Sunteți pe pagina 1din 40

TEORIA SI METODOLOGIA

INSTRUIRII

Modul de formare
initiala a cadrelor
didactice
TEORIA INSTRUIRII

 Areca obiect de studiu


organizarea si/sau dirijarea
invatarii, orientarea acesteia
spre scopuri eficiente si
explicite in temeiul unor
postulate
PROCESUL DE INVATAMANT

activitatede învăţare
sistematică, cu o
normativitate particulară.
Procesul de invatamant
pe site-urile unor asociatii pedagogice

 Activitate de invatare asistata de un


personal calificat, asociata unui
program de studiu desfasurat in scoala;
 Situatii planificate de profesori si
propuse elevilor pentru a atinge
obiective instructiv-educative precise.
INSTRUIRE

 învăţare
bazată pe
procesarea
informaţiilor şi
construcţia
intelectuală.
DIDACTICA

 Didactica poate fi considerată atât "arta


de a-i învăţa pe alţii", "arta de a preda", "arta
universală de a-i învăţa pe toţi totul" ("omnes
omnia docendi artificium" scria J. A.
Comenius, creatorul didacticii), cât şi "un
sistem de prescripţii verificabile" (după De
Corte, 1972).
Didactica constructivista

 Importanta invatarii autonome, autoorganizate;


 Re-constructia invatarii, descoperirea
sensurilor;
 Dez-invatare, a invata din greseli;
 Asumarea si infruntarea diversitatii, a
incertitudinii, a riscului, a conflictelor;
 Mentalitate deschisa;centrare pe elev etc.
Modelele procesului de invatamant
 modelul interactiv, model care pune accentul pe interacţiunea
predare-învăţare-evaluare;
 modelul sistemic;
 modelul informaţional, bazat pe valorificarea achiziţiilor teoriei
informaţiei în procesul de învăţământ;
 modelul cibernetic, model care pune în evidenţă mecanismele de
feed-back, reglarea-autoreglarea în procesul instructiv-educativ;
 modelul comunicaţional, care studiază procesul de învăţământ
ca proces de comunicare;
 modelul câmpului educaţional, un spaţiu deschis, complex în
care acţionează un ansamblu de variabile, determinând specific
rezultatele învăţării;
 modelul situaţiilor de instruire(vezi şi R. B. Iucu, 2001).
Teorii ale invatarii:modele de instruire
 modelul structurilor socio-culturale ale instruirii, promovat
de Lev S.Vigotski, model axat pe socio-geneza culturala a
invatarii;
 modelul instrurii bazate pe inteligentele multiple al lui Howard
Gardner, model specific postmodernitatii, model deschis spre
resursele competentei cognitive umane, a diverselor sisteme
de codare a informatiei si de concretizare simbolica;
 modelul instruirii complexe al lui David P.Ausubel, axat pe
paradigma invatarii constiente;
 modelul lui Daniel Goleman, model axat pe valorificarea
inteligentei emotionale, pe educatia emotionala a elevilor si
pe competenta emotionala a profesorilor
ABORDARILE INVATARII

 BEVAHIORISM
 COGNITIVISM
 CONSTRUCTIVISM
Metafora aisberg-J.F.Richard
 J.F.RICHARD este autorul unui tratat de
psihologie cognitiva;
 Se refera la activitatile mintale;
 RETELE SEMANTICE, cunostinte relationale si
cunostinte procedurale.
 PROCESE COGNITIVE: inductia, deductia,
anticiparea; analiza, planificarea;
 STRATEGII COGNITIVE: deductive, inductive,
creative, dialectice
metacognitie

Cunoasterea propriei
cunoasteri
Un mod de a gandi despre
propriul mod de a
gandi/invata
metacognitie

 Cunostintele metacognitive=
cunostinte despre modul propriu de a
gandi, de a intelege, de a invata;
 Comportamentul metacognitiv
=strategiile si capacitatile folosite
pentru a planifica, organiza si regla
propriile activitati de cunoastere.
Didactica constructivista

 Elevul=constructor al invatarii si
propriei cunoasteri
 Profesorul=manager al
situatiilor de instruire, sprijina
activ si incurajeaza autonomia
Strategii de instruire

 Strategia este o formă specifică şi


superioară a normativităţii
pedagogice, care asigură activităţii
instructiv-educative coerenţă
internă, compatibilitate cu
obiectivele şi complementaritatea
efectelor
caracteristici
 Caracter normativ( se bizuie pe precriptii si reguli care tin de
predare-invatare-evaluare);
 Reprezinta structurarea si inlantuirea situatiilor de
invatare/instruire;
 Integralitatea(vizeaza ansamblul instruirii);
 Caracterul probabilistic, dinamic, perfectibil;
 Aspectul metacognitiv(profesorul este model si mediator al
cunoasterii).
Structura strategiei

 Metodele de instruire;
 Mijloacele de instruire;
 Formele de organizare a instruirii;
 Interactiuni si relatii instructionale;
 Decizia instructionala;
 Modul de organizare si de abordare a
invatarii.
strategie-criterii
Criterii decizionale în selecţia şi utilizarea strategiilor:
 Orientarea predarii, fundamentul epistemologic;
 natura disciplinei de învăţământ;
 tipurile de obiective;
 nivelul de şcolaritate;
 particularităţile grupului clasă;
 timpul;
 personalitatea profesorului.
Orientarea generala a strategiei
se poate asocia cu:
 învăţarea prin receptare/ascultare pasivă (model
logocentric),
 învăţarea prin descoperire, în plan empiric, factual
(model empiriocentric),
 învăţarea prin acţiune practică directă, din experienţă
(model experienţial),
 învăţarea prin joc (simulare),
 învăţarea prin experimentare,
 prin repetiţie ori
 prin imitaţie.
constructivism

