Pentru STUDENȚI/Portofoliu semestrul al II lea

METODE DIDACTICE-descriere-exemple de aplicare la clasă

1.Metode de predare-învăţare activă în grup:
 Mozaicul cu fişe-expert;
 Metoda predării/învăţării reciproce;
 Metoda piramidei;
 Învăţarea dramatizată;
 Metoda cadranelor;
 Ştiu-vreau să ştiu –am învăţat;
 SINELG.

2.Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor:

 Fishbone maps;
 Diagrama cauzelor şi efectului;
 Tehnica florii de nufăr;
3.Metode de stimulare a creativităţii :
 Explozia stelară;
 Metoda pălăriilor gânditoare;
 Metoda cubului;
 Studiul de caz;
 Philips 6-6;
 Controversa creativă;
 Metoda ciorchinelui;
 Turul galeriei;
 Jocul de rol.

1.Metode care favorizează înţelegerea conceptelor şi ideilor, valorifică

experienţa proprie a elevilor, dezvoltă competenţe de relaţionare şi comunicare şi
vizează formarea unei atitudini active:
 Conversaţia euristică;
 Dezbaterea;
 Jocul de rol;
 Metoda colţurilor;
 SINELG

2. Metode care stimulează gândirea şi creativitatea, îi determină pe elevi să

caute şi să dezvolte soluţii pentru diferite probleme, să facă reflecţii critice şi judecăţi
de valoare, să compare şi să analizeze situaţii date:
 Studiul de caz;
 Problematizarea;
 Jocul didactic;
 Exerciţiul;
 Lucrările practice.

3. Metode prin care elevii sunt învăţaţi să lucreze productiv cu alţii şi să-şi
dezvolte abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc :
 Mozaicul;
 Metoda cubului;
  Metoda lucrului pe grupe.

1. JOCUL DE ROL
Metoda jocului de rol se bazează pe ideea că se poate învăţa nu numai din
experienţa directă ci şi din cea simulată. A simula este similar cu a mima, a te
preface, a imita, a reproduce în mod fictiv situaţii, acţiuni, fapte cu scopul de a-i plasa
pe participanţi în ipostaze care nu le sînt familiare, tocmai pentru a-i ajuta să
înţeleagă situaţiile respective.
Finalitatea acestei metode constă în antrenarea activă a participanţilor la
activitate, reliefarea unor aspecte de esenţă dar şi a unor detalii, nuanţe, adesea
semnificative, care ajută la penetrarea mai eficientă şi mai rapidă a sensului acestor
situaţii.
Simularea prin joc de rol duce la creşterea gradului de adaptabilitate şi la
ameliorarea relaţiilor personale, dezvoltând în acelaşi timp gândirea critică, capacitatea
de exprimare şi pe cea empatică. Prin joc de rol elevii pot învăţa despre ei înşişi,
despre persoanele şi lumea din jur, într-o manieră plăcută şi atrăgătoare. Etapele
metodei sunt următoarele:
1. stabilirea obiectivelor urmărite, tema pe care jocul de rol trebuie să le
ilustreze;
2. pregătirea fişelor cu descrierile de rol;
3. distribuirea rolurilor;
4. stabilirea modului în care se va desfăşura jocul de rol: ca o povestire, ca
o scenetă bazată pe un dialog inventat de protagonişti sau ca un proces
care repetă în mare măsură procedura oficială;
5. încălzirea grupului în vederea acceptării jocului de rol;
6. interpretarea propriu-zisă;
7. exprimarea şi dezbaterea opiniilor, adresarea unor întrebări de tipul:

 Ce aţi învăţat din această experienţă?

 Ce sentimente aveţi în legătură cu rolurile interpretate?

Pentru exemplificare am ales lecţia INFORMAŢII DE PE AMBALAJE ŞI

ETICHETE din cadrul modulului PRODUSE ALIMENTARE DE ORIGINE
VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ de la clasa a V a.
Roluri pe care elevii trebuie să le interpreteze creativ, în condiţiile în care profesorul
este moderatorul care prezintă observaţiile, conduce dezbaterea şi ajută la formularea
concluziilor: cumpărător, vânzător, reprezentantul Oficiului Judeţean pentru Protecţia
Consumatorului.
Elevii vor purta un dialog despre informaţiile de pe ambalaje şi etichete în faţa unui
„magazin de produse alimentare”, vor simula rezolvarea situaţiei în care s-a achiziţionat
un produs expirat, fiind consiliat „cumpărătorul” despre cum să întocmească o sesizare
către OJPC.
În final se sintetizează elementele de informare şi cele de identificare pe care trebuie
să le conţină ambalajele produselor alimentare.

2. METODA COLŢURILOR
Este o metodă de conducere a unei dezbateri bazată pe aspecte controversate la
care se pot prezenta două sau trei puncte de vedere. Elevii sunt implicaţi în dezbatere
după ce au parcurs procese de grup, pentru a formula argumente constructive. Ei sunt
antrenaţi să-i asculte pe ceilalţi cu atenţie şi să-şi schimbe opinia iniţială dacă
argumentele celorlalţi sunt suficient de convingătoare. Etapele metodei:
1. propunerea subiectul controversat;
2. stabilirea a cel puţin două poziţii pe care să le ia elevii pe baza
subiectului pus în discuţie;
3. redarea propriilor argumente ale elevilor în scris timp de 3 minute ;
4. cerem celor ce îmbrăţişează puncte de vedere diferite să meargă în
colţuri opuse ale încăperii, în timp ce nehotărâţii rămân pe loc;
5. timp de 5 minute fiecare grup îşi ordonează argumentele după care îşi
aleg un purtător de cuvânt care să le prezinte cât mai convingător;
6. după prezentarea argumentelor nehotârâţii pot sau nu să opteze pentru
una din variantele susţinute;
7. se trag concluziile finale, se sintetizează argumentele în câteva fraze.

Exemplu: am folosit metoda colţurilor pentru o dezbatere cu tema „Internet versus

bibliotecă” în cadrul lecţiei Rețele de comunicații –clasa aVIa
Adepţii informării de pe internet merg în colţul din stânga, au 5 minute pentru a
găsi 5 argumente. şi aleg un lider care să le susţină opiniile. La fel adepţii lecturii
clasice care merg în colţul din dreapta. Nehotărâţii vor trece într-un colţ sau altul,
depinde de puterea argumentelor.
Au câştigat adepţii lecturii la bibliotecă, reuşind să-i treacă prin puterea
argumentelor(plăcerea cititului unei cărţi care miroase a cerneală de tipar, sănătatea
ochilor şi a spatelui, lipsa calculatorului din multe case ale copiilor din ţară etc.) pe
nehotârâţi de partea lor.

