fie scurtă, concisa, atractivă, însotită de diverse materiale
cum ar fi: ilustrarea cu ajutorul diagramelor, desenelor, fotografii, gif-uri. Membrii echipei
fiind stimulati sa-și noteze, realizâdu-si propriul plan de idei.
5. Evaluarea – Echipele prezinta rezultatele intregii clase, demonstrand astfel ce au învățat.
Profesorul poate sa adreseze întrebări, poate solicita un raport sau poate realiza o evaluare
verbală prin formularea unei întrebari fiecarui elev din echipa.
Avantajele metodei mozaic.
- dezv. capacitatea de asculare, vorbire, cooperare, reflectare, gindire creativă, și rezolvare de
probleme.
- este anihilat efectul Ringelmann / lenea socială ( apare atunci cind individul își imagineaza că
propria contributie la sarcina de grup nu poate fi stabilita cu precizie);
- contribuie la întărirea coeziunii grupurilor, ierarhiile dispar in credul grupului;
- elevii învață să primească si sa solicite ajutor.

Organizarea clasei pe grupe de 4- 5 elevi

Gr 1 Gr 2 Gr 3 Gr 4

S11,S12, S13; S14 S21,S22, S23; S24 S31,S32, S33; S34 S41,S42, S43; S44

Constituirea grupurilor de experti

3
 Gr 6 Gr 5 Gr 7 Gr 8
Dialog cu omologul Dialog cu omologul Dialog cu omologul Dialog cu omologul pe
pe subtema 1 pe subtema 2 pe subtema 3 subtema 4
S11, S21, S31, S41 S12, S22, S32, S42 S13, S23, S33, S43 S14, S24, S34, S44

Reîntoarcea în echipa inițială si Evaluarea

Gr 1 Gr 2 Gr 3 Gr 4

S11,S12, S13; S14 S21,S22, S23; S24 S31,S32, S33; S34 S41,S42, S43; S44

Metoda „Phillips 6 – 6”. Se împarte clasa în grupe eterogene de câte 6 elevi, se anunţă tema /
subiectul, profesorul explică succint scopul şi modul de desfăşurare a activităţii, precizând
urmatoarele:
4 minute – anuntarea temei si constituirea grupelor;
6 minute – discuţii în cadrul grupului;
2 minute –acordate fiecărui conducator de grup pentru exprimarea opiniilor.

Metoda Cubului -presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe perspective,
permiţând abordarea complex şi integratoare a unei teme. Sunt recomandate următoarele etape:

1. Pe cele 6 feţe ale cubului se menţionează sarcinile: descrie, compară, analizează, asociază, aplică,
argumentează.
2. Anunţarea temei/situaţiei puse în discuţie.
3.Împărţirea clasei în 6 grupuri, care examinează tema conform cerinţei înscrise pe faţa cubului alocată
fiecărui grup.
- Profesorul prezintă tema şi modalitatea de lucru;
- Pe fiecare latură a unui cub profesorul a noteaza un cuvint;
- Elevii sunt grupaţi în 6 echipe, corespunzătoare numărului de laturi ale cubului
- Un reprezentant al fiecărei echipe dă cu zarul şi anunţă ce cuvint trebuie să descrie echipa sa;
- Se anunţă timpul de lucru (20 min.);
- După expirarea timpului se lipesc pe tablă fişele de lucru ale fiecărei echipe, se analizează şi
se noteaza
a) Descrie: culorile, formele, mărimile/dimensiunile.
b) Compară: asemănările şi diferenţele specifice faţă de alte realităţi
c) Asociază: tema la ce te îndeamnă să te gândeşti?
d) Analizează: spune din ce se compune, din ce este făcut etc.?
e) Aplică: cum poate fi folosită? Ce poţi face cu ea?
f) Argumentează pro sau contra ei, enumerând suficiente motive care să susţină afirmaţiile tale.

Descrie

Compara Analizeaza Asociaza Aplica

Argumenteaza

Prin brainstorming, elevii emit idei pe care le includ în tema respectivă, în paragrafe distincte.

4.Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.

5.Afişarea formei finale pe tablă sau prin afişare.

4
Ciorchinele - o tehnică de predare-învăţare menită să încurajeze elevii să gândească liber şi să
stimuleze conexiunile de idei.
- o modalitate de a realiza asociaţii de idei sau de a oferi noi sensuri ideilor însuşite
anterior.
- o tehnică de căutare a drumului spre propriile cunoştinţe, evidenţiind propria
înţelegere a unui conţinut.

