TIPOLOGIA CONVORBIRILOR

EURISTICE
 Convorbiri didactice
Convorbirea

constă din”
valorificarea
didactică a
întrebărilor și
răspunsurilor”, prin
care se stimulează
și dirijează
acivitatea de
învățare a elevilor.
 În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe
tipuri de conversație: conversația de reactualizare și
sistematizare, conversația de verificare, conversația
introductivă, conversația finală, conversația de
comunicare.
 Dincolo de această diversitate, pornind de la

deosebirile și asemanirile esențiale dintre ele, există

două forme fundamentale ale conversației: euristică și
catehetică.
 Conversaţia euristică
 Conversatia didactica se
desfasoara planificat dar
fară a se transforma într-o
discutie rigida sau prea
libera intre profesor elev.
 Trezeşte mai mult

interesul elevilor, datorită

stimulării gândirii
acestora. Elevul, aflat într-
un dialog deschis cu
profesorul, poate formula
întrebări, poate răspunde
la întrebări, îşi lămureşte
neclarităţile.
 Conversatia euristica (socratica, maieutica) este acea
forma a conversației care are ca scop identificarea
(descoperirea) unor noi adevăruri de către elevi, în
urma unui efort de cautare propriu. Avand tot un
caracter verbal , conversatia are un grad mai mare de
activizare,în masura în care îl obliga pe elev să
porneasca la aflarea unor soluții. Acestea pot fi găsite
pentru ca ele preexista în cunoasterea anterioară
asimilata de elevi, in experiența lor anterioara, în
utilizarea unui material intuitiv.
 Prin întrebări, clar formulate, elevii sunt ajutați să facă
analogii, să ajungă la formularea unor concluzii, să
propuna soluții variate pentru rezolvarea unor probleme
cu conținut teoretic si practic privind temele studiate.
 Se accentueaza tendința că odată cu reducerea

frecvenței întrebărilor care se adresează memoriei

reproductive, să crească ponderea celor care solicită
gândirea, care provoacă la elevi starea de căutare,
tensiunea necesară aflării răspunsului. Elevii sunt
stimulați și ajutați să formuleze ei însîsi întrebari, să își
pună probleme, să învețe să poarte o conversație, să
facă din ea o formă de cunoaștere.
 Timpul rezervat formulării răspunsului trebuie
sa fie bine dozat, în funcție de dificultatea
construirii acestuia.
 Trebuie să se acorde elevilor timpul de gândire
necesar, de alegere a mijloacelor de exprimare și
totodată, să le ofere posibilitatea de a-și controla,
corecta, completa răspunsul dat. Apoi după
enunțarea răspunsului, să se facă completările și
corectarile necesare.
 De asemenea, trebuie acordată atenție și întăririi
răspunsurilor.
 Aceasta se poate realiza în forme diferite: prin
cuvinte, cu ajutorul unor modele, planșe,
diapozitive, diafilme, filme cu raspunsurile
corecte sau cele eronate.
 Referitor la acest mod de comunicare, Giorgio Gostini
scrie: „Profesorul care vorbește mult (…) răpește
celorlalți posibilitatea de a se exprima și de a învăța să
se exprime, nu-și poate cunoaște elevii și nici nu poate
sa-i aprecieze la justa lor valoare, iar aceștia devin
pasivi, nemultumiți, se marginesc doar să repete ceea
ce li se spune; profesorul se plictisește, face pe elevi să-
și piardă atenția. În schimb, elevul care poate vorbi
liber se face mai bine cunoscut, înțelege că a vorbi
înseamnă a comunica, a expune ordonat, limpede,
înseamnă a interesa pe cel care ascultă, a fi stăpân pe
tine și pe propria-ți gândire.”
Tipuri de întrebări