3.PROBLEMATIZAREA
Reprezintă una din cele mai utile metode moderne de învăţământ, prin
potenţialul ei euristic şi activizator. În succinta prezentare a specificului acestei metode
trebiue să menţionăm opiniile autorului Wincenty Okon în concepţia căruia metoda
constă în crearea unor dificultăţi practice sau teoretice, a căror rezolvare să fie
rezultatul activităţii proprii de cercetare efectuată de subiect. Fondul acestei dificultăţi
este de obicei o situaţie organizată special, în care elevul, ghidându-se după anumite
nevoi şi încercând să învingă greutăţile întâmpinate dobândeşte cu această ocazie noi
cunoştinţe şi experienţe(4, pag.20).
Se consideră că esenţa acestei metode nu constă în punerea întrebării ci în
crearea situaţiilor problemă, întrucât acestea din urmă pot să apară fără ca întrebările
să fie formulate de propunător.
Se face o distincţie clară între conceptul de „problemă” şi conceptul de
„situaţie-problemă” implicat în metoda problematizării. Primul vizează problema şi
rezolvarea acesteia din punctul de vedere al aplicării, verificării unor reguli învăţate, al
unor algoritmi ce pot fi utilizaţi în rezolvare. O situaţie-problemă desemnează o
situaţie contradictorie, conflictuală, ce rezultă din trăirea simultană a două realităţi:
experienţa anterioară, cognitiv-emoţională şi elementul de noutate, necunoscutul cu care
se confruntă subiectul. Acest conflict incită la căutare şi descoperire, la intuirea unor
soluţii noi, a unor relaţii aparent inexistente între ceea ce este cunoscut şi ceea ce
este nou pentru subiect(13, pag.92).
Astfel problematizarea ar putea fi definită ca metoda care constă în
conceperea, propunerea, rezolvarea şi valorificarea situaţiilor-problemă. Cel mai des
invocate sunt următoarele tipuri de situaţii-problemă(4, pag.23):
  existenţa unui dezacord între vechile cunoştinţe ale elevului şi cerinţele
impuse de rezolvarea unei noi probleme;
 elevul trebuie să aleagă dintr-un lanţ sau sistem de cunoştinţe numai pe
cele necesare în rezolvarea unei noi situaţii, urmând să completeze
datele necunoscute;
 elevul este pus în faţa unei contradicţii între modul de rezolvare posibil
din punct de vedere teoretic şi imposibilitatea de aplicare în practică;
 solicitarea elevului în a „sesiza” dinamica mişcării chiar într-o schemă
aparent statică;
 elevului i se cere să aplice în condiţii noi cunoştinţele anterior
asimilate.
Etapele în abordarea situaţiei-problemă:
1. definirea punctului de plecare şi a scopului urmărit;
2. punerea problemei şi selectarea informaţiei;
3. organizarea informaţiei;
4. transformarea informaţiei pe calea raţionamentului , inducţiei şi deducţiei,
a altor procedee paralogice în vederea identificării soluţiilor posibile;
5. luarea deciziei, opţiunea pentru soluţia optimă;
6. verificarea soluţiei alese şi a rezultatelor.
Problematizarea are în acest context multiple valenţe: consolidează structuri
cognitive, contribuie la formarea unui stil activ de muncă, descătuşează potenţialul
creativ, cultivă autonomia şi curajul în afişarea unor poziţii proprii .
Ca exemplu am ales lecţia PROPRIETĂŢILE MATERIILOR PRIME ŞI
MATERIALELOR DIN STICLĂ –clasa aVIIa
Li se prezintă elevilor mostre de plexiglas (material plastic, foarte asemănător ca
aspect cu sticla) şi sticlă. Li se sugerează că este posibil să fie alcătuite din acelaşi
material, ceea ce declanşează o contradicţie între ceea ce văd şi ceea ce li se
sugerează şi incită la căutări (observarea proprietăţilor ). Printr-un efort cognitiv şi prin
valorificarea cunoştinţelor anterioare (rememorând utilizări ale materialelor plastice,
imaginând utilizări ale celor două mostre, altele decât cele cunoscute) vor identifica
cele două mostre .

4.METODA CUBULUI
Metoda este folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui subiect, a unei
situaţii din mai multe perspective. Se oferă astfel elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta
competenţele necesare unor abordări complexe şi integratoare.
Este o metodă prin care se evidenţiază activităţile şi operaţiile de gândire
implicate în învăţarea unui conţinut. Procesele implicate sunt asemănătoare celor
prezentate în taxonomia lui Bloom. Prin această metodă se realizează implicarea
elevilor în înţelegerea unui anumit conţinut informaţional.
Etapele metodei sunt :
1. Realizarea unui cub pe ale cărui feţe se notează cuvintele: descrie,
compară, analizează, asociază, aplică, argumentează;
2. Anunţarea temei/subiectului;
3. Împărţirea clasei în 6 subgrupe, fiecare urmând să examineze tema
aleasă din perspectiva cerinţei de pe una din feţele cubului astfel:
 Descrie ! -Cum arată: culori, forme, mărime;
 Compară! -Cu cine /cu ce se aseamănă şi de cine/ce diferă?
 Asociază! -La ce te îndeamnă să te gândeşti?
  Analizează! -Ce conţine?Din ce este făcut?
 Aplică! -Ce poţi face?Cum poate fi folosit?
 Argumentează pro sau contra! -E bun sau e rău?De ce?
Este preferabil ca activităţile elevului să urmeze ordinea indicată anterior, dar
nu obligatoriu. Prin brainstorming participanţii pot identifica idei novatoare pe care le
pot include într-un paragraf – două despre tema respectivă.
4. Forma finală a scrierii este împărtăşită întregului grup;
5. Lucrarea în formă finală poate fi desfăşurată pe tablă sau pe pereţii
clasei .
Exemplu: lecţia COMBATEREA POLUĂRII MEDIULUI clasa a V a. Etapele
desfăşurării lecţiei :
1. Realizarea cubului ;
2. Anunţarea temei şi expunerea a două planşe fiecare ilustrând un aspect al unei
ape poluate cu peşti şi păsări moarte şi cealaltă ilustrând o apă protejată, cu
peşti şi plante acvatice în perfectă stare;
3. Împărţirea clasei în subgrupuri şi explicarea specificului cerinţei pe care fiecare
subgrup o are de îndeplinit :
 prima grupă trebuie să descrie cele două aspecte ilustrate, referindu-se la
cromatică şi realizând o prezentare de ansamblu a celor două imagini;
 cea de-a doua grupă trebuie să compare cele două aspecte , prezentând
asemănări şi deosebiri, inclusiv starea, trăirile pe care le generează
fiecare conţinut imagistic;
 cea de-a treia grupă are ca sarcină să asocieze conţinutul imagistic cu
realitatea;
 cea de-a patra grupă analizează, precizând elementele componente
fiecărei imagini;
 cea de-a cincea grupă are ca sarcină să propună, ca aplicaţie, măsuri
pentru combaterea poluării apelor;
 cea de-a şasea grupă argumentează pro sau contra, susţinând sau
combătând atitudinea omului faţă de mediul înconjurător;
4. Fiecare grupă îşi exprimă opiniile în urma îndeplinirii fiecărei sarcini;
5. Ideile-forţă sunt scrise pe tablă

