Modalităţi de activizare a elevilor în lecţia de matematică

 Forme de organizare a activităţii elevilor; strategii de

diferenţiere, strategii de individualizare; învăţarea prin
cooperare

Modalităţi de activizare a elevilor în lecţia de Comunicare

în limba română/Limba și literatura română
 Forme de organizare a activităţii elevilor; strategii de
diferenţiere, strategii de individualizare; învăţarea prin
cooperare;
 A activiza =a stimula pe cineva să lucreze mai intens; a grăbi desfășurarea
unui proces, a unui fenomen

 Activism = atitudine care pune accentul pe necesitățile vieții, pe acțiune

mai mult decât pe aspectele teoretice;

 Activizare = acțiune ce presupune lucrul mai intens, grăbirea unui proces;

 Activizarea în învățare: ”trebuie să se bazeze pe mecanismele inteligenței,

ale gândirii și imaginației; activitatea maximă urmează să se desfășoare la
nivelul gândirii, ale abstracțiunii cele mai înalte și ale manipulării
verbale” ( I. Nicola)

 Activizare în educație = a determina elevul pentru a participa activ la

lecție, a stimula gândirea acestuia, interesul pentru cunoaștere, pentru a
depune efort propriu în vederea descoperirii noilor cunoștințe.

 Activizarea este condiție a creșterii randamentului școlar.

Pregătire motivațională
o Sensibilizarea elevului pentru lecție
o Îndrumarea atenției spre conținutul învățării
o Păstrarea unui climat de încredere
o Asigurarea unei atmosfere de calm, stimulatoare
Prevenirea surselor de disimulare/perturbare
o Organizarea defectuoasă a activității
o Mediul ambiental nefuncțional
o Bariere în comunicare (factori perturbatori, canale inadecvate,
coduri diferite, ritm de comunicare, repertorii diferite etc.)
o Starea fizică și psihică necorespunzătoare a elevului/
profesorului
Organizarea rațională a activității de învățare
o Implicarea în învățare a mai multor analizatori
o Stimularea diferitelor procese psihice în aceeași activitate: percepția,
reprezentarea, limbajul, memoria, gândirea, imaginația,
o Dozarea efortului intelectual și fizic pe parcursul lecției;
o Valorificarea spiritului investigativ al elevilor, a aptitudinilor acestora,
a tipului de inteligență, a stilului de învățare, a creativității

Organizarea activității didactice

o Stabilirea corectă a obiectivelor vizate
o Selectarea și prelucrarea corespunzătoare a conținuturilor învățării
o Metode de învățământ de tip activ-participativ
o Mijloace de învățământ variate; demonstrative și distributive
o Varietatea formelor de organizare a activității; diferențiere și
individualizare în învățare
o Asigurarea tratării diferențiate până la individualizare
o Organizarea atractivă a mediului educațional
1. Mijloace de învăţământ informative şi ilustrativ-demonstrative
 1.1.Materiale intuitive naturale: plante şi animale, vii/ conservate (insectare,
ierbare, incluziuni, preparate, diorame etc.), colecţii de roci, substanţe
chimice, obiecte tehnice (ampermetru, voltmetru, termometru) aparate şi
instrumente de laborator, unelte, maşini etc.
 1.2. Materiale elaborate sau construite special (substitute tridimensionale):
mulaje, machete, corpuri geometrice, glob terestru, forme de relief
miniaturizate, obiecte demontabile, modele
 1.3.Materiale sau reprezentări figurative (substitute bidimensionale):
ilustraţii, fotografii, albume, planşe, tablouri, documente, hărţi, atlasuri,
diapozitive, diafilme, folii, filme, casete audio şi audiovizuale, CD-uri,
diverse jocuri etc.
 1.4. Reprezentări simbolice: grafice, scheme, formule matematice, fizice,
chimice, planşe cu text scris etc.
2. Mijloace de învăţământ pentru formarea şi exersarea priceperilor
şi deprinderilor: abac, alfabetar, jocuri de construcţii, jocuri de creaţie,
truse de piese demontabile, abacuri, alfabetare, socotitoare, aparate şi
instrumente de laborator, materiale şi aparate pentru educaţie fizică,
instrumente muzicale, softuri, calculator etc.

