Metode activizante în predarea-

învăţarea economiei

• Modele operationale
Obiective specifice

• Invăţarea activă
• Activizarea elevilor
• Metode active de predare-învăţare
• Modele operaţionale - Economie
Invăţarea activă

• Un mediu de învăţare care permite elevilor să discute,

să asculte, să citească, să scrie şi să reflecteze asupra
propriilor modalităţi de cunoaştere prin intermediul
exerciţiilor de rezolvare de probleme, prin participări în
cadrul micro-grupurilor informale, prin simulări şi studii
de caz, prin jocuri de rol şi alte activităţi, toate menite
să-i solicite să aplice ceea ce învaţă.(Chet Meyers şi
Thomas Jones)
Invăţarea activă

 Cel care învaţă acţionează asupra informaţiei pentru a o

transforma într-una nouă, personală şi interiorizată.

 Cel care învaţă reconstruieşte sensuri prin explorarea

mediului înconjurător/educativ, rezolvând probleme
şi/sau aplicând informaţia dobândită la situaţii noi.
Pedagogi care au susţinut
învăţarea activă

• Maria Montessori, medic italian (1870-1952), Auto-

educaţia în şcoală;
• Ovide Delcroly medic belgian (1871-1932), jocuri
educative;
• Eduard Claparede, biolog şi psiholog elveţian (1873-
1940);
• Roger Cousinet institutor francez (1881-1973),
fondatorul Şcolii noi franceze, directorul revistei Noua
educaţie.
Invăţarea activă - gândirea critică-
caracteristici

formularea de
către fiecare
dezbaterea alegerea
elev a unor
problemelor, raţională a rezolvarea de
păreri proprii,
ideilor şi soluţiei probleme în
personale,
soluţiilor de optime din timp optim şi
originale,
către fiecare mai multe eficient.
referitor la
elev/grup; posibile;
problema în
discuţie;
Condiţii favorabile dezvoltării gândirii critice

încurajarea exprimării ideilor proprii, fără riscul de a fi ridiculizaţi;

încurajarea capacităţii de reflectare, a independenţei în gândire;

acceptarea diversităţii de opinii;
învăţarea prin colaborare şi cooperare;
crearea unor situaţii de învăţare pentru a se exersa procesul gândirii critice;
încrederea în capacitatea fiecărui elev de a gândi critic;
aprecierea pozitivă a gândirii critice.
Activizarea elevilor

 reprezintă o suită de procedee şi acţiuni de

instruire şi autoinstruire a elevilor cu scopul
stimulării inteligenţei, dar şi a celorlalte
componente ale personalităţii elevilor şi obţinerii
performanţei maxime în procesul de învăţământ
 pregătirea
psihologică
pentru învăţare
REGULI privind
ACTIVIZARE A
ELEVILOR

utilizarea unor eliminarea surselor

metode active de de distorsiune şi
instruire şi prevenirea lor
autoinstruire

organizarea şi
desfăşurarea
raţională a învăţării
Conversaţia euristică
 Profesorul ajută elevii să-şi folosească cunoştinţele anterioare
(experienţa anterioară, preconceptele din limbajul comun, intuiţia,
cunoştinţele generale, bunul simţ comun), pentru a descoperi noi
cunoştinţe pe baza unor reconstrucţii mentale - metoda
dialogului socratic, sau maieutica socratică, prin care printr-o
conducere minuţioasă a conversaţiei de către profesor, elevii ajung
la formularea ideilor care ar fi putut fi expuse direct
de către profesor (arta moşirii spiritelor).
Conversaţia euristică

• Condiţiile dialoglui socratic

• de a oferi elevilor mai multă libertate de expresie, iniţiativă, căutare şi descoperire;
• de a oferi elevilor posibilitatea de a-şi manifesta inteligenţa productivă, spontaneitatea
şi curiozitatea;
• de a solicita schimbul de informaţii şi spiritul critic;
• de a asigura participarea efectivă a elevilor la toate fazele elaborării cunoştinţelor;
• de a solicita manifestarea operaţiilor fundamentale ale gândirii (analiza, sinteza,
comparaţia, abstractizarea, generalizarea);
• de a lăsa spaţiu elevilor pentru reflectare şi elaborare de raţionamente;
• de a permite elevilor de a pune la rândul lor întrebări colegilor sau profesorului;
• de a antrena toţi elevii în soluţionarea problemei expuse, în ordonarea ideilor în
alegerea diferitelor răspunsuri posibile.
Conversaţia euristică

• Limitele metodei
• comportamentul dominant al profesorului poate inhiba comportamentul activ,
iniţiativa şi spiritul de colaborare al elevilor;
• dacă profesorul cere elevilor la modul autoritar să execute anumite directive nu ne
mai aflăm în cadrul dialogului socratic, ci al unui pseudodialog, iar producerea
cunoştinţelor prin acţiune liber conştientă a elevilor nu mai are loc.