Etapele metodei
-pe mijlocul foii se scrie un cuvânt sau o propoziţie (nucleu)
-elevii sunt invitaţi să scrie cuvinte sau sintagme care le vin în minte în legătură cu tema
propusă
-cuvintele sau ideile vor fi legate prin linii de noţiunea centrala
-elevii lucrează în grupe
-fiecare grupă prezintă „ciorchina” proprie
-se analizeată fiecare „ciorchină”
-se efectuează una comună pe tablă dirijată de professor
După rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noţiunile şi legăturile create pentru a dezvolta idei
despre coceptul propus.

Hârtia de un minut (One – Minute Paper) este o metodă care determină elevii să-şi concentreze
atenţia pentru a răspunde rapid şi concis la o întrebare sau pentru a evoca anumite cunoştinţe învăţate
anterior.
Se utilizează la reactualizarea cunoștiințelor și la fixarea cunoștiințelor.
De exemplu, pentru evocarea cunoştinţelor referitoare la o tema li se solicită elevilor ca timp de 1
minut să scrie pe o foaie de hârtie un răspuns la o întrebare.

Tehnica 6-3-5.(brainwriting) – este asemnatoare brainstorming-ului. Ideile noi se scriu pe foile de

hărtie care apoi circula între participanti, si de aceea se mai numeste brainwriting.Cifrele reprezinta 6
membri în grupul de lucru ce noteaza pe hirtie 3 solutii fiecare, la o problema dată, timp de 5 minute.

Etapele metodei sunt:

1.Impartirea educabililor in grupe de 6 participanti,
2.Formularea problemei si explicarea modalitatii de lucru.
3.Desfasurarea activitatii în grup. Hirtia este impartita în 3 coloane pt a nota solutiile creatoare ale
educabililor pt. tema propusa.Foile migreaza de la stinga la dreapta pînă ajung la posesorul initial. Cel
ce a primit foaia de hirtie, citeste solutiile deja notate și incearca sa le îmbunătățească în mod creative,
prin formulări noi, adaptîndu-le si reconstruindu-le continuu.
4. Analiza solutiilor si retinerea celor mai bune. Se centralizează datele , se discută și se apreciază
rezultatele.

5
Instruirea programată - Este o metodă multifuncţională, cuprinzând o înşiruire de algoritmi, dar şi de
probleme de rezolvat, în cadrul căreia conţinutul de învăţat este prezentat sub forma unui program.
Există două tipuri fundamentale de programe:
- programarea liniară (tip Skinner) – în care fiecare „pas” conţine: o cantitate redusă de informaţie de
predare, o sarcină de rezolvat, constând din construirea unui răspuns pe baza informaţiei primite şi
indicarea locului unde poate fi găsit răspunsul corect.
1→→→→2→→→→3→→→→
- programarea ramificată (tip Crowder), care ia în considerare şi posibilitatea unor eventuale erori.
Desfăşurarea activităţii de învăţare este următoarea: elevul primeşte o cantitate mai mare de informaţii
decât în cazul anterior, are o sarcină de rezolvat pentru care i se dau mai multe posibilităţi de răspuns;
el trebuie să aleagă pe cel considerat corect. Dacă alege răspunsul corect, poate trece la pasul următor.
În condiţiile în care a ales răspunsul eronat însă, este trimis la o secvenţă suplimentară, unde primeşte o
informaţie suplimentară, care îl ajută să-şi corecteze eroarea şi apoi revine la secvenţa iniţială, pentru a
alege un nou răspuns. Dacă şi acesta va fi eronat, va fi îndrumat spre o altă secvenţă suplimentară;
dacă va fi corect, va putea parcurge secvenţa următoare.
Grafic, programarea ramificată se prezintă astfel :

Aşadar, toate aceste metode reprezintă căi ce pot fi folosite în şcoală de către profesor pentru
a-i îndruma pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa, dar şi mijloace prin care se
formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacităţile elevilor de a acţiona, de a folosi
rezultatele cunoaşterii, de a forma caracterul şi de a dezvolta personalitatea.

