FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI

I. FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI (după gradul de generalitate)

 IDEALUL EDUCAŢIONAL
 SCOPUL EDUCAŢIEI
 OBIECTIVE EDUCAŢIONALE

Finalitatea unei acţiuni = orientarea ei spre un anumit scop.

Finalităţile educaţiei direcţionează şi reglează acţiunea educativă.

1. IDEALUL EDUCAŢIONAL exprimă modelul de personalitate dezirabilă pentru

o anumită societate şi epocă istorică. Este un model abstract, spre care se
tinde prin sistemul de educaţie în ansamblul său.
Se discută despre 2 factori esenţiali în conturarea idealului educaţional:
a) societatea, cu perspectivele şi caracteristicile sale actuale
(competenţe, calităţile individului necesare pentru a se integra activ
într-un mediu social dat);
b) individul care învaţă, cu trebuinţele, interesele şi aspiraţiile sale.
Stabilirea idealului educaţional este un element de politică educaţională.

Exemple de ideal educaţional al diferitelor societăţi de-a lungul timpului:

- în antichitate, prin educaţia ateniană se urmărea formarea omului în spiritul
binelui, frumosului şi adevărului (dezvoltarea armonioasă fizic, intelectual şi
moral);
- în Evul Mediu, funcţionau două idealuri educaţionale pentru 2 sisteme
educaţionale: monahul şi cavalerul;
- în Renaştere, modelul personalităţii este cel al omului universal, armonios
dezvoltat;
- în Epoca modernă: modelul de om este cetăţeanul, descoperitorul,
întreprinzătorul.
Caracteristici ale idealului educaţional:
 caracterul abstract: este un model teoretic, care reflectă trăsăturile reprezentative
ale tipului de personalitate cerut de o numită societate;
 caracter dinamic: înregistrează o evoluţie istorică,exprimând valorile fiecărei epoci;
 caracter prospectiv: este abordat şi din perspectiva cerinţelor viitorului.
Exerciţiu:
Cum consideraţi că s-ar defini idealul educaţional al societăţii româneşti actuale?

Pedagogie I, Nivel I - Program de formare psihopedagogica in regim postuniversitar

Conf. univ. dr. Nicoleta Liţoiu; DFCD-UPB
 2. SCOPURILE EDUCAŢIEI desemnează finalităţi la nivelul unor acţiuni
educative determinate, cum ar fi tipuri de şcoli, niveluri de învăţământ,
componente ale educaţiei (de ex.: scopuri ale învăţământului primar,
gimnazial, ale educaţiei intelectuale etc.).
Scopurile derivă din idealul educaţional, dar în comparaţie cu acesta au un
caracter mai concret, exprimă demersuri educative cu rezultate pe termen mediu.
3. OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE desemnează rezultate aşteptate la nivelul
unei acţiuni educaţionale delimitate. Sunt stabilite pentru o disciplină de
învăţământ, capitol, lecţie, domeniu de activitate psihică (de ex.: obiective
cognitive, afective etc.). Derivă din scopurile educaţiei şi exprimă achiziţii
concrete şi controlabile, în plan comportamental, vizate printr-o activitate
educativă.

Relaţiile dintre finalităţile educaţiei: Finalităţile descrise anterior (ideal, scop,

obiective) sunt subsumate ca şi nivel de generalitate, idealului social şi societăţii, în
ansamblul său. În ceea c epriveşte finalităţile educaţiei, acestea derivă unele din
altele, pornind de la ideal către obiectivele educaţionale.

Exerciţiu:
Realizaţi schema de derivare a finalităţilor educaţionale, în funcţie de gradul lor de
generalitate.

Funcţiile obiectivelor educaţiei:

- funcţia de orientare axiologică;
- funcţia de anticipare a rezultatelor şcolare;
- funcţia evaluativă;
- funcţia de organizare şi reglare a procesului pedagogic.
Exerciţiu:
Comentaţi fiecare dintre funcţiile obiectivelor educaţiei din perspectiva asigurării
eficienţei procesului de învăţământ.

II. TAXONOMIA OBIECTIVELOR EDUCAŢIONALE

Taxonomia, în domeniul educaţiei, desemnează o clasificare ierarhică, elaborată în

conformitate cu anumite principii explicite, cum ar fi cel al complexităţii crescânde.
Caracterisitci generale ale taxonomiilor:
- baze teoretice definite şi fundamentate ştiinţific;
- organizări ierarhice, cu diferite niveluri, nivelul mai complex subordonând
proprietăţile esenţiale ale nivelurilor inferioare;

Pedagogie I, Nivel I - Program de formare psihopedagogica in regim postuniversitar

Conf. univ. dr. Nicoleta Liţoiu; DFCD-UPB
 - satisfac criteriul completitudinii.
Domeniile comportamentale cărora le corespund taxonomii:
- domeniul cognitiv;
- domeniul afectiv;
- domeniul psihomotor.

A. Pentru domeniul cognitiv, cel mai cunoscut şi utilizat model taxonomic

este cel al lui B. Bloom, care are drept criteriu fundamental pe cel al
ordonării obiectivelor de la simplu la complex.
Taxonomia lui Bloom cuprinde 6 clase, după cum urmează:
1. Cunoaşterea (achiziţia cunoştinţelor);
2. Înţelegerea (comprehensiunea);
3. Aplicarea;
4. Analiza;
5. Sinteza;
6. Evaluarea.

