PEDAGOGIE II –

TEORIA ȘI METODOLOGIA
INSTRUIRII. TEORIA ȘI
METODOLOGIA EVALUĂRII

Conf. univ. dr. abil. Liliana Mâță

 Metodologia şi tehnologia instruirii

Metode Mijloace
didactice didactice

Forme de
organizare
 1. Metodele de învăţământ
• Etimologie „În învăţământ, metoda are o triplă
semnificaţie:
În limba greacă, cuvântul metodă înseamnă
cale spre (odos - „cale”, „drum”; metha -  pentru profesor, este o tehnică de
„spre”, „către”). predare, un mod de organizare a
învăţării, de control şi de evaluare;
Metoda didactică este:
 pentru elevi (studenţi, cursanţi în
- ,,o cale de urmat în vederea îndeplinirii
general), metoda este o tehnică de
obiectivelor instructiv-educative dinainte învăţare;
stabilite” (Cerghit, I., 1980);
 pentru ambii, metoda este un mod
- ,,un drum sau cale de urmat în activitatea comun de lucru, pentru realizarea
comună a educatorilor şi educaţilor, pentru obiectivelor propuse.
îndeplinirea scopurilor învăţământului,
(I. Jinga, 2005, p. 135)
adică pentru informarea şi formarea
educaţilor (Moise, C., 1996, p. 98)
 Concepte-cheie

Metodologia Strategia didactică Metode și procedee

didactică didactice
• Se referă la • Este un mod de • Procedeul
ansamblul combinare a didactic este o
metodelor de metodologiei „tehnică mai
predare-învăţare didactice şi limitată de
utilizate în mijloacelor de acţiune”, „o
procesul de învăţământ prin componentă sau
învăţământ. care se asigură o particularizare
selecţia, a metodei”, „un
organizarea şi element de
desfăşurarea unei sprijin, fie un
secvenţe de mod concret de
instruire. valorificare a
(Cerghit,1997) metodei” (Moise,
1996, p. 99)
 Funcţiile metodelor didactice
 funcţia cognitivă, de organizare şi dirijare
a cunoaşterii (învăţării), de elaborare a
noi structuri cognitive şi operaţionale;
 funcţia instrumentală (operaţională), de
intermediar între elev şi materia de
studiat, între obiectivele de îndeplinit şi
rezultate;
 funcţia normativă, de optimizare a
acţiunii, de a arăta ,,cum” anume să se
procedeze, ,,cum“ să se predea, ,,cum“
să se înveţe pentru obţinerea unor
rezultate optime, în condiţiile date;
 funcţia motivaţională, de stimulare a
curiozităţii, de trezire a interesului şi a
dorinţei de a cunoaşte şi a acţiona; de
energizare a forţei intelectuale a
elevilor;
 funcţia formativ-educativă, de
exersare şi dezvoltare a proceselor
psihice şi motorii, concomitent cu
însuşirea cunoştinţelor şi formarea
deprinderilor, de influenţare şi
modelare a atitudinilor, opiniilor,
convingerilor, sentimentelor, calităţilor
morale
 Sistemul metodelor de instruire
Criterii de clasificare
din punct de vedere istoric
în funcţie de extensiunea
sferei de aplicabilitate
după modalitatea
principală de prezentare a
cunoştinţelor
după gradul de angajare a
elevilor la lecţie
Tipuri de metode didactice
• metode tradiţionale, clasice: expunerea, conversaţia, exerciţiul;
• metode moderne: algoritmizarea, problematizarea, instruirea
programată etc
• metode generale: expunerea, prelegerea, conversaţia;
• metode particulare sau speciale: exerciţiul moral, exemplul moral,
aprobarea, convorbirea morală
• metode verbale, bazate pe cuvântul scris sau rostit;
• metode intuitive, bazate pe observarea directă, concret -senzorială
a obiectelor şi fenomenelor
• metode expozitive sau pasive, centrate pe memoria reproductivă şi
pe ascultarea pasivă;
• metode active, care stimulează activitatea de explorare personală a
realităţii
 Sistemul metodelor de instruire