3. Mijloace de învăţământ pentru raţionalizarea timpului: hărţi de

contur, şabloane, stampile didactice etc.

5. Mijloace de învăţământ pentru evaluarea rezultatelor şcolare:

teste, fişe de muncă independentă, softuri, instalaţii complexe de
verificare, simulatoare.
1. Metode de comunicare orală
 Metode expozitive (afirmative);
 Expunerea, expunerea cu oponent; Prelegerea dezbatere (discuţie); Cursul magistral;
 Povestirea, descrierea, explicaţia, instructajul.
 • Metode interogative (conversative sau dialogate);

 Metoda discuţiilor şi dezbaterilor ;

 Metoda problematizării;
 Metoda conversaţiei;
 Metoda dezbaterii Phillips 66; Metoda asaltului de idei; Metoda focus grup; Metoda acvariului
sau a interacţiunii observate; Metoda mozaicului; Metoda cubului.
2. Metode de comunicare bazate pe limbajul intern. Reflecţia personală
3. Metode de comunicare scrisă.
◦ Lectura activă;
◦ Metoda studiului individual;
◦ Tehnici de informare şi documentare.
3. Metode de explorare a realităţii (bazate pe contactul
direct sau indirect cu realitatea)
Metode de explorare nemijlocită (directă a realităţii);
◦ Observaţia sistematică şi independentă;
◦ Experimentul;
◦ Învăţarea prin cercetarea documentelor şi vestigiilor
istorice;
Metode de explorare mijlocită (indirectă) a realităţii;
◦ Demonstraţia;
◦ Modelarea;
◦ Metoda studiului de caz.
4. Metode bazate pe acţiune(operaţionale sau practice)
Metode bazate pe acţiunea reală (autentică);
◦ Metoda exerciţiului;
◦ Metoda proiectelor ;
◦ Metoda lucrărilor practice ;

Metode de simulare (bazate pe acţiunea fictivă);

