Strategia didactică

 Definiție:
Strategia didactică reprezintă ansamblul
metodelor, procedeelor didactice,
mijloacelor de învățământ și formelor de
organizare a activității educaționale, care
vizează construirea experiențelor de
învățare.
 Clasificări ale strategiilor didactice
 Cea mai cunoscută clasificare a strategiilor
didactice se realizează în funcție de gradul
de dirijare a învățării:
 strategii algoritmice (riguros dirijate)
 semialgoritmice (de învățare
semiindependentă)
 euristice (de învățare independentă)
 STRATEGIA DIDACTICĂ
Tipul de experienţă
de învăţare

Forma/ formele de Strategia Sistemul

organizare a activităţii metodologic
elevilor
didactică

Sistemul mijloacelor de
învăţământ
 Forme de organizare a procesului de învățământ
 Activitati frontale (în care predomina actiunea frontala): lectii; seminarii; cursuri
universitare; activitati în laboratoare scolare, în cabinete scolare, în ateliere scolare, în sala de
sport; vizite didactice; excursii didactice; vizionari si analizari de spectacole.
 Activitati grupale (în care predomina actiunea grupala): cercuri scolare pe materii (realizate
pe discipline de studiu sau interdisciplinar); consultatii si meditatii (cu scop de recuperare,
stimulare, dezvoltare); vizite în grupuri mici (microgrupuri); întâlniri cu specialisti, oameni
de stiinta, oameni de cultura, scriitori s.a.; dezbateri; concursuri; sesiuni de comunicari
stiintifice si referate; cenacluri; serate literare si muzicale; editari de reviste scolare.
 Activități individuale - (în care predomina actiunea individuala): activitati independente;
studiul individual; studiul în biblioteca; efectuarea temelor pentru acasa; elaborarea de
compuneri, eseuri, referate si alte lucrari scrise; întocmirea de portofolii; efectuarea de lucrari
practic-aplicative si de lucrari experimentale; rezolvari de exercitii si probleme; rezolvari de
situatii-problema; lectura de completare; lectura suplimentara; elaborarea de proiecte, de
modele, de materiale didactice, de planuri de lucrari; pregatirea si sustinerea unor comunicari
stiintifice, pregatirea pentru examene
 Forme de organizare a activitatii elevilor

 a) Organizarea frontala a activitatii elevilor (care

presupune îndrumarea si controlarea activitatii tuturor
elevilor din clasa, simultan)
 b) Organizarea individuala a activitatii elevilor
(poate fi organizata în mai multe variante: cu sarcini
de instruire comune pentru toti elevii, cu sarcini de
lucru diferentiate pe grupe de nivel sau cu teme
diferite pentru fiecare elev.
 c) Organizarea pe grupe a activitatii elevilor
(Grupele sunt alcatuite, de obicei, din 3-8 elevi si pot
fi omogene sau eterogene)
 Forme de organizare a activitatii elevilor
 d) Organizarea în binoame/ grupuri diadice a activitatii
elevilor (presupune activitatea acestora în perechi)
 e) Organizarea combinata a activitatii elevilor (se refera la
îmbinarea formelor prezentate mai sus, functie de obiectivele
operationale urmarite si de caracteristicile concrete ale
contextelor educationale).
Metodologia didactică

 Conceptul metode de învatamânt îsi

pastreaza si în prezent semnificatia
etimologica, împrumutata din grecescul
methodos, ceea ce înseamna drum,
itinerar, cale de urmat în vederea atingerii
unor scopuri determinate în prealabil.
Metodologia didactică

 Metodele sunt modalitati de actiune,

instrumente cu ajutorul carora elevii, sub
îndrumarea profesorului sau în mod
independent, însusesc cunostinte, îsi
formeaza priceperi si deprinderi,
aptitudini, atitudini
 Prin metodologie didactica se întelege în
general sistemul metodelor utilizate în
procesul de instruire
Clasificarea metodelor
didactice clasice
(Stanciu Stoian)
Metode bazate pe actiune
- exercitiul
- lucrarile de laborator
- lucrarile de atelier
- munca cu manualul si cartea
Metode iconice (la nivelul - primului sistem de semnalizare)

 demonstratia
 observarea
 excursiile si vizitele
Metode simbolice (la nivelul celui de al doilea sistem de semnalizare)

 expunerea
 conversatia
Clasificarea metodelor didactice în functie de scopul didactic urmarit