Criterii de clasificare Tipuri de metode didactice

după modul de • metode algoritmice, bazate pe secvenţe operaţionale, stabile,
administrare a experienţei construite dinainte;
ce urmează a fi însuşite • metode euristice, bazate pe descoperire proprie şi rezolvare de
probleme
după forma de organizare • metode individuale, pentru fiecare elev în parte;
a muncii • metode de predare-învăţare în grupuri (de nivel sau omogene şi pe
grupe eterogene);
• metode frontale cu întreaga clasă;
• metode combinate
în funcţie de axa de • metode bazate pe învăţarea prin receptare: expunerea, demonstraţia
învăţare mecanică (prin cu caracter expozitiv;
receptare) - învăţare • metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate: conversaţia
conştientă (prin euristică, observaţia dirijată, instruirea programată, studiul de caz;
descoperire) • metode de descoperire propriu-zisă: observarea independentă,
exerciţiul euristic
 EXPUNEREA
Definiţie (Moise, Constă în prezentarea verbală monologată a unui volum de informaţii, în concordanţă cu
1996) cerinţele didactice ale comunicării.
Încadrare tradiţională, verbală, expozitivă, centrată pe profesor
Variante  Povestirea - constă în prezentarea informaţiilor într-o formă descriptivă sau narativă,
respectând ordonarea în timp sau spaţiu a obiectelor, fenomenelor, evenimentelor.
(Moise, 1996)
 Explicaţia - vizează prezentarea informaţiilor într-o ordine logică.
 Prelegerea - presupune prezentarea informaţiilor într-o succesiune de idei, teorii, interpretări
de fapte separate, în scopul unificării lor într-un tot.
 Expunerea cu oponent - reprezintă o variantă dramatizată a expunerii, care implică prezenţa
unui „actor” în plus, în afară de expozant şi auditoriu.
 Prelegerea-dezbatere - este o combinaţie a expunerii cu dezbaterea.
Desfăşurarea  Pregătirea elevilor pentru audierea şi înţelegerea expunerii:
practică - pregătirea intelectuală pentru reactualizarea cunoştinţelor pe care le necesită conţinutul
expunerii;
(Moise, 1996)
- pregătirea afectivă prin crearea atmosferei de curiozitate faţă de expunere
 Rostirea expunerii
 Formularea de întrebări de către elevi
 Verificarea înţelegerii expunerii
Avantaje  însuşirea de către elevi a unui volum mare de informaţii;
 oferirea unui model de ordonare, argumentare, sistematizare a informaţiilor
Dezavan-taje  memorare mecanică, preluarea necritică a conţinuturilor;
 atitudinea de pasivitate a elevilor
 CONVERSAȚIA
Definiţie (Moise, Se bazează pe valorificarea didactică întrebărilor şi răspunsurilor.
1996)
Încadrare tradiţională, verbală
Variante • Conversaţia catehetică (examinatoare) - are ca funcţie principală constatarea nivelului la care
se află cunoştinţele elevilor la un moment dat.
(Moise, 1996) • Conversaţia euristică - se prezintă sub forma unor serii legate de întrebări şi răspunsuri, la
finele cărora să rezulte, ca o concluzie, adevărul sua noutatea pentru elevi.
• Conversaţia-dezbatere - contribuie la socializarea individului, la formarea spiritului critic şi la
formarea capacităţii lui de cooperare.
Desfăşurarea • Conversaţia catehetică (examinatoare) se prezintă sub forma întrebărilor de sondaj, care
practică solicită date, nume, definiţii, clasificări: „Care ...?”, „Ce ...?”, „Când ...?”; „De câte feluri ...?”
etc.
(Moise, 1996) • Conversaţia euristică ia forma unei serii compacte de întrebări şi răspunsuri, astfel încât
fiecare nouă întrebare îşi are punctul de plecare în răspunsul anterior. Ultimul răspuns
reprezintă concluzia întregului lanţ.
- Are la bază întrebări care vizează explicaţii: „Cum ...?”, „De ce ...?”; întrebări care exprimă
situaţii problematice: „Ce ...?”, „De ce ...?”,
Avantaje • dezvoltarea abilităţilor de a evalua definiţii, puncte de vedere sau soluţii;
• stimularea efortului elevului pentru exprimări clare şi răspunsuri corecte
Dezavantaje • imposibilitatea de implicare a tuturor elevilor;
