TEORIA SI METODOLOGIA

INSTRUIRII

Conf. Univ. Dr. Diana Csorba

TEORIA INSTRUIRII
Are ca obiect de studiu
organizarea si/sau dirijarea
invatarii, orientarea acesteia
spre scopuri eficiente si
explicite in temeiul unor
postulate
PROCESUL DE INVATAMANT

activitatede învăţare
sistematică, cu o
normativitate particulară.
Procesul de invatamant

 Activitate de invatare asistata de

un personal calificat, asociata unui
program de studiu desfasurat in
scoala;
 Situatii planificate de profesori si

propuse elevilor pentru a atinge

obiective instructiv-educative
precise.
INSTRUIRE

 învăţare

bazată pe
procesarea
informaţiilor
şi construcţia
intelectuală.
DIDACTICA
 Didactica poate fi considerată atât "arta de
a-i învăţa pe alţii", "arta de a preda", "arta
universală de a-i învăţa pe toţi totul" ("omnes
omnia docendi artificium" scria J. A.
Comenius, creatorul didacticii), cât şi "un
sistem de prescripţii verificabile" (după De
Corte, 1972).
Didactica constructivista
 Importanta invatarii autonome,
autoorganizate;
 Re-constructia invatarii, descoperirea

sensurilor;
 Dez-invatare, a invata din greseli;
 Asumarea si infruntarea diversitatii, a

incertitudinii, a riscului, a conflictelor;

 Mentalitate deschisa;centrare pe elev etc.
Modelele procesului de invatamant
 modelul interactiv, model care pune accentul pe interacţiunea
predare-învăţare-evaluare;
 modelul sistemic;
 modelul informaţional, bazat pe valorificarea achiziţiilor
teoriei informaţiei în procesul de învăţământ;
 modelul cibernetic, model care pune în evidenţă mecanismele
de feed-back, reglarea-autoreglarea în procesul instructiv-
educativ;
 modelul comunicaţional, care studiază procesul de
învăţământ ca proces de comunicare;
 modelul câmpului educaţional, un spaţiu deschis, complex în
care acţionează un ansamblu de variabile, determinând
specific rezultatele învăţării;
 modelul situaţiilor de instruire(vezi şi R. B. Iucu, 2001).
Abordari ale Procesului de invatamant

Abordarea procesului de învăţământ din perspectiva sistemică

 Din perspectivă sistemică, structura procesului de învăţământ

include următoarele elemente interdependente: obiectivele
instructiv-educative, conţinuturile procesului, formele instruirii -
educării, strategiile de predare - învăţare – evaluare, metodologia
didactică, câmpul relaţional specific.
Teorii ale invatarii:modele de instruire

 Behaviorism
 Cognitivism
 Constructivism
 modelul structurilor socio-culturale ale instruirii, promovat de
Lev S.Vigotski, model axat pe socio-geneza culturala a
invatarii;
 modelul instrurii bazate pe inteligentele multiple al lui Howard
Gardner, model specific postmodernitatii, model deschis spre
resursele competentei cognitive umane, a diverselor sisteme de
codare a informatiei si de concretizare simbolica;
 modelul instruirii complexe al lui David P.Ausubel, axat pe
paradigma invatarii constiente;
 modelul lui Daniel Goleman, model axat pe valorificarea
inteligentei emotionale, pe educatia emotionala a elevilor si pe
competenta emotionala a profesorilor
Modele de predare
 modelul mathetic( analiza sarcinii de instruire,ordonarea
obiectivelor, construirea repertoriului de informatii,
elaborarea prescriptiilor de invatare sub forma unor operatii
simple si elaborarea proiectului de comunicare),
 modelul bazat pe programare-simulare,
 modelul Landa( bazat pe algoritmi didactici de predare),
 modelul bazat pe comunicare-dezbatere,
 modelul predarii dirijate,
 modelul bazat pe instruirea programata cu calculatorul
Dupa B. Joyce si M. Weil,modelele predarii ar fi:

 modelele bazate pe procesarea informatiei (invatarea

conceptelor, gandirea inductiva, gandirea investigativa,
invatarea prin organizatori anticipativi, modelul psihologiei
cognitive si al cercetarii stiintifice);
 modele centrate pe persoana (predarea nondirectiva,
reuniunile clasei, predarea constientizata etc.);
 modele axate pe dimensiunea sociala (jocul de rol,
"laboratorul social", interactiunea rezolutiva in cadrul
grupului etc.);
 modele comportamentale (invatarea deplina,invatarea prin
simulare, invatarea controlului personal, a strategiilor self-
managementului de catre elevi, invatarea prin afirmare etc.)
(B.Joyce, M.Weil, 1994).
Comportamente de predare
 comportamente de organizare a activitatii;
 de impunere( de informatii, sarcini, opinii);
 de dezvoltare( stimulare, solicitare de opinii din
partea elevului);
 de personalizare( incitare la exprimarea propriei
opinii, la folosirea experientei personale a elevului);
 de interpretare( de individualizare si interpretare a
situatiei personale);
 de feed-back pozitiv ori negativ.
Stil de predare
 « Stilul este asociat comportamentului, se
manifesta sub forma unor structuri de
influenta si actiune, prezinta o anumita
consistenta interna, stabilitate relativa si
apare ca produs al « personalizarii »
principiilor si normelor care definesc
activitatea instructiv-educativa »(Dan
Potolea).
Stiluri de predare
Dupa pozitia partenerilor in instruire, exista:
 stil centrat pe
profesor/institutor;
 stil centrat pe elevi;
 stil centrat pe interactiunea