5. ŞTIU-VREAU SĂ ŞTIU-AM ÎNVĂŢAT

Această metodă este o cale de conştientizare de câtre elevi a ceea ce ştiu sau
cred că ştiu referitor la un subiect, o problemă, şi totodată a ceea ce nu ştiu şi ar
dori să ştie/să înveţe .
Procedura este relativ simplă: elevilor li se cere să inventarieze-procedând
individual, prin discuţii în perechi sau în grup-ideile pe care consideră că le deţin cu
privire la subiectul/tema abordată. Aceste idei sunt notate în rubrica „ŞTIU”.
Elevii sunt solicitaţi să noteze şi ideile despre care au îndoieli sau ceea ce ar
dori să ştie în legătură cu tema respectivă. Aceste idei se trec în rubrica „VREAU SĂ
ŞTIU ”.
Etapa următoare presupune studierea unui text, realizarea unei investigaţii sau
dobândirea unor cunoştinţe referitoare la acel subiect, cunoştinţe selectate de profesor.
În final, elevii inventariază noile idei asimilate pe care le notează la rubrica „AM
ÎNVĂŢAT ”. Rezultă un tabel cu trei rubrici ca cel de mai jos:
VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT
ŞTIU
 În fiecare rubrică apar notate ideile corespunzătoare, evidenţiindu-se foarte clar
situaţia de plecare (ceea ce ştiu elevii), aspectele şi întrebările la care au dorit să
găsească răspunsuri şi ceea ce au dobândit în urma activităţii de învăţare.
Ca exemplu am ales lecţia ALIMENTE DE ORIGINE MINERALĂ : APA, din
cadrul modulului ALIMENTE DE ORIGINE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ, clasa a V
a. Elevii primesc fiecare un text despre rolul şi importanţa apei în alimentaţia omului.
Au 10 minute la dispoziţie să-l citească şi să noteze în tabel ideile ce se desprind
din textul citit. Se prezintă mai multe idei care sunt notate şi pe tablă. Profesorul este
moderator conducând discuţiile pentru aflarea răspunsurilor la problemele neclare.
Evidenţiază apoi la final achiziţiile în urma activităţii de învăţare. Textul est
următorul:
APA
Viaţa pe pământ nu ar fi posibilă fără apă. Apa iese la suprafaţa pământului
sub formă de izvoare . Uneori apa izvoarelor este sărată sau amară, în funcţie de
substanţele minerale dizolvate. Trecând prin mai multe straturi ale scoarţei
Pământului , apa dizolvă unele corpuri, formează peşteri, transportă pietriş, nisip,
contribuie la modelarea scoarţei terestre .
Apa reprezintă 60-70% din greutatea corpului uman. În apă se dizolvă
substanţele nutritive , astfel constituindu-se calea prin care acestea ajung la toate
celulele organismului. Apa contribuie la menţinerea constantă a temperaturii
corpului , eliminând căldura în exces prin transpiraţie .
Bea doi litri de apă pe zi! Auzim aceste cuvinte peste tot: când mergem la
doctor , când vrem să facem sport sau pur şi simplu în discuţiile cu prietenii. De ce
este important să bem minim opt pahare de apă pe zi? Pentru că apa asigură
sănătatea pielii şi starea generală de sănătate . În mod normal organismul uman
elimină zilnic trei litri de apă prin rinichi şi piele. Un pahar sau unul şi jumătate
se elimină zilnic în timpul transpiraţiei. Pentru ca organismul nostru să funcţioneze
bine, trebuie să menţinem un echilibru între cantitatea de apă pierdută şi cea care
intră în corp. Când nu bem suficientă apă celulele nu funcţionează normal toxinele
nu sunt eliminate, iar primul semn este aspectul pielii care îşi pierde elasticitatea, se
deshidratează şi devine aspră. Apa reglează temperatura corpului de aceea trebuie să
bem mai multă apă vara, când organismul primeşte mai multă căldură decât are
nevoie. La fel în cazul efortului fizic, când creşte cantitatea de apă eliminată.
Nu trebuie să-ţi fie sete ca să bei apă! Dacă vrei să fii o persoană sănătoasă
obişnuieşte-te să ai mereu o sticlă cu apă lângă tine!

6. METODA CADRANELOR
Reprezintă o modalitate de a sintetiza şi de a rezuma un conţinut informaţional
solicitând participarea şi implicarea elevilor în înţelegerea lui adecvată. Presupune
trasarea a două axe principale perpendiculare unea pe cealaltă în urma căreia apar
patru cadrane de felul următor:

I II
III IV

Elevii audiază sau citesc un text . Sunt apoi solicitaţi să noteze :

 În cadranul I: ideile principale ale textului;
  În cadranul al II lea: sentimentele pe care le-a trezit conţinutul
povestirii/textului;
 În cadranul III: să stabilească o legătură între conţinutul povestirii/textulzui pe
de o parte şi experienţa lor de viaţă pe de altă parte;
 În cadranul al IV lea: „morala”, „învăţătura” ce se desprinde din conţinutul de
idei prezentat.
Pornind de la acestea elevii sunt solicitaţi să găsească un titlu potrivit pentru
ceea ce au audiat/citit punându-şi la încercare imaginaţia pentru a găsi varianta
relevantă. Sarcinile elevilor concretizate în completarea cadranelor pot viza şi alte
aspecte decât cele precizate. Metoda urmăreşte implicarea elevilor în realizarea unei
înţelegeri cât mai adecvate a unui conţinut informaţional şi pentru exprimarea
creativă unor puncte de vedere personale referitoare la tema pusă în discuţie.