• gradul scăzut de sistematizare a cunoştinţelor
https://www.google.com/search?q=demonstration+in+teaching&tbm=isch&ved=2ahUKEwiWq5Xsy_7zAhVPtKQKHRtvCzgQ2-
cCegQIABAA&oq=demonstration+in+teaching&gs_lcp=CgNpbWcQAzIFCAAQgAQyBggAEAUQHjIGCAAQCBAeMgYIABAIEB4yBgg
AEAgQHjIGCAAQCBAeMgYIABAIEB4yBggAEAgQHjIGCAAQCBAeMgQIABAYUNwbWJ8rYM4zaABwAHgAgAGnAYgB6gaSAQ
M4LjKYAQCgAQGqAQtnd3Mtd2l6LWltZ8ABAQ&sclient=img&ei=bsKDYZa8Cc_okgWb3q3AAw&bih=937&biw=1920&rlz=1C1CHB
D_roRO899RO930#imgrc=hs0GrloGDxjUfM
 DEMONSTRAȚIA
Definiţie (Moise, Presupune transmiterea unui mesaj către elev care se referă la un obiect, o acţiune concretă sau la
1996) substitutele lor.
Încadrare tradiţională, intuitivă
Variante • Demonstraţia cu obiecte este cea în care sursa principală a informaţiei elevului este un obiect
natural.
(Moise, 1996) • Demonstraţia cu acţiuni se realizează când sursa cunoaşterii pentru elev este o acţiune pe care
i-o demonstrează educatorul.
• Demonstraţia cu substitute. Substitutele redau, într-o formă reprodusă fidel sau numai
convenţional, obiectele sau fenomenele care trebuie demonstrate.
• Demonstraţia combinată are două forme:
- demonstraţia prin experienţe, care reprezintă combinaţia dintre demonstraţia cu obiecte şi
demonstraţia cu acţiuni;
- demonstraţia prin desen didactic, care combină demonstraţia cu acţiuni cu demonstraţia cu
substitute.
• Demonstraţia cu mijloace audio-vizuale utilizează mijloace audio, video sau audio-vizuale în
scop didactic.
Desfăşurarea • alegerea tipului de demonstraţie şi pregătirea mijloacelor necesare;
practică (Moise, • realizarea demonstraţiei;
1996) • valorificarea demonstraţiei
Avantaje • formarea reprezentărilor prin desfăşurarea procesului de învăţământ de la concret la abstract;
• stimularea observaţiei şi reducerea verbalismului în instruire
Dezavantaje • calitatea mijloacelor de învăţământ folosite;
• gradul redus de participare independentă a elevilor
https://www.google.com/search?q=observation+in+teaching&tbm=isch&ved=2ahUKEwjswbfzzP7zAhXQPOwKHf54AZoQ2-
cCegQIABAA&oq=observation+in+teaching&gs_lcp=CgNpbWcQAzIFCAAQgAQyBggAEAUQHjIGCAAQCBAeMgYIABAFEB4yBAgAEBgyBAgAEBgyBAgAEBgyBAgA
EBg6BggAEAcQHlDRDFjHFmCpH2gAcAB4AIABZYgBrASSAQM2LjGYAQCgAQGqAQtnd3Mtd2l6LWltZ8ABAQ&sclient=img&ei=icODYazZMtD5sAf-
8YXQCQ&bih=937&biw=1920&rlz=1C1CHBD_roRO899RO930#imgrc=YfymkffPLAIdoM
 OBSERVAȚIA
Definiţie (Moise, Vizează urmărirea sistematică de către elev a obiectelor şi fenomenelor ce constituie conţinutul
1996) învăţării, în scopul surprinderii însuşirilor semnificative ale acestora.
Încadrare tradiţională, intuitivă
Variante • Observaţia dirijată este utilizată la început pentru familiarizarea elevilor pe baza unor scheme
operative stabilite de profesor.
(Moise, 1996) • Observaţia semi-independentă este faza de tranziţie, în care elevii se desprind de tutela
profesorului.
• Observaţia independentă implică autodirijarea în realizarea acesteia.
Desfăşurarea • Organizarea observării constă din stabilirea următoarelor elemente: obiectul observării,
practică (Moise, mijloacele de sprijin, locul şi timpul de desfăşurare, modul de înregistrare, gruparea elevilor,
1996) responsabilităţile elevilor. Are ca punct de plecare o problemă.
• Observația propriu-zisă constă din culegerea sistematică a datelor prin angajarea efectivă a
elevilor.
• Prelucrarea datelor culese este etapa în care elevii sunt mobilizaţi să realizeze analize,
interpretări, explicaţii, să formuleze noi ipoteze.
• Valorificarea observației se poate realiza prin elaborarea de mici comunicări, comentarea în
cadrul predării etc.
Avantaje • dezvoltarea spiritului de observaţie, a gândirii, logicii;
• formarea spiritului analitic (deprinderea de a analiza cu uşurinţă situaţii diferite);
• surprinderea legăturilor cauzale dintre fenomene
Dezavantaje • timpul îndelungat necesar desfăşurării metodei;
• lipsa atenţiei şi a motivaţiei elevilor pentru obiectele/ fenomenele observate