 Metode de predare a materialului nou, de fixare

a cunostintelor, de formare a priceperilor si
deprinderilor
 expunerea (prelegerea,explicatia)
 conversatia
 demonstratia
 munca cu manualul si cartea
 observarea independenta
 exercitiul
 Metode de verificare si apreciere a
cunostintelor, priceperilor si deprinderilor
 verificarea orala
 lucrarile scrise
 verificarea cu ajutorul masinilor
 Clasificarea metodelor după I. Cerghit
Metode de comunicare orala:
 metode expozitive
 metode interogative
 metode de problematizare
 Clasificarea metodelor după I. Cerghit
Metode de explorare:
- directa
- indirecta
- metode demonstrative
- metode de modelare
 Clasificarea metodelor după I. Cerghit

Metode de actiune:
 - externa
 - fictiva (simulare)

 Instruirea programata
A. Metode traditionale
• Caracteristici
- pasive, verbale;
- se transmit cunostinte “gata facute”;
- elevul este simplu receptor de informatii;
- mecanismul predilect al învatarii este
memorarea;
- profesorul este actorul principal,“magister dixit”
• Exemple
- povestirea, expunerea, prelegerea, explicatia etc.
B. Metode moderne
 active, participative;
 cunostintele sunt redescoperite,elaborate;
 elevul cucereste cunostintele prin efort
propriu;
 învatarea angajeaza operatiile gândirii si
rezolvarea de probleme.
EXEMPLE: - problematizarea, studiul de caz,
modelarea etc.
C. Metode interactive
 integreaza în sisteme didactice variate metode
verbale, iconice, active;
 stimuleaza participarea activa (personala) si
interactiunea cu colegii si profesorii;
 învatarea presupune documentare, evaluare,
schimb de opinii si rezolvari de probleme.
 EXEMPLE: sisteme metodologice integrate.
Mijloacele de
învatamânt
 Definim mijloacele de învatamânt ca fiind
ansamblul materialelor naturale (obiecte din
realitatea înconjuratoare în forma lor naturala -
minerale, plante, animale, aparate, utilaje,
instalatii, masini etc.) sau realizate intentionat
(modele, planse, harti, manuale, carti, fise de
lucru, chestionare, teste, portofolii, instalatii pentru
laboratoare fonice, jocuri didactice, simulatoare
didactice, mijloace tehnice de instruire etc.), care
sprijina realizarea activitatilor instructiv-educative,
respectiv activitatea de învatare a elevilor,
activitatea de predare a cadrelor didactice si
atingerea obiectivelor specifice acestor activitati.
Mijloacele de
învatamânt
Functiile mijloacelor de învatamânt:
- Stimulativa
- Formativa
- Informativa
- Ilustrativa si demonstrativa
- De investigare experimentala si de formare
a priceperilor si deprinderilor (abilitatilor)
intelectuale si practice
MIJLOACELE DIDACTICE
 După natura lor:
1. Mijloace de învăţământ obiectuale
 Mijloace de învăţământ obiectuale
naturale: plante, minerale, aparate,
instrumente etc.
 Mijloace de învăţământ obiectuale
elaborate în scop didactic: tabla, truse de
instrumente, machete, modele etc.
 MIJLOACELE DIDACTICE
2. Mijloace de învăţământ scrise şi
reprezentări figurative:
-atlase, hărţi, teste, manuale, desene,
scheme, fişe de lucru etc
3. Reprezentări simbolice:
-Formule chimice, note muzicale, cifre etc.
4. Mijloace tehnice de instruire:
-retroproiector, computer, casetofon etc.
MIJLOACELE DIDACTICE
5. După criteriul istoric - clasificare propusă de Wilbur Schramm (1979):
5.1. Mijloace de învăţământ aparţinând generaţiei I: tabla, manuscrisele,
obiectele de muzeu.
5.2. Mijloace de învăţământ aparţinând generaţiei a II-a: tiparul, manuale,
texte imprimate etc.
5.3. Mijloace de învăţământ aparţinând generaţiei a III-a, respectiv
mijloacele audio-vizuale: fotografiile, diapozitivele, înregistrările sonore,
filmele, televiziunea.
5.4. Mijloace de învăţământ aparţinând generaţiei a IV-a: aparate
tehnologice moderne (diaproiector, retroproiector, maşinile de instruire etc.)
5.5. Mijloace de învăţământ aparţinând generaţiei a V-a: calculatorul
electronic (computerul).
5.6. Mijloace de învăţământ aparţinând generaţiei a VI-a: noile tehnologii
de comunicare: internet, telefon mobil, e-mail-ul, sistemele pt videoconferinţă
ș.a.