Exemplu: lecţia DOMENII DE UTILIZARE A ENERGIEI ELECTRICE din cadrul

modulului ENERGIE , ELECTROTEHNICĂ , ELECTRONICĂ, clasa a VIII a.
Elevilor li se dă un text fără titlu şi sunt solicitaţi să-l citească, apoi să
completeze cadranele conform cerinţelor profesorului expuse la începutul activităţii. Se
completează şi pe tablă mai multe variante. Se discută despre opţiunile personale
referitoare la „învăţătura” desprinsă din text, dar şi variantele de titlu găsite. Textul pe
care s-a lucrat este următorul:
Curentul electric poate produce accidente uşoare sau foarte grave , atunci
când se utilizează necorespunzător instalaţiile electrice sau când acestea sunt
defecte.
Trecerea unui curent prin organismul uman se numeşte electrocutare.
Orice tensiune mai mare de 24 V produce o electrocutare. Curentul maxim
admis să treacă prin organismul uman fără a-l pune în pericol este de 10 mA
curent alternativ şi 50 mA curent continuu.
Pericolul de electrocutare este mai mare pentru persoanele obosite, bolnave
sau care au consumat băuturi alcoolice sau pentru persoanele aflate într-un mediu
umed.
Măsurile de protecţie împotriva electrocutării sunt:
a) menţinerea instalaţiilor electrice în perfectă stare de funcţionare;
b) verificarea acestora şi lucrările de remediere a unor defecte se fac numai
după întreruperea alimentării cu energie electrică;
c) pentru aparatele electrocasnice cu carcasă metalică se vor utiliza numai
prize cu contact de protecţie care să asigure racordarea la priza de legare
la pământ;
d) alimentarea aparatelor folosite în medii umede trebuie să aibă o
construcţie specială la tensiuni nepericuloase (sub 48 V);
e) în caz de accident se întrerupe imediat circuitul şi se scoate victima într-
un mediu aerisit acordându-i-se primul ajutor până la sosirea medicului.
Efectele curentului electric sunt: înţepături uşoare, contracţii ale muşchilor,
modificarea ritmului cardiac, arsuri, orbire, stop cardiac.

Exemple de titluri pe care elevii le-au propus:

 „Efectele curentului electric”
 „Pericolul electrocutărilor”
 „Măsuri împotriva electrocutării”
 „Curentul electric : prieten sau duşman?”
7. METODA SINELG
(Sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi a gândirii)
Este o metodă de menţinere a implicării active a gândirii elevilor în citirea
unui text, de monitorizare a gradului de înţelegere a unui conţinut de idei, de
învăţare eficientă. Elevii sunt invitaţi să citească cu atenţie textul, iar în timpul
lecturii să noteze pe marginea lui semne cu anumită semnificaţie:
 să bifeze(„V”) pe marginea textului acolo unde conţinutul de idei
confirmă ceea ce ei ştiau deja, sau credeau că ştiau;
 să scrie semnul(„- ”) acolo unde informaţia citită contrazice sau este
diferită de ceea ce ştiau sau credeau că ştiu;
 să pună semnul(„+”) în cazul în care informaţia citită este nouă pentru
ei;
 să scrie semnul întrebării(„?”) în dreptul ideilor care li se par confuze,
neclare sau în cazul în care îşi doresc să ştie mai multe despre un
anumit aspect.
Pentru a monitoriza ideile textului şi gradul de înţelegere a acestora se impune
realizarea unui tabel cu patru coloane corespunzătoare celor patru categorii de semne.
SINELG este o metodă utilă pentru realizarea unei învăţări eficiente şi durabile bazată
pe implicarea cognitivă activă în lecturarea unui text, pe monitorizarea propriei
înţelegeri a conţinutului de idei al acestuia(15, pag.77).
Pentru exemplificare am ales lecţia PRODUSE ALIMENTARE DE ORIGINE
VEGETALĂ din cadrul modulului ALIMENTE DE ORIGINE VEGETALĂ ŞI
ANIMALĂ, clasa a V a. Textul pe care au lucrat elevii este următorul:
MARGARINA
Este un produs alimentar apărut în al doilea război mondial, atunci când
untul începuse să devină inaccesibil. Cercetătorii americani au descoperit accidental
că dacă se încălzeşte la 150 de grade Celsius un amestec de uleiuri vegetale, în
prezenţa hidrogenului şi folosind catalizatori de nichel, se obţine un produs alb,
asemănător untului, cu o structură moleculară identică cu cea a plasticului, pe care
l-au botezat „margarină”, după numele soţiei(Margot) unuia dintre savanţi. Din acel
moment şi până acum, progresul tehnologic a permis ca produsul, cu ajutorul
substanţelor sintetice, să fie din ce în ce mai apetisant şi mai atrăgător. Mirosul de
lapte al margarinei e obţinut pe cale chimică. Grăsimile care se află în compoziţia
ei sunt însă greu asimilabile de organism, care, pentru a face faţă solicitării,
utilizează o mare cantitate de energie. Sistemul imunitar este astfel neglijat şi se
creează o mare sensibilitate la infecţii, la intoxicaţii şi la îmbolnăvirea de cancer.
Deasemenea, în procesul de metabolizare a grăsimilor, ficatul este solicitat excesiv,
favorizând hepatita.
Alături de băuturile carbogazoase dulci şi guma de mestecat, margarina este
un produs alimentar recomandat a fi scos mai ales din alimentaţia copiilor.
Elevii au aflat multe informaţii din acest text(ex.cum a apărut margarina, de
unde îi vine numele, cât de toxică este pentru organism etc.), pe unele le ştiau(ex.este
un aliment sintetic, mirosul de lapte este obţinut pe cale chimică etc.) pe unele le
ştiau altfel(ex.grăsimile vegetale din margarină sunt greu asimilate de organism), despre
altele profesorul le-a oferit explicaţiile necesare(ce sunt catalizatorii şi ce rol au).