◦ Metoda jocurilor (învăţarea prin joc);
◦ Metoda dramatizării (învăţarea prin dramatizare);
◦ Învăţarea pe simulatoare.
 Formele de organizare a procesului de învăţământ sunt o componentă a
strategiilor de instruire, o componentă a procesului de învățământ.
 Criterii de alegere:
 natura activităţii care urmează să se desfăşoare cu elevii
 obiectivele vizate
 tipul de lecției
 conținuturile învățării abordate (volum, grad de dificultate)
 resursele materiale şi de timp pe care profesorul le are la dispoziţie
 caracteristicile colectivului de elevi
 particularităţile individuale ale elevilor
 Forme de organizare a activităților: lecția, vizita, excursia, consultații,
meditații etc.
 Modalități de organizare în cadrul unei lecții:
 activitate frontală/ activitate cu întreaga clasă
 activitate pe grupe mici de elevi/ activitate de grup
 activitate individuală
 Activitatea frontală este o formă predominantă de organizare a activităţii în lecţia tradiţională.
 În cadrul acestui tip de activitate, profesorul are un rol central în sistemul relaţiilor de comunicare
și de conducere ce se stabilesc. Funcţia profesorului este de coordonator, organizator şi
îndrumător al activităţii de învăţare pe care o realizează elevul.
 Comunicarea didactică se realizează doar între profesor- clasă sau profesor-elev. Comunicarea între
colegi și învățare prin cooperare sunt reduse sau lipsesc în activitatea didactică.
 Activitatea frontală presupune relaţia profesorului cu întreg colectivul clasei; profesorul lucrează,
în acelaşi timp, cu toţi elevii angajaţi în aceeaşi activitate.
 Predominantă este activitatea profesorului: predarea fiind bazată pe transmitere de cunoștințe unei
clase întregi de elevi și pe evaluarea elevilor. Învățarea se reduce la achiziționarea pasivă de
cunoștinte și se limitează foarte mult activitatea elevilor,respectiv, învățarea activă, bazată pe efort
propriu.
 Organizarea frontală a activității presupune, îndrumarea și controlarea activității tuturor elevilor din
clasă, simultan, într-un anumit interval de timp, în conformitate cu obiective educaționale comune.
 În aceste situații, profesorul, în mod frontal, transmite informații, poveștește, descrie, explică,
demonstrează, argumentează, formulează întrebări, stabilește reguli și proceduri de lucru,
monitorizează și evaluează.
 Elevii au o activitate predominant de tip receptiv/ reproductiv. Ei ascultă, iau notițe, observă,
răspund la întrebări, rezolvă anumite exerciții, simultan și în același ritm, îndeplinesc sarcinile de
instruire comunicate de profesor.
 Predarea nu are în vedere tratarea diferențiată a elevilor, sarcinile rezolvate de elevi sunt egale,
aceleași pentru toți, indiferent de particularitățile individuale ale acestora.
 Activitatea individuală, independentă, este o formă de organizare a activității care implică
mai mult efort din partea elevului, acesta fiind pus în situația de a căuta și găsi singur soluţii
pentru sarcinile primite din partea profesorului.
 Aceasta presupune ca, în funcţie de particularităţile psihoindividuale, elevii să fie angajaţi în
realizarea unor sarcini de învăţare pe măsura posibilităților acestora.
 Această formă de organizare poate fi întâlnită la orice disciplină de studiu, la orice tip de
lecție, în orice moment al lecției.

 Activitățile individuale cuprind: studiul individual, efectuarea temelor pentru acasă, lectura
suplimentară și de completare, rezolvarea de exerciţii şi probleme, prin activitate
independentă, în timpul lecțiilor, întocmirea de proiecte, investigații, referate, desene,
scheme, alte lucrări scrise (compuneri, eseuri), alte proiecte practice, experimente realizate
individual în cadrul lecțiilor, observări ale unor fenomene sau procese pe perioade mai lungi,
alte categorii de sarcini de lucru (descrierea, comparaţia, clasificarea, analiza unor procese,
fenomene, concepte), învățarea asistată de calculator etc.
 Formele individuale de activitate pun accentul pe munca independentă, fără sau cu minimă
supraveghere directă și consultanță din partea profesorului.
 Indiferent de forma de organizare a activităţilor independente, individuale, profesorul trebuie
să dozeze bine resursele, să construiască situaţii cât mai variate pe care să le ordoneze logic,
să urmărească în permanenţă evoluţia realizării obiectivelor urmărite, să sprijine iniţiativa
elevilor etc.
 Cadrul didactic trebuie să aibă în vedere că procesul de învățare este relativ diferit pentru
fiecare în parte, pentru că fiecare elev se angajează cu propria experiență de cunoaștere
anterioară, cu propriile sale potențialități (capacitate de efort, motivație, imaginație, calități
ale gândirii etc.), cu propria experiență în procesul învățării; cu propriul ritm de lucru.
Organizarea individuală a activității elevilor se poate constata în următoarele
categorii de situații educaționale diferite:
 în situațiile în care profesorul își exercită influențele educative asupra unui singur
elev: forma care se utilizează în educația estetică, muzicală, fizică, în
învățământul special/ învățământul integrat, în cazul consultațiilor, meditațiilor și
al altor activităților independente, desfășurate cu sau fără ajutor partea cadrului
didactic;

 în situațiile în care fiecare elev realizează, în timpul lecțiilor, sarcinile de

instruire/de lucru comune, în mod independent de colegii săi, cu sau fără sprijin
din partea profesorului sau se autoinstruiește;

 în situațiile în care elevii realizează sarcinile de instruire/de lucru diferențiate pe

grupe de nivel, în mod independent de colegii săi, cu sau fără sprijin din partea
profesorului; în acest caz, vorbim de tratare diferențiată în învățare.