1 ●
Întrebări limitate sau inchise 

2 Întrebări cuprinzatoare sau

●

deschise 

3 ●
Întrebări stimulative 
 Întrebări limitate sau închise - sunt acelea care nu permit decat un
singur raspuns valabil, o singura judecata, comparatie, decizie etc:
 permit educătorului sa aiba initiativa cercetarii;
 Copii i sunt condusi sa caute raspunsul asteptat de educător, in loc sa le
solicite exprimarea propriei gandiri;
 dirijeaza strans judecata copiilor ;
 drumul trasat de aceste intrebari este unic , progresele realizate in
intelegerea unor cunostinte incadrandu-se intr-o schema prestabilita de
profesor;
 sunt solicitate interventii partiale, nicidecum emiterea unor idei de
ansamblu;
 profesorul apreciaza singur valoarea raspunsurilor obtinute;
 Întrebări cuprinzătoare sau deschise – sunt acelea la care se poate
răspunde printr-o alegere din idei multiple si diferite, dupa posibilitati,
interese, nivelul de dezvoltare:
 incurajeaza  initiativa copilului lamurirea si dezvoltarea sentimentelor
si ideilor sale;
 educătorul asteapta raspunsuri libere, personale si alegerile copiilor;
 provoaca judecata elevilor si elaborarea individuala a rationamentelor;
 elevul are posibilitatea de a analiza, compara aprecia el insusi datele;
 pot conduce pe diferiti elevi la mai multe raspunsuri, pe cai diferite;
 permit alegerea intre raspunsuri, intre mai multe cai, mijloace si
tehnici, intre mai multe puncte de vedere;
 elevul poate critica si evalua activitatea sa și pe cea a colegilor.
 Întrebări stimulative – stimuleaza elevul  in cautarea
raspunsului, il indeamna sa se exprime mai amplu si
mai clar, fara a impune gandirii sale o anumita directie.
Operatiunea pentru unul sau altul dintre aceste tipuri de
intrebari depinde de obiectivul vizat, continutul la care
se refera, elevii carora le sunt adresate. In functie de
specificul intrebarilor care declanseaza raspunsul.
În funcție de scopul urmărit, pot fi folosite următoarele
tipuri de întrebări:

 întrebari reproductive, care servesc la reactulizarea

cunoștintelor insusite, în scopul verificării;
 întrebări reproductiv-cognitive, care sunt utilizate în scopul
reactualizării unor informații, pe baza cărora sunt obținute
altele noi;
 întrebări convergente, care îi determina pe elevi să realizeze
analize, sinteze, comparații, explicații, asociații de idei;
 întrebări divergente, care îndruma gândirea elevilor pe
traiectorii inedite, pun in evidenta diversitatea soluțiilor etc.;
 întrebări de evaluare, prin care li-se solicită elevilor
emiterea unor judecăți de valoare.
Strategiile
euristice nu asigura doar un simplu schimb de informații, ci mai
ales construcția unor idei din alte idei. Ca mijloc de stimulare a activității
intelectuale a elevilor, tehnica didactica a comunicarii pin intrebari si
raspunsuri are valoare in urmatoarele conditii:

dacă îi lasa elevului o parte suficienta de initiativa, prin utilizarea unor

intrebari cuprinzatoare, care determina cercetarea;
daca îi acorda timp suficient pentru elaborarea raspunsului;
daca elevul beneficiaza de libertate de actiune, care sa-i permita alegerea

cailor si mijloacelor de expresie ale gandirii;

daca favorizeaza dezvoltarea judecatii si a spiritului critic la elevi;
daca îi lasa elevului responsabilitatea si timpul de a controla, completa

propriul raspuns;
daca se cultiva spiritul de cooperare, dar si de confruntare in alegerea

solutiilor ;
daca favorizeaza exprimarea unor puncte de vedere complementare
 Daca discutia in grup ia forma dezbaterii, pot sa apara puncte de vedere
divergente sau complementare. Rolul profesorului este de organiza
discutia, de a anima dialogul si de a veghea la buna sa desfasurare. Atunci
cand este nevoie, completeaza observatiile insuficiente .

 Discutiile colective ofera elevilor prilejul de a-si exersa unele abilitati de

baza, cum ar fi:
 deprinderile si competentele de dialog, de dezbatere publica a unei

probleme, de negociere si rezolvare a conflictelor;

 capacitatea de a formula argumente si contraargumente, precum si de a le

structura intr-un sistem logic;

 capacitatea de a identifica si utiliza eficient dovezi;
 capacitatea de a aprecia si valoriza perspective diferite de gandire si

actiune, ca surse de imbogatire intelectuala reciproca;

 capacitatea de a reflecta critic asupra prejudecatilor proprii si ale altora;
 capacitatea de a sustine un dialog coerent si eficient.
Concluzie
 Conversația euristică este
una dintre metodele activ-
participative cel mai des
utilizate în lucru cu copii la
grădiniță, deoarece prin
întrebări suport elevii sunt
ajutați să prelucreze propriile
cunoștințe, să ajungă la noi
asociații cognitive și să
găsească soluții pentru
rezolvarea diferitor probleme
teoretice și practice.