profesor/institutor-elev.
Stiluri de predare
Dupa gradul de implicare:
stil apropiat-stil distant;
stil metodic, sistematic- stil

neorganizat;
stil stimulativ-stil rutinar.
Dupa sursele generative ale stilurilor
 Stilul=produs al personalitatii(conceptia
ideografica);
 Stilul=determinat de normativitatea
interiorizata si exteriorizata in
predare(conceptia nomotetica);
 Stilul=determinat de context(conceptia
situationala)
 S=f(PxNxM), ipoteza triplei proveniente,
conceptia ideotetica(integrativa).
STRATEGII
DIDACTICE
TRADIŢIONAL ŞI MODERN
 În şcoala tradiţională prima
informaţionalul.
 Ipoteza: cel ce cunoaşte
informaţiile poate automat
opera cu ele la un nivel
satisfăcător.
 Această concepţie a generat pe
alocuri performanţe înalte, dar
la nivelul masei de elevi a
generat eşecuri.
 Astăzi, enciclopedismul cunoaşterii
este imposibil de atins.
 Dezideratul şcolii moderne vizează
înzestrarea ele-vului cu un
ansamblu structurat de
competenţe de tip funcţional.
 Dominanta activităţii didac-tice
trece pe asimilarea instrumentelor
de accesare şi prelucrare a
informaţiilor.
 TRADIŢIONAL ŞI MODERN
 Asistăm la o lecţie obişnuită.
Elevii sunt în bănci, unii în
spatele celorlalţi, câte unul sau
câte doi, ca pe vremea
străbunicilor. Toţi au privirile
aţintite înainte (acolo sunt
catedra şi profesorul). Asta li se
cere: privirea în faţă.
 Unde găsesc ei răspunsurile la
confruntările personale? La
profesor, în spatele colegului,
departe de zidurile şcolii?...
 Elevii sunt pretutindeni în clasă.
 Ei se grupează / sunt grupaţi
potrivit opţiunilor de studiu şi
resurselor asigurate de profesor.
 Elevii privesc unii la alţii, faţă în
faţă. Ei comunică. Toţi au şansa
dialogului efectiv.
 În parteneriat cu profesorul ei vor
găsi răspunsurile…
 CARACTERISTICI
ALE PROCESULUI
DE PREDARE-ÎNVĂŢARE
ÎN DIDACTICA TRADIŢIONALĂ ŞI
ÎN DIDACTICA MODERNĂ
 ROLUL PROFESORULUI
 Strategii didactice  Strategii didactice
centrate pe predare centrate pe învăţare

Expune, ţine prelegeri. Facilitează şi

moderează
învăţarea.
Ajută elevii să
Impune puncte de
înţeleagă şi să
vedere.
explice punctele de
Se consideră şi se vedere.
manifestă “ca un Este partener în
părinte”. învăţare.
 MODUL DE REALIZARE A
ÎNVĂŢĂRII
 Strategii didactice  Strategii didactice
centrate pe predare centrate pe învăţare

Învăţarea are loc Învăţarea are loc

predominant prin predominant prin
memorare şi formare de
reproducere de competenţe şi
cunoştinţe. deprinderi practice.
Învăţarea conduce la
Învăţarea se realizează
competiţie între
prin cooperare.
elevi, cu scopul de
ierarhizare.
 EVALUAREA
 Strategii didactice  Strategii didactice
centrate pe predare centrate pe învăţare

Vizează măsurarea şi
Vizează măsurarea şi aprecierea
aprecierea competenţelor (ce
cunoştinţelor (ce ştie să facă elevul
ştie elevul). cu ceea ce ştie).
Pune accent pe Pune accent pe
aspectul cantitativ elementele de ordin
(cât de multă calitativ (valori,
informaţie deţine atitudini).
ele-vul). Vizează progresul în
Vizeză clasificarea învăţare la fiecare
elevilor. elev.
 UNDE SUNTEM?