B. Pentru domeniul afectiv, cea mai cunoscută taxonomie este cea a lui D.R.
Krathwohl, care are drept criteriu de clasificare pe cel al interiorizării şi
evidenţiază treptele de parcurs în asimilarea şi practicarea unei valori.
Taxonomia lui Krathwohl cuprinde 5 clase de obiective, după cum urmează:
1. receptarea;
2. reacţia (răspunsul);
3. valorizarea;
4. organizarea;
5. caracterizarea.

C. Pentru domeniul psihomotor cel mai cunoscut model taxonomic este cel
elaborat de S.Simpson, care are drept criteriu de clasificare gradul de
perfecţiune al unei deprinderi necesare pentru a îndeplini o activitate motorie.
Taxonomia lui Simpson cuprinde 7 niveluri, ultimele 2 nefiind însă suficient
elaborate:
1. percepţia (comportamentul pregătitor, bazat pe stimulare senzorială);
2. dispoziţia (starea de pregătire mintală, fizică sau emoţională);
3. răspunsul ghidat (actul comportamnetal observabil al unui individ dirijat);
4. automatismul (răspunsul învăţat devenit deprindere);
5. răspunsul manifest complex;
6. adaptarea;
7. creaţia.

Pedagogie I, Nivel I - Program de formare psihopedagogica in regim postuniversitar

Conf. univ. dr. Nicoleta Liţoiu; DFCD-UPB
 III. OPERAŢIONALIZAREA OBIECTIVELOR EDUCAŢIONALE

Operaţionalizarea înseamnă definirea obiectivelor în termeni de comportament

observabil şi măsurabil, indicând achiziţiile în plan comportamental pe care le
dobândesc elevii în urma parcurgerii situaţiilor de învăţare respective.

Cea mai des utilizată modalitate de operaţionalizare a obiectivelor este cea

propusă de R.F. Mager şi care vizează trei elemente de bază:
1. Definirea/denumirea comportamentului observabil. Se apelează la verbe de
acţiune care desemnează comportamente observabile şi măsurabile,
corespunzător clasei taxonomice şi domeniului comportamental care este
vizat (de ex. : să definească, să enumere, să compare, să analizeze, să
descrie, să caracterizeze, să deseneze, să aplice etc.). Întotdeauna aceste
comportamente se vor referi la activitatea elevului, şi nu la cea a
profesorului.
2. Descrierea condiţiilor de realizare a comportamentului respectiv. Se indică,
de obicei, condiţiile materiale, instrumentele/resursele disponibile, locul de
desfăşurare etc. Condiţiile se exprimă cu ajutorul unor expresii de genul:
„fiind date...”, „cu ajutorul...”, „folosind...” etc.
3. Precizarea criteriului de reuşită/a nivelului de performanţă. Criteriile pot fi
cantitative sau calitative (de ex.: numărul minim de răspunsuri, limita d etimp
etc.).

Exemple:
a) Elevul să construiască un aparat de radio cu tranzistori, folosind schema
dată, şi care să recepţioneze corect programul a cinci posturi pe unde
medii.
b) Elevul să descrie trei elemente componente ale densimetrului, pe baza
schemei date.
Exerciţiu:
Analizaţi trei erori întâlnite frecvent în formularea obiectivelor operaţionale.

Bibliografie selectivă:
1. Jinga, I., Istrate, E., (1998). Manual de pedagogie. Bucureşti, Editura All –
Educaţional.
2. Mircescu, M., Moldoveanu, M. – Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară
pentru obţinerea gradului didactic II în învăţământ, Ed. Printech, Bucureşti, 2006.

Pedagogie I, Nivel I - Program de formare psihopedagogica in regim postuniversitar

Conf. univ. dr. Nicoleta Liţoiu; DFCD-UPB
 OPERATIONALIZAREA OBIECTIVELOR EDUCATIONALE

VERBELE DE ACTIUNE ASOCIATE NIVELURILOR

TAXONOMIEI LUI BLOOM

NIVELURILE TAXONOMIEI LUI BLOOM/ PERFORMANŢE POSIBILE:

COMPETENŢE VIZATE acţiunea elevului (exemple)
1. CUNOAŞTERE (date, termeni, clasificări, a defini, a recunoaşte, a distinge, a mentiona,
metode, teorii, categorii) a enumera etc.
2. ÎNŢELEGERE – capacitatea de raportare a a "traduce", a transforma, a ilustra, a redefini;
noilor cunoştinţe la cunoştinţele anterioare prin: a) a interpreta, a reorganiza, a explica, a
transpunere demonstra; a extinde, a extrapola, a estima,
b)interpretare a determina etc.
c) extrapolare
ETC.
3. APLICARE (a noilor cunoştinţe) a aplica, a generaliza, a utiliza, a alege, a
clasifica, a restructura etc.
4. ANALIZA pentru: a distinge, a identifica, a recunoaşte; a
a) căutarea elementelor analiza, a compara, a deduce;
b) căutarea relaţiilor a distinge, a analiza, a detecta etc.
c) căutarea principiilor de organizare
ETC.
5. SINTEZA pentru: a scrie, a relata, a produce;
a) crearea programelor (personale) a proiecta, a planifica, a propune;
b) elaborarea unui plan de acţiune a deriva, a formula, a sintetiza etc.
c) derivarea unor relaţii abstracte dintr-un
ansamblu ETC.
6. EVALUARE a judeca, a argumenta, a evalua, a valida, a
decide; a compara, a contrasta, a
standardiza, a judeca, a argumenta, a evalua
etc.

Pedagogie I, Nivel I - Program de formare psihopedagogica in regim postuniversitar

Conf. univ. dr. Nicoleta Liţoiu; DFCD-UPB