 Paradigma interpretativa
aduce in prim plan
strategiile bazate pe
construirea structurilor
cognitive ale invatarii .
Strategiile constructiviste

 Trecerea dela hambarul


empiric la hambarul
constructiv(evolutia
calitativa a invatarii)-Gardner
 Autoorganizare si
autoobservare a invatarii.
constructivism

 Pluralism;
 Reflexivitate;
 Cooperare;
 Permanenta revizuire a
sensurilor, prin experiente directe.
constructivism

 Centrarea pe subiect;
 Managementul cunoasterii;
 Axarea pe relativitatea
cunoasterii;
 Perceptia diferentei.
Tipuri de strategii

în funcţie de gradul de dirijare a învăţării:


 Algoritmice (dirijare semnificativă,
directă);
 Semialgoritmice;
 Euristice;
 Creative.
Tipuri de strategii

în funcţie de particularităţile gândirii la care fac


apel:
 Inductive;
 Deductive;
 Analogice (transductive);
 Mixte (combinate).
Strategii de instruire pentru supradotati

De accelerare a instruirii;


De grupare;
De imbogatire.
Pedagogie diferentiata

diferentiem

procese structuri continuturi


PREDAREA
-COMUNICAREA DIDACTICA,
-PROGRAMAREA DIDACTICA,
-TEHNOLOGIA ELABORARII LECTIEI,
-ELABORAREA AUXILIARELOR SI MATERIALELOR
CURRICULARE SUPORT IN INVATARE,
-ACTIUNILE DE EVALUARE A REZULTATELOR
ELEVILOR.
 NUCLEUL PREDARII ESTE ANSAMBLUL
ACTIUNILOR SI INTERACTIUNILOR DIN CLASA.-
PREDAREA

 transmitere de cunostinte si mediere a


cunoasterii;
 management al instruirii( asigurand
convertirea metodelor de predare in metode
de invatare);
 oferta de experiente de invatare;
 in relatiile sale cu invatarea si evaluarea
predarea

Predarea converteste
informarea in formare,
mediaza constructia
cunoasterii individuale.
caracteristici

Caracter transformator;
Caracter formativ;
Caracter interactionist;
Caracter complex.
 Strategiile predarii nu coincid
deplin cu strategiile invatarii,
deoarece elevii invata si
independent de conducerea
invatarii prin predare.
Modele de predare
 « Unii autori, observa Cezar Birzea in 1987, au pus
accentul pe modificarile de comportament pe care le
produce activitatea profesorilor/institutorilor(« teoriile
comportamentale »), altii pe relatiile personale care
apar intre profesori/institutor si elevi(« teoriile
personaliste »), pentru ca cei mai multi sa insiste
asupra logicii expunerii si a modului in care ea
determina logica corespunzatoare a
invatarii( "teoriile rationaliste ») 
Modele de predare
 modelul mathetic( analiza sarcinii de instruire,ordonarea
obiectivelor, construirea repertoriului de informatii, elaborarea
prescriptiilor de invatare sub forma unor operatii simple si
elaborarea proiectului de comunicare),
 modelul bazat pe programare-simulare,
 modelul Landa( bazat pe algoritmi didactici de predare),
 modelul bazat pe comunicare-dezbatere,
 modelul predarii dirijate,
 modelul bazat pe instruirea programata cu calculatorul
Dupa B. Joyce si M. Weil,modelele predarii ar fi:
 modelele bazate pe procesarea informatiei (invatarea
conceptelor, gandirea inductiva, gandirea investigativa,
invatarea prin organizatori anticipativi, modelul psihologiei
cognitive si al cercetarii stiintifice);
 modele centrate pe persoana (predarea nondirectiva,
reuniunile clasei, predarea constientizata etc.);
 modele axate pe dimensiunea sociala (jocul de rol,
"laboratorul social", interactiunea rezolutiva in cadrul grupului
etc.);
 modele comportamentale (invatarea deplina,invatarea prin
simulare, invatarea controlului personal, a strategiilor self-
managementului de catre elevi, invatarea prin afirmare etc.)
(B.Joyce, M.Weil, 1994).
Comportamente de predare
 comportamente de organizare a activitatii;
 de impunere( de informatii, sarcini, opinii);
 de dezvoltare( stimulare, solicitare de opinii din
partea elevului);
 de personalizare( incitare la exprimarea propriei
opinii, la folosirea experientei personale a elevului);
 de interpretare( de individualizare si interpretare a
situatiei personale);
 de feed-back pozitiv ori negativ.
Stil de predare

 « Stilul este asociat comportamentului, se


manifesta sub forma unor structuri de
influenta si actiune, prezinta o anumita
consistenta interna, stabilitate relativa si
apare ca produs al « personalizarii »
principiilor si normelor care definesc
activitatea instructiv-educativa »(Dan
Potolea).
Stiluri de predare

Dupa pozitia partenerilor in instruire, exista:

 stil centrat pe profesor/institutor;


 stil centrat pe elevi;
 stil centrat pe interactiunea
profesor/institutor-elev.
Stiluri de predare

Dupa gradul de implicare:


 stil apropiat-stil distant;
 stil metodic, sistematic- stil
neorganizat;
 stil stimulativ-stil rutinar.
Dupa sursele generative ale stilurilor

 Stilul=produs al personalitatii(conceptia
ideografica);
 Stilul=determinat de normativitatea
interiorizata si exteriorizata in
predare(conceptia nomotetica);
 Stilul=determinat de context(conceptia
situationala)
 S=f(PxNxM), ipoteza triplei proveniente,
conceptia ideotetica(integrativa).