 Schimbarea în activitatea didactică

 Tradiţional şi modern în activitatea
didactică
 Caracteristici ale procesului de predare-
învăţare în didactica tradiţională şi în
didactica modernă

 Metode, tehnici şi procedee de eficientizare

a învăţării
strategiile didactice trebuie să urmărească anumite standarde:

 „ strategiile să fie centrate pe elev- toate

acţiunile din cadrul procesului de învăţământ
vizează elevul, formarea şi educarea acestuia.
 „strategiile să aibă consistenţă ştiinţifică -
strategiile facilitează interacţiunea elevilor cu
diverse cunoştinţe asigurând interacţiunea în
plan cognitiv, dar şi interacţiunea de tip
socio-afectiv.
 „ strategiile să fie interactive” – strategiile
realizează corelarea cunoştinţelor, a
abilităţilor, a convingerilor şi a atitudinilor, cu
acţiuni concrete.
 „strategiile să fie centrate pe valori”-
performanţele elevilor vor fi concretizate în
facilitarea luării deciziilor bazate pe valori şi
relaţionarea acestor decizii cu realitatea
socială.
 „strategiile să fie activ-participative” –
profesorul urmăreşte dezvoltarea sistemelor
cognitive bazate pe stimularea gândirii
reflexive, prin implicarea elevilor în situaţii de
viaţă reală precum şi utilizarea în contexte
variate a cunoaşterii acumulate şi a abilităţilor
formate.”
Tipuri de strategii
în funcţie de gradul de dirijare a învăţării:
 Algoritmice (dirijare
semnificativă, directă);
 Semialgoritmice;
 Euristice;
 Creative.
Tipuri de strategii
în funcţie de particularităţile gândirii la care fac
apel:
 Inductive;
 Deductive;
 Analogice (transductive);
 Mixte (combinate).
Strategii de instruire pentru supradotati

De accelerare a instruirii;

De grupare;
De imbogatire.
Pedagogie diferentiata

diferentiem

procese structuri continuturi

Clasificarea metodelor de învăţământ ( după I. Cerghit )
 Sistemul şi clasificarea metodelor de
instruire
Criterii Clasificări
• Metode tradiţionale, clasice, denumite şi didacticiste.
1. Criteriul istoric • Metode noi sau moderne.

• Metode generale, care se aplică în întreg procesul de

învăţământ, în predarea tuturor disciplinelor.
2. Aria de aplicabilitate,
• Metode particulare sau speciale folosite în predarea
gradul de generalitate anumitor discipline de învăţământ sau pe anumite trepte
de şcolarizare.
3. Gradul de angajare a • Metode pasive
• Metode active
elevilor în procesul de
învăţare
• Metode verbale, livreşti, bazate pe cuvânt.
4. Modul de prezentare • Metode intuitive bazate pe observarea directă a
a cunoştinţelor obiectelor şi fenomenelor sau a substitutelor acestora.
• Metode bazate pe acţiune.
 Criterii Clasificări
5. Sarcina didactică • Metode de comunicare şi asimilare de noi cunoştinţe.
• Metode de repetare şi consolidare a cunoştinţelor.
îndeplinită
• Metode de formare de priceperi şi deprinderi.
preponderent
• Metode de evaluare a rezultatelor învăţării.

• Metode algoritmice prin care activitatea de învăţare este

6. Gradul de dirijare a dirijată riguros, pas cu pas.
învăţării, modul de • Metode semialgoritmice care propun o dirijare parţială

administrare a ce lasă loc şi independenţei, posibilităţii de

autoorganizare.
experienţei ce urmează • Metode euristice ce promovează investigaţia personală,
a fi însuşită libertatea subiectului de a alege căile de rezolvare a
problemelor.
7. Tipul de învăţare • Metode de învăţare prin receptare.
• Metode de învăţare prin descoperire.
promovat
• Metode de învăţare prin acţiune practică.

• Metode de învăţare prin creaţie.

• Metode frontale, de activitate cu întreaga clasă.
8. Modul de organizare
• Metode de învăţare în grup.
a activităţii
• Metode de activitate în perechi.
• Metode individuale.
Metode didactice si activism
pedagogic- avantaje:
 Transformă elevul din obiect în subiect al învăţării;
 Este coparticipant la propria formare;
 Angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere;
 Asigură elevului condiţii optime de a se afirma
individual şi în echipă;
 Dezvoltă gândirea critică;
 Dezvoltă motivaţia pentru învăţare;
 Permite evaluarea propriei activităţi.
PROIECTAREA DIDACTICĂ
Ansamblul operaţiilor de anticipare a
obiectivelor, conţinutului, metodelor şi
mijloacelor de învăţare, a
instrumentelor de evaluare şi a
relaţiilor ce se stabilesc între toate
aceste elemente în contextul unui mod
specific de organizare a activităţii
didactice.
 concepţia pedagogică
generală şi personală
obiective
Structura şi natura unităţilor
de conţinut
Tip de învăţare