Metodele complementare de evaluare – aplicate un grad ridicat de activism, prin promovarea

interrelationarii si colaborarii dintre professor si educabil sunt:
- portofoliul - hartile conceptuale
- proiectul - metoda R.A.I
- jurnalul reflexive - interviul
- tehnica 3-2-1
Portofoliul - este un pact între educabil si cadru didactic, care trebuie sa-l ghideze de-a lungul
procesului de învățare. Este o metoda care stimuleaza creativitate, originalitatea educabilului, ofera
oportunitati pt activitati individuale si colective. Se pot realiza discutii colective pe baza portofoliilor
elaborate.
Un portofoliu cuprinde:
Coperta pe care se scrie titlul;
Sumarul, continutul portofoliului;
Lucrarile pe care le face elevul individual sau în grup - rezumate, eseuri, articole, referate.
Intrebari, fotografii care reflecta activitatea desfasurata de educabil;
Observatii pe baza unor ghiduri de observatii;
Reflectii proprii ale educabilului asupra a ceea ce lucreaza;
Alte materiale cu privire la tematica portofoliului.
Tipuri de portofolii:

6
- portofoliu de prezentare sau introductive- cuprinde o selectie a celor mai importante lucrari;
- portofoliu de progress sau de lucru – cuprinde elementele desfăsurate pe parcursul activitatii;
- portofoliu de evaluare –la inceput profesorul explica educabilului, cerintele ce trebuie sa le realizeze
si sa dovedeasca indeplinirea obiectivelor invatarii, pentru a fi notat. Prezentarea portofoliului consta
într-un interviu cu educabilul, trecand in revista lucrarile anexate.

Hartile conceptuale/ hartile cognitive/ formularele de argumentare- oglindesc retele cognitive,

retele interactive si emotionale formate în cursul vietii cu privire la anumite notiuni. Ele au fost
descrise prima data de psihopedagogul Joseph Novak – 1977, ca fiind o tehnica de reprezentare vizuala
a structurii informationale ce descrie modul în care conceptele dintr-un anumit domeniu
interrelationeaza. Hartile conceptual acorda importanța creării de legaturi între concept în procesul
învatarii.
Dezv. acestor practice se bazează pe teoria lu Ausubel conform careia învatarea temeinicaa
noilor concept depinde de conceptele deja existenteîn minte educabiluluisi de relatiile care se stabilesc
între acestea.
Harta conceptuala este un grafic ce cuprinde noduri si trimiteri prin sageti. Nodurile cuprind termenii
importanti dintr-un domeniu,tema, iar sagetile reprezinta relatia dintre cele 2 noduri(concept) iar linia
sageții reprezinta modul cum cele 2 concepte relationeaza.
Tipuri de harti conceptuale:
- forma de paianjen
- forma ierarhica
- forma liniara
- sisteme de harti conceptuale.

Metoda R.A.I. (raspunde, arunca, interogheaza) – are la baza stimularea si dezvoltarea capacitatilor
elevilor sau studentilor de a comunica, prin intrebari si raspunsuri, ceea ce tocmai au invatat.
Profesorul impreuna cu elevii investigheaza rezultatele obtinute in urma predarii – invatarii, printr-un
joc de aruncare a mingii mici si usoare de la un elev la altul.
Cel ce arunca mingea formuleaza intrebarea si o adreseaza celui care o prinde. Cel care prinde
mingea raspunde la intrebare si apoi o arunca altui coleg formuland o alta intrebare. Elevul care nu
cunoaste raspunsul iese din joc, iar raspunsul vine din partea celui ce a formulat intrebarea. Apoi mai
formuleaza o intrebare si arunca mingea altui elev. Daca elevul ce a formulat intrebare nu stie
raspunsul atunci el iese din joc. Eliminarea celor ce nu au raspuns corect, conduce trepata la ramanerea
in grup a celor mai bine pregatiti.

Tehnica 3-2-1 – este folosita pentru a aprecia rezultatele unei secvente didactice sau a unei activitati.
Denumirea provine din faptul ca elevii scriu:
- 3 termeni( concepte) din ceea ce au invatat;
- 2 idei despre care ar dori sa invete mai mult in in continuare;
- o abilitate, o pricepere, o capacitate pe care considera ei ca au dobandit-o in urma
activitatii de predare- invatare.
Metoda este o buna modalitate de autoevaluare, este o cale de a afla rapid si eficient care au fost
efectele proceselor de predare si invatare, avind o valoare constatativa si de feed-back permitand
profesorului sa reglaze procesele de predare viitoare.