8. MOZAICUL CU FIŞE EXPERT

 Este o metodă ce promovează învăţarea prin colaborare şi cooperare a elevilor.
Presupune parcurgerea următorilor paşi:
a) constituirea grupelor iniţiale(elevii numără de la 1 la 4);
b) împărţirea materialului de studiat(fişele de lucru expert);
c) constituirea grupelor de experţi(toţi elevii cu nr.1 din fiecare grupă
iniţială, de ex. vor forma grupa expert nr.1 ş.a.ma.d.);
d) elevii din grupul expert studiază tema primită şi convin creativ asupra
unei metode de a preda cunoştinţele celorlalţi colegi cînd vor reveni în
grupa de bază;
e) revenirea în grupa de bază şi predarea conţinutului studiat celorlalţi
colegi.
Când se realizează predarea reciprocă, elevii pot cere lămuriri suplimentare
„expertului” în legătură cu fragmentul pus în discuţie. Profesorul monitorizează
desfăşurarea activităţii având rol de consultant. El nu intervine în sugerarea metodelor
de predare a materialului la revenirea în grupa de bază, lăsându-i pe elevi să-şi
manifeste creativitatea în alegerea modului de prezentare.

Ca exemplu ofer lecţia LĂMPI ŞI CORPURI DE ILUMINAT din cadrul

modulului ENERGIE, ELECTROTEHNICĂ, ELECTRONICĂ clasa a VIII a.
Mozaic cu fişe expert-învăţare prin cooperare. Elevii sunt grupaţi în prima etapă în
grupe de bază de câte trei , apoi fiecare dintre ei va merge în grupe expert în funcţie
de numărul pe care îl au în grupa de bază. Sarcinile de lucru pentru grupurile de
experţi sunt :
1.Citiţi textul indicat pe fişă din manual.
2.Citiţi întrebările de pe fişa expert.
3.Identificaţi răspunsul la întrebările de pe fişă.
4.Alegeţi varianta optimă de predare a cunoştinţelor învăţate în grupa expert către
colegii din grupă de bază.
În perioada lucrului la grupele expert profesorul urmăreşte modul de derulare a
discuţiilor , răspunde neclarităţilor care apar şi pe care le explică, fără a afecta
concepţia proprie a elevilor din grupa respectivă care sunt singurii în măsură să
decidă modul în care îşi vor organiza expunerea în grupa de bază.
De exemplu grupa 2 întreabă dacă trebuie să facă desenul becului sau numai
să enumere elementele componente. Singuri vor decide însă ce metodă de predare vor
adopta la expunere din grupa de bază; grupa 1: istoricul iluminării artificiale trebuie
prezentat schematic sau pe larg? Singuri decid varianta schemei, mult mai uşor de
reţinut şi receptat.
Următoarelor metode le voi prezenta doar descrierea, urmând ca exemplele să
se regăsească în cadrul capitolului al IV lea, pentru că ele s-au constituit în factorul
de progres introdus pe parcursul etapei formative a experimentului.

9. METODA CIORCHINELUI
Este o metodă care încurajează gândirea liberă şi deschisă. Ciorchinele este un
brainstorming necesar prin care se stimulează evidenţierea conexiunilor dintre idei;
dincolo de acestea ciorchinele este o tehnică de căutare a căilor de acces spre
propriile cunoştinţe, credinţe, convingeri, evidenţiind modul propriu al individului de a
înţelege o anumită temă, un anumit conţinut.
Paşii pe care îi presupune sunt următoarii:
 i. scrierea unui cuvânt sau a unei propoziţii nucleu în mijlocul
tablei;
ii. scrierea cuvintelor, sintagmelor care se produc în legătură cu tema
pusă în discuţie;
iii. legarea cuvintelor sau ideilor produse de cuvântul, sintagma sau
propoziţia nucleu prin trasarea unor linii ce evidenţiază
conexiunile dintre idei;
iv. scrierea tuturor ideilor până la expirarea timpului alocat.

Prin această metodă se fixează mai bine ideile şi se structurează informaţiile

facilitând reţinerea şi înţelegerea lor. Poate fi utilizată individual sau ca activitate de
grup. Deasemeni poate fi folosită în mod liber, fără nici un fel de prescripţii sau
restricţii sau prin indicarea prealabilă a unor categorii de informaţii pe care profesorul
le aşteaptă de la elevi. Există câteva reguli ce trebuie respectate în utilizarea tehnicii
ciorchinelui(15, pag.74):
 scrieţi tot ce vă trece prin minte referitor la tema pusă în discuţie;
 nu judecaţi/evaluaţi ideile propuse, notaţi-le doar;
 nu vă opriţi până nu epuizaţi toate ideile sau până expiră timpul alocat;
 lăsaţi să apară cât mai multe şi variate conexiuni între idei;
 nu limitaţi nici numărul ideilor, nici fluxul acestora.
Ca exemplu am ales secvența de fixare a cunoștințelor de la lecția ”Alimente de origine
vegetală”, clasa aVa-Realizați un ciorchine care să conțină 10 fructe autohtone și 5 fructe
exotice cunoscute din viața de zi cu zi.

10. BRAINSTORMING-UL („furtună în creier”, „asaltul de idei”)

Este un mod simplu şi eficient de a genera idei noi. Se consideră că este cea
mai răspândită metodă de stimulare a creativităţii în condiţiile activităţii de grup.
Şedinţele de brainstorming se fundamentează pe două principii care se materializează
în patru reguli(15, pag.70):
1. Cantitatea determină calitatea.
Participanţii trebuie să emită cât mai multe idei. Cu cât le vin în minte mai
multe idei, cu atât cresc şansele de a găsi idei valoroase şi folositoare în soluţionarea
unei probleme. Uneori cele mai năstruşnice idei ne determină să ne gândim la alte
idei cu valoare deosebită.
2. Amânarea evaluării/judecării ideilor celorlalţi.
Aceasta dă posibilitatea fiecărui participant la şedinţele de brainstorming să se
elibereze de orice fel de cenzură. Regulile brainstormingului ce derivă din aceste
principii sunt:
 stimularea unei producţii cât mai mare de idei;
 preluarea ideilor emise de alţii şi fructificarea lor prin ajustări
succesive şi asociaţii libere asemenea unei reacţii în lanţ;
 suspendarea oricărui gen de critică;
 manifestarea liberă a imaginaţiei.