• Tipuri de întrebări:
– închise sau limitate
– deschise sau cuprinzătoare
– stimulative
Conversaţia euristică

• Cum poate fi îmbunătăţită metoda

• printr-o mai mare libertate şi iniţiativă lăsată elevilor;

• prin preponderenţa întrebărilor deschise şi stimulatorii;
• prin stimularea colaborării între elevi;
• prin favorizarea spiritului critic al elevilor;
• prin favorizarea exprimării unei diversităţi de opinii;
• prin acordarea timpului necesar gândirii şi alegerii răspunsurilor sau soluţiilor;
• prin acordarea libertăţii elevilor de a-şi completa sau reformula propriul răspuns.
Conversaţia euristică

Exemplu de conversaţie euristică pentru a descoperi consecinţele

inflaţiei:
 Dacă masa monetară creşte, valoarea banilor scade? (întrebare
închisă) – Da.
 Ce se întâmplă cu valoarea banilor, atunci când cantitatea de bani
din economie creşte? (întrebare închisă) - Valoarea banilor scade.
 Inflaţia încurajează deci economisirea, sau îndatorarea? (întrebare
închisă) – Descurajează economisirea, încurajează traiul pe datorie.
 Care sunt consecinţele inflaţiei? (întrebare deschisă, stimulativă) –
Descurajează economisirea, scade valoarea banilor, ......
Problematizarea

 crearea unei situaţii problemă (situaţie conflictuală, contradictorie,

ce rezultă din punerea faţă în faţă a două realităţi incompatibile între
ele) cu scopul de a pune elevii în situaţia de a alege soluţii pentru
rezolvarea ei;
 reprezintă pentru elevi o dificultate cognitivă care necesită efort de
gândire pentru a fi depăşită;
 trezeşte interesul, mobilizează la efort, declanşează dorinţa de a
cunoaşte;
 soluţionarea problemei se bazează pe cunoştinţe şi deprinderi
dobândite anterior.
Întrebări care pot determina apariţia unor
situaţii problemă

 Ce este aceasta? (Ce sunt banii?) – impune clasificarea obiectelor într-o

grupă, conform unui criteriu;
 Cum este? (Cum este un bun rău?) – impune realizarea de comparaţii,
evidenţierea diferenţelor / asemănărilor;
 Unde? (Ce ţări înregistrează creştere economică?) – impune ordonarea
lucrurilor în spaţiu;
 Când? (Când creşte masa monetară, înainte sau după izbucnirea crizei?) –
impune ordonarea lor în timp;
 Din ce cauză? (Cum se explică faptul că la începutul anilor 1990, în ţările
fostei URSS grânele putrezeau pe câmp, iar oamenii sufereau de foame în
oraşe?) – impune căutarea de explicaţii – MISTERE ECONOMICE;
 Cât? (Cât reprezintă PIB?) – impune operaţii de cuantificare;
 În ce scop? (De ce măsurăm PIB/ elasticitatea cererii unui bun?) –
realizarea de evaluări.
Descoperirea

 Este tot o metodă de factură euristică, în care elevii sunt puşi în

situaţia de a descoperi noi cunoştinţe, prin efort propriu.
 Descoperirea este strâns legată de problematizare ele fiind două
demersuri complementare:
 problematizarea pune accentul pe crearea unei situaţii problemă;
 descoperirea pune accentul pe căutarea şi aflarea răspunsului.
Tipuri:
 independentă –întreaga responsabilitate aparţine elevilor, profesorul doar
controlează şi supraveghează;
 dirijată – profesorul coordonează îndeaproape efortul elevilor, oferind
îndrumări, sugestii, puncte de sprijin, soluţii parţiale, adresând întrebări.
Avantajele descoperii

 are un rol formativ deoarece dezvoltă percepţia, reprezentarea, memoria,

limbajul, voinţa, concentrarea, interesele, aptitudinile;
 stimulează capacitatea de selectare atentă şi critică a argumentelor,
informaţiilor şi datelor şi de consemnare sintetică a noilor informaţii;
 stimulează curiozitatea, capacitatea de a pune întrebări cu privire la
cauzele diferitelor fapte şi fenomene;
 asigură însuşirea unei modalităţi de studiu individual, prin documentare
şi investigare proprie a unor documente bibliografice;
 stimulează elevii să nu accepte necondiţionat părerile altora, ci să le
aprecieze critic şi să le confrunte cu propria experienţă şi cunoştinţe;
 formarea şi exprimarea liberă a opiniilor personale.
Exemple pentru învăţarea prin
descoperire

 Consecinţele inflaţiei
 Căile reducerii şomajului
 Rolul întreprinzătorului
 Evoluţia masei monetare
 Sursele creşterii economice ale unei ţări
Documentarea cu scop precis

Scop: de a-i deprinde pe elevi să citească cu scop precis atunci când

folosesc materialul bibliografic.

Avantajele metodei:
 elevii sunt puşi în situaţia de a căuta corelaţii, argumente, factori în sprijinul
problemei în discuţie;
 elevii sunt familiarizaţi cu documentarea pe un subiect dat, căutarea
independentă a informaţiilor legate de subiectul de interes;
 stimulează elevii să identifice noi variabile sau corelaţii privind subiectul;
 stimulează dorinţa de cunoaştere şi aprofundare a unui subiect.