Stil de predare
Caracteristici psihosociale
ale partenerilor
Ergonomia spaţiului şcolar

Timp de instruire
Proiectul unităţii de învăţare
 Şcoala
 Disciplina / activitatea
 Unitatea de învăţare
 Nr. ore alocate
 clasa/ nr. ore/ săptămână
 Săptămâna/ anul
 Proiectul unităţii de învăţare
De ce voi face? Ce voi face? Cu ce voi face? Cum voi face? Cât s-a realizat?

dentificarea / Selectarea Analiza resurselor Determinarea Stabilirea

elaborarea conţinuturilor activitatii de instrumentelor de
obiectivelor/ învăţare evaluare
competenţelor
 psihostructura
obiectivele clasei de elevi
conţinutul
instruirii
Cui? Ce?
De ce?
Cât? Cum?
timp predau metodologia
didactică
Unde?
locul de Cu ce?
desfăşurare mijloace

Variabilele spaţiului de instruire

 Evaluarea
Nevoilor

Monitorizare şi
Evaluare Scop şi Obiective

Implementare Planurile
Sesiunilor
Proiectarea
creativă: activitatea de proiectare
este o permanentă creaţie elaborată
pe baza unor microdecizii.

normativă: presupune maximum

de rigurozitate încă din proiectare,
considerându-se ca proiectarea iniţială
şi o singură decizie sunt suficiente pentru
o activitate educaţională eficientă
Algoritmul proiectării (Iucu, 2004)

1. Precizarea intenţiilor urmărite

2. Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor
concrete de desfăşurare a procesului
instructiv –educativ.
- disponibilităţile psihologice de învăţare ale
elevilor/studenţilor;
- starea de pregătire a elevilor;
- specificul particularităţilor de
vârsta ale elevilor;
3. Organizarea conţinutului procesului de
instruire – tratarea pedagogica a
continuturilor.

4. Definirea structurilor operaţionale:

- enunţarea comportamentelor observabile, a
performantelor minim acceptate, pe care
trebuie sa le probeze elevii la finele activităţii;
5. Stabilirea activităţilor de instruire -
învăţare
- tipurile de învăţare: (vezi taxonomia lui
Bloom)
- modalităţile de lucru;
 metode şi procedee;
 mijloace de învăţământ ;
6. Stabilirea modalităţilor de evaluare:
- formativă;
- sumativă;
- predictivă;

7. Obiectivarea acţiunilor de proiectare –

Implementarea proiectului.
FINALITATILE EDUCATIEI
TAXONOMIA OBIECTIVELOR
Prin operationalizarea obiectivelor se reuseste:

- o orientare mai buna în instruire în alegerea metodelor, a experientelor de învatare;

- eliminarea echivocului, a interpretarilor subiective;
- garantie pentru respectarea finalitatilor educationale asumate;
- o optima evaluare;
- o sporire a responsabilitatii profesionale a cadrului didactic.
Taxonomia
lui Bloom
1913 - 1999
Operationalizarea obiectivelor educationale. Concept, model, relevanta practica,
limite. Aplicatii

 În sens general, prin obiectiv operational se întelege transpunerea

unui obiectiv în operatii, activitati, manifestari observabile, iar în
sens tehnic, obiectivul operational implica criteriul evaluativ.

În operationalizare se tine seama de o serie de conditii:

- descrierea obiectivului în termeni de comportament observabil;

- configurarea observatiei si a cadrului în care elevii ajung la
rezultatul preconizat;
- precizarea criteriului de evaluare a reusitei.
 Tehnica lui Mager

Tehnica lui Mager presupune respectarea a trei condiţii: ”Pentru a descrie comportamentul final
(ceea ce va face elevul):

1. Identificaţi şi numiţi comportamentul.

2. Definiţi condiţiile în care trebuie să se producă comportamentul (ce este dat; care sunt restricţiile sau, totodată, şi
datele şi restricţiile).
3. Definiţi criteriile performanţei acceptabile.”

Mager insistă (uneori prea exclusiv, consideră pedagogii belgieni) asupra condiţiilor materiale şi mai puţin asupra
condiţiilor psihologice. Iată un exemplu de obiectiv operaţional în spiritul lui Mager:
 Corelaţia ob-tipuri de acţ-metode
Obiective Tipuri de acţiuni/ verbe Metode didactice

Învăţarea a defini, a distinge, a asimila, a Lectura, observaţia directă,

conceptelor recunoaşte expunere

Învăţarea regulilor a sintetiza, a deduce, a formula, Convorbire euristică, dezbatere,

a modifica, a demonstra, a defini, exerciţiu, studiu de caz
a clasifica

Formarea de a exersa, a executa, a efectua, a Exerciţiu, experiment, exerciţii

deprinderi construi aplicative, elaborarea de proiecte