Etapele metodei sunt următoarele:

i. se alege tema şi se anunţă;
ii. se solicită exprimarea într-un mod cât mai rapid, în fraze
scurte şi concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor;
iii. înregistrarea ideilor(în scris, video sau reportofon);
 iv. se lasă o pauză de 15 minute pentru aşezarea ideilor;
v. dezbaterea, analiza critică, evaluarea, argumentarea ideilor
emise anterior;
vi. afişarea ideilor rezultate: cuvinte, colaje, desene, joc de rol.

Utilizat cu profesionalism, flexibilitate, inspiraţie, brainstormingul este o metodă

accesibilă, relativ simplă şi eficientă care stimulează creativitatea, exprimarea liberă a
opiniilor, învăţarea într-o manieră plăcută şi atractivă, într-o ambianţă plină de
prospeţime şi emulaţie.
Ca exemplu am ales secvența de Captare a atenției la debutul temei ”Materii prime și
materiale lemnoase” clasa aVIIa: Cum vă imaginați băncile școlare altfel decât cele în care
stați la momentul acesta?
Am notat toate ideile elevilor iar rezultatul a fost: nu sint necesare bănci, doar ”sfere” din
piele rezistentă, căptușită cu blană sintetică, comode, flexibile, ușor de mutat, în culori vii.
Exemplu de aplicare-2
Tema: Clasa aVIa-Tema-Reamenajarea camerei/sălii de clasă/școlii
Imaginați-vă un material din care să fie construite mesele/băncile școlare pornind de la
proprietățile pe care doriți să le aibă acesta.
Idei notate: comode, moi, fără așchii, viu colorate, cu sertare, pufoas, ușor de mutat, să se
plieze, individuale(pentru fiecare elev), cu locașe speciale pentru rechizite, cu blat
transparent, cu rotile, bine fixate, acoperit cu pluș, ușoare, senzație de cald la atingere
Rezultat brainstorming: mese individuale, viu colorate, ușoare, mobile.
Propunere agreată:LEMN de esență moale

11.TURUL GALERIEI
Este o metodă de învăţare prin colaborare prin care elevii sunt încurajaţi să-şi
exprime opiniile referitoare la soluţiile date unei probleme de către colegii lor. Constă
în următoarele:
 elevii în grupuri de trei sau patru, rezolvă o problemă susceptibilă a avea
mai multe soluţii;
 produsele muncii grupului se materializează într-o schemă, diagramă;
 posterele se expun pe pereţii clasei, transformaţi într-o veritabilă galerie;
 grupurile trec pe rând pe la fiecare poster pentru a examina soluţiile
propuse de colegi;
 fiecare echipă îşi reexaminează produsul comparativ cu al colegilor.

Ca exemplu am luat Tema-”Profesii/ocupații/meserii din domeniul construcțiilor”-clasa aVIa-

evaluarea cunoștințelor prin metoda proiectului pe parcursul a două săptămâni-elevii, în
echipe de câte 4 s-au informat, și-au asumat roluri(arhitect, inginer constructor, zidar, zugrav)
și au realizat postere cu ilustrarea rolurilor în cazul construcției unei clădiri, la alegere.
Au pus posterele la vedere iar colegii au examinat propunerile/soluțiile colegilor, au pus
întrebări,și-au completat cunoștințele despre ”fișa postului” în domeniul construcțiilor.

12. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE

Este o tehnică activă, de stimulare a creativităţii participanţilor, care se bazează
pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare,
fiecare având o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Membrii grupului
îşi aleg pălăriile şi vor interpreta rolul creativ. Rolurile se pot inversa, participanţii
sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.
Culoarea pălăriei e cea care defineşte rolul astfel:

Pălăria albă:

 oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor;

 este neutră;
 stă sub semnul gândirii obiective.
Pălăria roşie:

 dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor;

 oferă o perspectivă emoţională asupra evenimentelor;
 descătuşează stările afective;
 roşu înseamnă şi supărare sau furie.

Pălăria neagră:

 exprimă prudenţă, grijă, avertisment, judecată;

 oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei;
 este perspectiva gândirii pesimiste, negative.

Pălăria galbenă:

 oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei;

 galbenul simbolizează lumina soarelui, strplucirea, optimismul;
 este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic.

Pălăria verde:

 exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă;

 este verdele proaspăt al ierbii, al vegetaţiei, al abundenţei;
 este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, novatoare.

Pălăria albastră:
  exprimă controlul activităţii de gândire;
 albastrul e rece, e culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător
şi atotcunoscător;
 supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii;
 controlează şi organizează.

Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi

reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci
ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.
Cum se foloseşte metoda: se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se
oferă cazul pus în discuţie pentru ca fiecare să-şi pregătească ideile. Pălăria poate fi
purtată individual sau mai mulţi elevi răspund sub aceeaşi pălărie, cooperând pentru
asigurarea celei mai bune interpretări.
Ei trebuie să fie permanent conştienţi că:
 pălăria albastră → clarifică;
 pălăria albă → informează;
 pălăria verde → generează idei noi;
 pălăria galbenă → aduce beneficii;
 pălăria neagră → identifică greşeli;
 pălăria roşie → spune ce simte despre....

În cazul rezolvării de probleme metoda funcţionează astfel:

 pălăria albastră → defineşte problema;
 pălăria albă → oferă informaţii şi materiale în legătură cu problema
discutată;
 pălăria verde → vizează soluţii posibile;
 pălăria galbenă → are în vedere posibilităţile reale de realizare a soluţiilor
propuse;
 pălăria neagră → evidenţiază slăbiciunile fiecărei soluţii propuse;
 pălăria roşie → stimulează participanţii să răspundă la întrebarea „Ce simţi
în legătură cu soluţia propusă?”
Pălăriile pot fi purtate pe rând de participanţi, sau toţi participanţii pot fi în
acelaşi timp sub aceeaşi pălărie. Utilizând această tehnică gânditorul este provocat să
schimbe pălăriile, facilitând astfel posibilitatea de exprimare, deoarece nu este constrâns
să aibă doar o singură perspectivă. O persoană entuziasmată de idei este rugată să
caute neajunsurile, dificultăţile, ca o pălărie neagră. Astfel, fiecare pălărie gânditoare
reprezintă un mod de gândire, oferind o privire asupra informaţiilor, sentimentelor,
judecăţilor, atitudinii pozitive, creativităţii, controlului. Avantajele metodei:
1. stimulează creativitatea;
2. dezvoltă inteligenţa lingvistică, logică şi interpersonală;
3. încurajează şi dezvoltă capacitatea de comunicare.