https://www.google.com/search?
q=exercise+in+teaching&tbm=isch&ved=2ahUKEwjAl4yRzv7zAhUatqQKHUiWAzkQ2-
cCegQIABAA&oq=exercise+in+teaching&gs_lcp=CgNpbWcQAzIICAAQBxAFEB46BQgAEIAEOgYIABAHEB
46BggAEAgQHjoECAAQGFC6C1jYGGC_G2gAcAB4AIABa4gB_gWSAQM5LjGYAQCgAQGqAQtnd3Mtd2l6
LWltZ8ABAQ&sclient=img&ei=1MSDYcDdHJrskgXIrI7IAw&bih=937&biw=1920&rlz=1C1CHBD_roRO899R
O930#imgrc=O71wEdAY38ZFcM&imgdii=r6uZIjXY9RT3RM
 EXERCIȚIUL
Definiţie (Moise, Constă în executarea repetată şi conştientă a anumitor acţiuni în vederea formării de deprinderi.
1996)
Încadrare tradiţională, activ-participativă, centrată pe elev
Variante • Exerciţiile introductive se realizează când li se explică elevilor pentru prima oară o activitate, o
operaţie, un mod de execuţie, conţinuturi pe care le aplică în paralelă cu explicaţiile
(Moise, 1996) profesorului.
• Exerciţiile de consolidare (de bază) se desfăşoară când elevul reia în întregime şi repetat
acţiunea ce i s-a explicat sub îndrumarea profesorului, rezultând formarea deprinderii;
• Exerciţiile paralele au ca scop integrarea deprinderilor vechi cu cele noi, încât reprezintă un
nivel mai complicat al exerciţiilor de bază.
• Exerciţiile de creaţie (euristice) se caracterizează prin introducerea unor elemente personale în
cadrul „modelului”.
Desfăşurarea • demonstrarea modelului care stă la baza realizării exerciţiului;
practică (Moise, • efectuarea propriu-zisă a exerciţiului în mod conştient şi independent, cu alegerea mijloacelor
1996) potrivite şi în condiţii corespunzătoare;
• evaluarea şi autoevaluarea rezultatelor obţinute
Avantaje • consolidarea cunoştinţelor şi deprinderilor însuşite;
• aprofundarea înţelegerii noţiunilor, regulilor prin aplicarea lor la situaţii relativ noi şi cât mai
variate;
• corectarea deprinderilor şi obişnuinţelor formate greşit anterior
Dezavantaje • demonstrarea eronată a modelului;
• executarea neconştientă şi parţială a acţiunilor de către elevi
https://www.google.com/search?q=reading+in+teaching&tbm=isch&ved=2ahUKEwjt783Z1f7zAhX9gv0HHQ67B8EQ2-
cCegQIABAA&oq=reading+in+teaching&gs_lcp=CgNpbWcQAzIGCAAQCBAeMgYIABAIEB4yBggAEAgQHjIGCAAQCBAeMgYIABAIEB4yBggAEAgQHjIGCAAQCBAeMg
YIABAIEB4yBggAEAgQHjIGCAAQCBAeOgYIABAHEB46CAgAEAcQBRAeOggIABAIEAcQHlCgCliXE2DnFGgAcAB4AIABY4gBvAWSAQE4mAEAoAEBqgELZ3dzLXdp
ei1pbWfAAQE&sclient=img&ei=w8yDYa2CJP2F9u8PjvaeiAw&bih=937&biw=1920&rlz=1C1CHBD_roRO899RO930#imgrc=uZvkw2H7h_q6WM
 LUCRUL CU MANUALUL
Definiţie (Moise, Reprezintă modalitatea de învăţare care are ca sursă de învăţare esenţială şi ca instrument de
1996) formare a elevului cartea şcolară sau alte surse similare.
Încadrare tradiţională, centrată pe elev
Variante • Lectura explicativă se bazează pe citirea din manual şi pe explicarea, în clasă, a lecţiei, sub
stricta îndrumare a educatorului.
(Moise, 1996) • Lectura independentă vizează exersarea lucrului cu manualul în mod individual.
Desfăşurarea • Lectura explicativă
practică (Moise, - realizarea unei scurte discuţii în vederea pregătirii elevilor pentru receptarea conţinutului;
- lectura model de către profesor;
1996)
- realizarea unei discuţii de 2-3 minute cu scopul stabilirii conţinutului general (locul, timpul);
- lectura pe fragmente de către elevi (explicarea cuvintelor, stabilirea ideilor principale);
- citirea lecţiei în întregime pentru refacerea ansamblului;
- povestirea lecţiei însoţită de comentariu
• Lectura independentă
- citirea textului şi reţinerea ideilor mari;
- alcătuirea planului conţinutului;
- citirea surselor suplimentare;
- elaborarea unui plan sumar de expunere;
- reproducerea după planul întocmit
Avantaje • consolidarea tehnicilor de muncă intelectuală;
• formarea deprinderilor de studiu independent (de a rezuma, de a sistematiza etc.)
Dezavantaje • nivelul redus de formare a deprinderilor de muncă intelectuală;
• gradul scăzut al motivaţiei faţă de studiul individual