Metodologia instruirii

Strategiile didactice
• Reprezintă o combinare optimă a metodelor,
procedeelor, tehnicilor, mijloacelor de învăţământ şi a
formelor de organizare a colectivului de elevi.

Strategia didactică

Forme de
Metode, procedee, Mijloace de organizare a
tehnici învăţământ colectivului de
elevi
Metodologia procesului de învăţământ
reprezintă ansamblul metodelor și procedeelor de
predare-învăţare, utilizate de profesori şi elevi în
vederea realizării obiectivelor instruirii.

• Metoda – cale de urmat în vederea atingerii

obiectivelor, drum către un scop, cale de aflare a
adevărului;
• Procedeul, tehnica – o componentă sau o
particularitate a metodei.
 finalități/ obiective
mediu de
învăţare
teme,
conţinuturi
resurse
informaţionale
stil, strategii,
metode de
timp predare

stiluri/strategii
mijloace de de învăţare
învăţământ

evaluare

aşteptări
gruparea elevilor
caracteristicile
elevilor
 Obiective/competenţe

Conţinuturi

Principii Participanţi
didactice
Metode de
învăţământ
Forme de
organizare Mijloace de
învăţământ

Evaluare

Relaţia metodelor de învăţământ cu celelalte componente ale spaţiului

de instruire
 Delimitări conceptuale.
Metoda didactică - Procedeul didactic

• Metoda didactică se referă la drumul

sau calea de urmat în activitatea
comună a profesorului şi elevilor, în
vederea realizării obiectivelor instruirii.
• Etimologie: methodos (limba greaca)
metha = spre, către
odos = drum, cale
 …
• Procedeul didactic este o componentă a
metodei, o tehnică mai limitată de acţiune,
un element de sprijin sau un mod concret
de valorificare a metodei.
• Raportul dintre metodă şi procedeu didactic
este unul de complementaritate, uneori
procedeul se transforma in metoda, alteori
invers.
De exemplu:
într-o lecţie în care predomină explicația profesorului,
efectuarea unui experiment poate interveni ca
procedeu, cu rol demonstrativ.
 Funcţiile metodelor didactice
• cognitivă - metoda devine o cale de acces spre aflarea
adevărurilor sau pentru însuşirea unor cunoștințe sau a unor
moduri de acţiune umană;

• formativ-educativă - metodele contribuie la exersarea diverselor

funcţii psihice şi motorii, stimulează dezvoltarea acestora,
influenţează formarea deprinderilor intelectuale şi a strategiilor
cognitive, dezvoltarea unor convingeri ştiinţifice şi sentimente
morale, cultivarea unor opinii şi atitudini etc.;

• motivaţională - dezvoltă interesul şi curiozitatea faţă de

cunoaştere, amplificând satisfacţiile izvorâte din actul învăţării;

• instrumentală sau operaţională - situându-se ca intermediar

între obiectivele predefinite şi obiectivele realizate, transformate în
rezultate sau performanţe dorite;

• normativă - orientează activitatea didactică şi pe cea de învăţare.

 Sistemul metodelor de
învăţământ
I. Metode de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor:
• metode de comunicare orală: metode expozitive,
conversative.
• metode de comunicare scrisă
• metode de comunicare internă
II. Metode de explorare şi descoperire:
• metode de explorare directă ( nemijlocită)
• metode de explorare indirectă ( mijlocită)
III. Metode bazate pe acţiune:
• metode bazate pe acţiune reală
• metode bazate pe acţiune fictivă
IV.Metode de raţionalizare a predării şi învăţării
I.Metode transmitere şi însuşire a cunoştinţelor
descrierea
explicaţia
expozitive
prelegerea
instructajul
orale povestirea
conversative conversaţia
discuţia,dezbaterea