Exemplu de aplicare
Tema: Macheta locuinţei, clasa a VI-a
Se împart elevii în grupe de câte 6 elevi, fiecare grupă va primi cele 6 pălării sau mai
mulți elevi pot rezolva sarcina corespunzătoare unei pălării. Elevii grupului care interpretează
rolul unei pălării gânditoare cooperează în asigurarea celei mai bune interpretări Se împart
cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se prezintă tema.
După împărțirea pălăriilor se clarifică rolul fiecărei pălării:
• Pălăria albastră → clarifică
• Pălăria albă → informează
• Pălăria verde → generează ideile noi, creator
• Pălăria galbenă → aduce beneficii
• Pălăria neagră → identifică greşelile
• Pălăria roşie → spune ce simte despre

Fiecare ”pălărie” răspunde la întrebările de mai sus.

 Pălăria albastră: defineşte sarcina-
o Etapele realizării machetei:
 Stabilirea tipului de machetă;
 Realizarea schiţei pentru macheta stabilită;
 Alegerea materialelor necesare;
 Stabilirea uneltelor necesare;
 Stabilirea sarcinilor în cadrul echipei.
 Pălăria verde: elaborează soluţiile posibile;
o Prezintă mai multe feluri de machete posibile, realizează mai multe variante de
schițe ale locuinței;
 Pălăria neagră: evidenţiază slăbiciunile fiecărei soluţii propuse.
o Pentru fiecare soluţie dată indică care sunt dezavantajele şi greutăţile ce se pot
întâmpina;
 Pălăria galbenă: are în vedere posibilităţile reale de realizare a soluţiilor propuse;
o Pentru fiecare soluţie dată indică care sunt etapele ce se pot realiza fără să se
întâmpine greutăţi;
 Pălăria albă: leagă soluţiile de informaţiile disponibile, răspunzând la întrebări de genul:
“Au soluţiile propuse o bază reală?”;
 Pălăria roşie: stimulează participanţii să răspundă la întrebări de genul: “Ce simţiţi în
legătură cu soluţiile propuse?”, “ Vă place? “, “ Ce credeţi că putem face să fie mai
frumos?”.
 Pălăria albastră: analizează soluțiile propuse, apoi stabilește soluţia corectă.
După stabilirea soluției, se construiește macheta.

13. EXPLOZIA STELARĂ(starbusting)

Starbusting este o metodă de dezvoltare a creativităţii similară
brainstormingului. Începe din centrul conceptului şi se dezvoltă înafară, cu întrebări
asemeni unei explozii stelare. Scopul este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel
cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativităţii
individuală şi de grup. Se scrie ideea/problema pe o foaie/tablă şi se înşiruie cât mai
multe întrebări care au legătură cu ea: Ce? Când? Cum? De ce? Cine? Lista de întrebări
iniţiale poate genera altele care cer o şi mai mare concentrare.
 CINE?

CE?
CÂND?

Proble-
ma

UNDE?
DE CE?

Etape:
1. propunerea unei probleme;
2. organizarea colectivului în grupuri preferenţiale;
3. elaborarea listelor cu întrebări cât mai multe şi cât mai diverse de câtre
fiecare grup;
4. comunicarea rezultatelor muncii de grup,
5. evidenţierea celor mai interesante întrebări şi a muncii de grup,
6. facultativ se poate proceda şi la elaborarea unor răspunsuri la unele
dintre întrebări.
Metoda este uşor de aplicat, nu necesită explicaţii amănunţite, elevii o percep ca
pe un joc, care îi relaxează dar le şi oferă sursa unor noi descoperiri.

Exemplu de aplicare
Tema: Calitatea serviciilor din alimentație-clasa aVa
 Comunicarea sarcinii de lucru: Formatorul urmărește crearea a cât mai multe conexiuni
între experiențele fiecărui elev în calitate de consummator al unor servicii din alimentație,
pentru stimularea creativității individuale și de grup.Pentru aceasta cere cursanților să
răspundă la cat mai multe întrebări ce au legătură cu Calitatea serviciilor din alimentație:
 CUM definim serviciile?
 CE activități cuprind serviciile din alimentație ?
 CARE sunt unitățile de alimentație publică?
 DE CE trebuie să ținem cont în evaluarea calității serviciilor din alimentație?
 UNDE ne adresăm dacă serviciile din alimentație nu corespund din punct de vedere a
calității?
 Activitate de grup: se elaboreaza liste cu întrebări cât mai multe și mai diverse de câtre
fiecare grup în legătură cu problema supusă dezbaterii, organizează răspunsurile găsite
sub forma grafică a stelei cu cinci colțuri;
 Activitate frontală:se comunică rezultatul muncii de grup evidențiindu-se cele mai
interesante întrebări și răspunsuri.
14. METODA 6/3/5
Este asemănătoare brainstormingului, ideile noi se scriu pe foi care circulă între
participanţi: există 6 membri în grupul de lucru, fiecare participant notează 3 soluţii pe
foaia de hârtie la o problemă dată timp de 5 minute. Etape:
1. împărţirea clasei în grupe a câte 6 membri;
2. formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru;
3. desfăşurarea activităţii: foaia circulă de la stânga spre dreapta, fiecare notează
cele 3 idei şi ajung la posesorul iniţial;cel ce a primit foaia de la colegul din
stânga citeşte ce idei a scris acesta şi încearcă să le modifice în mod creativ,
prin formulări noi, adaptându-le şi îmbunătăţindu-le ;
4. analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune.
Avantajele metodei:
 oferă oportunităţi de exprimare şi celor timizi;
 stimulează construcţia de „idei pe idei”
 dezvoltă imaginaţia, creativitatea, spiritul de echipă, atenţia.
Dezavantajele metodei:
 contagiune negativă între răspunsuri;
 blocaj creativ declanşat de influenţa soluţiilor anterioare;
 timp limitat de răspuns.