problematizarea
scrise lectura explicativă, independentă
lucrul cu manualul, cartea
bazate pe
limbajul reflecţia personală
intern
 I.Metode de comunicare orală –
metode expozitive
• Explicaţia: clarifică idei, concepte, situaţii,
relaţii, legi, ipoteze, implică analiza şi
argumentarea logică a faptelor sau
cunoştinţelor.
• Povestirea: expunere prin naraţiune, cu
caracter plastic şi emoţional.
• Descrierea: prezentarea analitică, detaliată a
proprietăţilor obiectelor şi fenomenelor.
• Prelegerea: expunerea sistematică a unui
volum mare de cunoştinţe.
• Instructajul: precizarea sarcinilor de
indeplinit, a conduitei elevilor.
 De reflectat…
• Metodele expozitive pun accent pe
activitatea profesorului, transformându-l pe
elev într-un element mai mult sau mai
puţin pasiv, în demersul instrurii.
• Cum am putea proceda pentru a
contracara/diminua acest efect ?
• Metodele expozitive pot avea caracter
(inter)activ-participativ ?
 Metode de comunicare orală -
metode conversative

• Conversaţia – dialog didactic realizat printr-o

succesiune de întrebări şi răspunsuri.
• Tipuri de conversaţii: introductivă, de
reactualizare şi fixare, de verificare, euristică,
conversaţia-joc etc.;
• Tipologia întrebărilor: reproductive, stimulative,
aplicative, evaluative, directe etc.;
• Cerinţe: precizie, concizie, corectitudine
gramaticală şi ştiinţifică, accesibilitate, nu solicită
răspuns monosilabic, nu includ răspunsul
aşteptat.
 Dezbaterile. Problematizarea
• Dezbaterea: schimb organizat de idei şi opinii.
• Variante: discuţia de grup (colectivă), „masa
rotundă”, focus-grup etc.
• Problematizarea: prezentarea unor situaţii
problemă, cu mai multe alternative de rezolvare,
care generează elevilor îndoială, incertitudine,
curiozitate şi dorinţa de descoperire a
soluţiei/soluţiilor.
• Etape ale problematizării: perceperea, explorarea
şi restructurarea datelor,
căutarea soluţiilor,
alegerea soluţiei optime.
 Metode de comunicare scrisă. Tehnica
lecturii
• Ca tehnică fundamentală de muncă intelectuală, lectura
(lucrul cu cartea) îndeplineşte funcţii multiple: de
culturalizare, de învăţare propriu-zisă (de instruire şi
autoinstruire), de informare şi de documentare etc..
• În literatura de specialitate întâlnim diverse tipologii ale
lecturii.
• După ritmul parcurgerii acesteia distingem:
- lectura lentă si lectura rapidă
• După modul de desfăşurare a lecturii distingem:
- lecturile critice, lecturile paralele, lectura explicativă,
lectura problematizată, lectura selectivă, analitică etc.
Cum putem stimula interesul elevilor
pentru lectura?
 Metode de comunicare bazate pe limbajul
intern. Reflecţia personală

• Reflecţia desemnează concentrarea intelectului şi o

iluminare asupra unor cunoştinţe, idei, sentimente,
acţiuni etc. supuse analizei şi examinării.
• În timpul reflecţiei, subiectul întreprinde tatonări,
încearcă anticipaţii, formulează supoziţii, ipoteze şi
căi de rezolvare.
• Forme: reflecţia filozofică, ştiinţifică, matematică,
social-politică, literară, etică, pedagogică, meditaţia în
artă, în muzică etc..
• Reflecţia poate avea un caracter ocazional, spontan
sau sistematic (de studiu metodic), poate lua o formă
dirijată ori autodirjată etc..
 II.Metode de explorare si
descoperire
observaţia organizată
directe

lucrările
experimentale/experimentul
învăţarea prin cercetare/investigare

demonstraţia
(demonstrative)
indirecte

modelarea
 II. Metode de explorare directă a
realităţii
• Observaţia: urmărirea şi înregistrarea sistematică a
datelor despre obiecte şi fenomene, în scopul
cunoaşterii lor.
• Forme: dirijată/independentă, spontană/sistematică, de
scurtă/lungă durată etc..
• Atunci când este vorba de o observaţie dirijată şi
sistematică metoda presupune utilizarea unei grile de
observare şi a unor indicatori observaţionali.

Data Indicatorii observaţionali Datele înregistrate Propuneri, concluzii

aprecieri
 …
• Experimentul: provocarea intenţionată
a unui fenomen, în scopul studierii
acestuia.
• Tipuri: demonstrativ, aplicativ, de
laborator,natural, individual/echipă etc.
• La ce discipline de învăţământ este
folosit cu predilecţie experimentul?
• Care sunt avantajele/limitele acestei
metode?
 II.Metode de explorare indirectă a
realităţii

• Demonstraţia: prezentarea obiectelor şi fenomenelor

reale sau a substitutelor acestora; se realizează pe
baza unui suport material (natural, figurativ sau
simbolic).
• Forme: demonstraţia cu ajutorul obiectelor naturale/
cu substitute (bi/tridimensionale, simbolice) / cu
ajutorul mijloacelor tehnice audio-video/demonstraţia
logică (prin raţionament).
• Modelarea: utilizarea modelelor prin care se
reprezintă în mod simplificat, caracteristici esenţiale
ale obiectelor şi fenomenelor, dificil de perceput şi
cercetat în mod direct (machete, mulaje, scheme).
 III.Metode bazate pe acţiune
• exerciţiul
reală

• algoritmul
• lucrările practice
• studiul de caz
• elaborarea de proiecte
fictiva

• jocurile didactice.
• învăţarea prin dramatizare (asumare
de roluri)
 III. Metode bazate pe acţiune reală

• Exerciţiul: executarea repetată, conştientă şi

sistematică a unor acţiuni, operaţii sau
procedee, în scopul formării deprinderilor
practice şi intelectuale sau al îmbunătăţirii
unei performanţe.
• Tipuri: introductive, curente, de consolidare,
de verificare, individuale, de grup, dirijate/
semi-dirijate / creative.
• Algoritmul: o succesiune de operații care se
desfăşoară într-o ordine prestabilită, ceea ce
conduce la rezolvarea unui anumit tip de
probleme.
 Exerciţiu reflexiv

• Comentaţi, din perspectiva metodei exerciţiului,

următoarea afirmaţie:
Dacă nu cânt o singură zi, consecinţele le simt
numai eu; dacă nu exersez două zile, acest
lucru este remarcat de colegii mei, iar dacă nu
exersez trei zile, de aceasta îşi dă seama şi
publicul din sală.
(George Enescu)
• Studiul de caz
…
presupune confruntarea
elevului cu o situaţie din viaţa reală („caz”)
cu scopul de a observa, înţelege, interpreta
sau chiar soluţiona.
• Un caz reflectă o situaţie tipică,
reprezentativă şi semnificativă pentru
anumite stări de lucruri.
• Cerinţe solicitate:
 autenticitate;
 implică o situaţie-problemă, care cere un
diagnostic şi/sau o decizie;
 complet şi relevant, în raport cu obiectivele
fixate;
 stimulativ pentru elevi.
 Aplicație - studiul de caz
• Analizaţi următorul caz:
Andrei este un băiat inteligent, dar foarte timid şi nu
reuşeşte să răspundă la ore. Dacă profesorul îi
adresează o întrebare se inhibă, se bâlbâie şi se
înroşeşte imediat. Vorbeşte stins, rar şi are o privire
ezitantă. Mama lui Andrei este foarte volubilă, autoritară
şi are tendinţa să rezolve toate problemele. Când Andrei
a fost ascultat, un alt profesor i-a spus: “Răspunde la
lecţie şi nu te mai bâlbâi iar ca data trecută”.
 Cum apreciaţi remarca profesorului?
 Ce i-aţi fi spus dvs.?
 Cum v-aţi comporta cu Andrei ca să-l ajutaţi să-şi
depăşească problemele?
(dupa Cozărescu, M., Ştefan, L.)
 ...