15. Metoda predării/învăţării reciproce

Prin metoda predării/învăţării reciproce elevii sunt puşi în situaţia de a fi ei înşişi

profesori şi de a explica colegilor rezolvarea unei probleme. Astfel copiii sunt împărţiţi pe
grupe de câte patru, în care fiecare are un rol bine definit: unul este rezumator – cel care face
un scurt rezumat al textului citit, unul este întrebătorul grupului – cel care pune întrebări
clarificatoare, altul este clarificatorul –are sarcina de a discuta termenii necunoscuţi, apelând
la surse suplimentare, iar cel de-al patrulea copil este prezicătorul – exprimă ceea ce cred
elevii că se va întâmpla în continuare bazându-se pe ceea ce au citit. Elevii aceleiaşi grupe
vor colabora în înţelegerea textului şi rezolvarea sarcinilor de lucru, urmând ca frontal să se
concluzioneze soluţiile. Grupele pot avea texte diferite pe aceeaşi temă, sau pot avea
fragmente ale aceluiaşi text. Ei pot lucra pe fişe diferite, urmând ca în completarea lor să
existe o strânsă colaborare, sau pot lucra pe o singură fisă, pe care fiecare să aibă o sarcină
precisă.
Avantajele acestei medote de lucru sunt indiscutabile: stimulează şi motivează, ajută
elevii în învăţarea metodelor şi tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe
care le poate folosi apoi şi în mod independent, dezvoltă capacitatea de exprimare, atenţia,
gândirea cu operaţiile ei şi capacitatea de ascultare activă, stimulează capacitatea de
concentrare asupra textului de citit şi priceperea de a de a selecţiona esenţialul.
Etapele aplicării metodei:
 explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii;
 împărţirea rolurilor elevilor;
 organizarea pe grupe;
 lucrul pe text;
 realizarea învăţării reciproce;
 aprecieri, completări, comentarii.

Exemplu de aplicare
Tema: Ambalarea și etichetarea produselor alimentare, clasa a V-a.
Rezultatul învățării reciproce este conceperea și realizarea unui ambalaj pentru un produs
alimentar ecologic. Pentru realizarea practică a ambalajului este necesar să fie parcurs și
înțeles conținutul teoretic cu elementele de identificare și de informare de pe
ambalajul/eticheta produselor alimentare specifice produselor ecologice.
Se parcurg etapele specifice metodei. Profesorul cunoaște elevii și împarte rolurile care se
potrivesc cel mai bine cu particularitățile acestora și cerințele rolurilor. După parcurgerea
textului, înțelegerea și clarificarea presupune particularizarea elementelor de identificare și de
informare pentru un produs alimentar ecologic. Prezicătorul este cel care ”vede” ambalajul
pe măsura parcurgerii textului. Toți elevii participă la realizarea produsului final.
La final se fac aprecieri, comentarii, completări cu privire la produsele realizate de celelalte
grupe. Se evidențiază aspectele pozitive dar și cele mai puțin reușite, cauzele și se găsesc
soluții.

16. Metoda piramidei

Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă are la bază împletirea activităţii
individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în
încorporarea activităţii fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu,
menit să ducă la soluţionarea unei sarcini sau a unei probleme date.
Această metodă are mai multe faze:
 faza introductivă – profesorul enunţă problema;
 faza lucrului individual – fiecare elev lucrează individual timp de 5 minute la
soluţionarea problemei, acum îşi notează întrebările legate de subiectul tratat;
 faza lucrului în perechi – elevii se consultă cu colegul de bancă, sunt notate toate
soluţiile apărute;
 faza reuniunii în grupuri mai mari – se alcătuiesc două grupe mai mari, elevii de
consultă asupra soluţiilor în grupuri alcătuite dintr-un număr egal de perechi;
 faza raportării soluţiilor în colectiv - clasa reunită analizează şi concluzionează asupra
ideilor emise;acestea pot fi trecute pe tablă pentru a fi comparate de către toţi
participanţii; se lămuresc întrebările nerezolvate cu ajutorul profesorului;
 faza decizională- se alege soluţia finală şi se stabilesc concluziile;
Ca şi celelalte metode care se bazează pe lucrul în perechi şi în colectiv, metoda piramidei
are avantajele stimulării învăţării prin cooperare, al sporirii încrederii în forţele proprii prin
testarea ideilor emise individual, mai întâi în grupuri mici şi apoi în colectiv. Dezavantajele
înregistrate sunt de ordin evaluativ, deoarece se poate stabili mai greu care şi cât de
însemnată a fost contribuţia fiecărui participant.

Exemplu de aplicare
 Comunicare sarcinii de lucru:Se prezintă capitolul de evaluat – Originea alimentelor-
clasa aVa;
 Activitate pe grupe:În perechi se realizează fişe de evaluare despre diferite alimente
*alimente de origine minerală (grupa 1) – apa, sarea;
* alimente de origine vegetală (grupa 2) – fructe, legume
* alimente de origine animală (grupa 3) – carnea, laptele, ouăle;
 Perechile care studiază aceeaşi grupă de alimente vor primi cartonaşe cu acelaşi
număr;
 Se alcătuiesc grupuri mai mari din grupuri mici care vor discuta despre aceeaşi grupă
de alimente notând pe o fişă de evaluare colectivă rezultatele obţinute;
 Activitate frontală: Rezultatelor de la cele 3 grupe mari vor forma o fişă de evaluare
colectivă sau Piramida alimentelor.Se analizează rezultatele şi se creionează concluzii.

17. Metoda ”Schimbă perechea”

Metoda „Schimbă perechea” constă în lucurul pe perechi, împărţirea clasei în două
grupe egale ca număr de participanţi. Se formează două cercuri concentrice, elevii fiind faţă
în faţă pe perechi. Profesorul pune o întrebare sau dă o sarcină de lucru în perechi, fiecare
pereche discută şi apoi comunică ideile. Crcul din exterior se roteşte în sensul acelor de
ceasornic.
Etape:
 etapa organizării în două grupe egale care vor forma cele două cercuri;
 etapa prezentării şi explicării problemei;
 etapa de lucru în perechi şi schimarea partenerilor prin rotirea cercului exterior;
 etapa analizei ideilor şi a eleborării concluziilor; clasa se regrupează, se analizează ideile
emise, profesorul făcând împreună cu elevii o schemă a concluziior obţinute.