• Proiectul: cercetare orientată spre un scop bine

precizat, care este realizată prin îmbinarea
cunoştinţelor teoretice cu activitatea practică,
finalizată cu un produs.
• este o metodă interactivă de predare-învăţare, care
presupune o micro-cercetare sau o investigare
sistematică a unui subiect care prezintă interes
pentru elevi.
• este fundamentată pe principiul învăţării prin acţiune
practică, cu finalitate reală (“learning by doing”),
ceea ce îi conferă şi motivaţia necesară.
 III.Metode de acţiune fictivă
(simulată)

• Jocul didactic: îmbină elementele instructive

şi formative cu elemente distractive şi poate fi
utilizat în predarea diferitelor discipline de
învăţământ.
Tipuri: jocuri senzoriale, logico-matematice, de
orientare, de creaţie, de rol, de
îndemânare (motrice, practice etc.).
 De reflectat...
• Cum am putea utiliza jocul didactic în
învăţământul gimnazial?
• Care sunt disciplinele de învăţământ la
care se poate aplica această metodă cu
predilecţie?
• Enumeraţi câteva exemple din experienţa
dumneavoastră de elevi!
 IV.Metode de raţionalizare a
predarii si invatarii
• activitatea cu fişele;
• instruirea programată;
• instruirea asistată de calculator.
 IV.Metode de raţionalizare a invăţării şi
predării
Metoda activităţii cu fişele

Tehnica fişelor (considerată drept prima forma de

,,programare" a învăţării) presupune:
 analiza conţinutului şi a dificultăţilor pe care acesta le
prezintă;
 împărţirea conţinutului pe secvenţe, fiecare secvenţă fiind
jalonată de una sau mai multe întrebări;
 prezentarea secvenţelor pe fişe;
 autocontrolul imediat (fiecare fişă solicită răspunsuri
corespunzătoare).
Învăţarea cu ajutorul fişelor a fost utilizată în vederea
individualizării învăţării, în perspectiva adaptării acestor fişe
la particularităţile fiecărui individ.
 Instruirea programată
• Premisa: predarea-invatarea reprezinta un flux
continuu de informații, dirijat şi controlat în
permanență prin intermediul unei conexiuni
inverse.
• Principii promovate:
• Principiul pașilor mici și al progresului gradat;
• Principiul participării active;
• Principiul verificării imediate;
• Principiul ritmului propriu de învățare
• Tipuri de programare: liniară şi ramificată.
 …
Instruirea asistata de calculator (I.A.C.)
• Avantajele şi dezavantajele instruirii asistate de calculator:
 prezintă avantajul unei mari economii de timp, dar rămâne
destul de costisitoare (aparatura, softuri educaţionale etc.);
 dacă există suficiente certitudini în ce priveşte realizarea
obiectivelor cognitive, ea se dovedeşte insuficientă în privinţa
atingerii obiectivelor de ordin practic și mai ales afectiv ;
 prezintă mari facilităţi în simularea producerii şi manifestării
unor fenomene, procese, acţiuni etc., ea nu poate înlocui totuşi
experienţele de viaţă şi experimentele de laborator;
 instituie noi relaţii, legând elevul de tastatura şi monitorul
computerului dar, în acelaşi timp, îl izolează de colegii şi de
profesorii săi.
 Aceasta diminuare a relaţiilor umane şi sociale riscă să
genereze efecte de înstrăinare, de dezumanizare a procesului
de învăţământ!!!
 Aplicație!!!

• Urmăriți materialul video: Tehnica formulării

întrebărilor(https://www.youtube.com/watch?v
=05kXKjc5wm0)
• Ce metode de învățământ identificați?
• Cum ați caracteriza o lecție realizată în
această manieră?