 în situațiile în care fiecare elev realizează sarcinile de instruire/de lucru diferite,

în mod independent de colegii săi, cu sau fără sprijin din partea profesorului; în
acest caz, vorbim de tratare diferențiată până la individualizare în învățare
pentru ca ține cont de particularitățile fizice și psihice ale fiecărui elev, de nivelul
pregătirii sale, aptitudinile lui, de nevoile lui educaționale.
 Activitatea pe grupe permite diferenţierea sarcinilor de învăţare şi contribuie
la dezvoltarea abilităţilor de cooperare şi comunicare; elevii învaţă unii de la
alţii, sunt mai activi, iar motivaţia învăţării este stimulată cu uşurinţă.
Superioritatea soluţionării problemelor în condiţii de grup, faţă de rezolvările
individuale a fost demult confirmată de cercetările de psihologie socială. Au
fost evidenţiate modalităţi de valorificare a resurselor de care dispun atât
grupurile de elevi ca întreg, cât şi fiecare membru în parte.
 În funcţie de condiţiile materiale şi de timp grupele pot executa
concomitent aceeaşi lucrare sau lucrări diferite, dar care concură la
elucidarea aceleiaşi probleme, deci ale căror rezultate pot fi corelate şi
sintetizate.
 Activitățile de grup dirijate cuprind: activitățile pe grupe mici de lucru în
cadrul lecțiilor, consultații, meditații, activități de realizare a unor proiecte și
investigații, vizita în grupuri mici, cercul de elevi, întâlniri cu specialiști
(oameni de știință, scriitori), concursuri și dezbateri școlare, sesiuni de
comunicări și referate, colective de redactare a revistelor școlare etc.
 Organizarea pe grupe a activității elevilor se caracterizează prin faptul că
profesorul îndrumă și conduce activitatea unor subdiviziuni/microcolectivități
(denumite grupe) alcătuite din elevii unei clase și care urmăresc anumite
obiective educaționale și presupun realizarea unor sarcini de lucru identice
sau diferite de la o grupă la alta.
 Tot în cadrul activităților pe grupe, putem încadra și activitatea
în perechi. Perechile pot fi alcătuite fie de profesor, fie de elevi
în mod aleatoriu, după anumite preferințe sau după criterii bine
precizate sau, determinate de așezarea elevilor în clasă.

 În cadrul activităților de grup, pot fi utilizate anumite metode

active/participative, altele decât cele tradiționale: Brainstorming,
Explozia stelară, Metoda „Pălăriilor gânditoare”, Sinectica,
Studiul de caz, Tehnica 6/3/5, Metoda Philips 6/6, Metoda
Frisco, Metoda predării/învățării reciproce, metoda cubului,
Metoda mozaicului, Metoda „Schimbă perechea”, Metoda
piramidei, Problematizarea de grup, Știu/vreau să știu/am
învățat; Metoda predicțiilor, Metoda ciorchinelui, Metoda
SINELG, Diagrama cauzelor şi a efectului, Tehnica LOTUS,
Organizatori grafici, Hărţile conceptuale; Metoda acvariului,
Metoda cadranelor, Tehnica 3-2-1,Metoda R.A.I., Jurnalul
reflexiv.
Descrierea activității cu grupe mici când munca se desfăşoară în cadrul orelor
de clasă:
 Grupele sunt constituite după anumite criterii.
 Profesorul împarte tema pe care o abordează în acea oră în mai multe
subteme/ probleme şi dă fiecărei grupe câte o problemă de studiat în clasă, în
15-30 minute.
 Fiecare grupă studiază manualul sau materialele puse la dispoziţia elevilor
de către profesor (hărţi, fişe, ilustraţii, culegeri etc.). elevii studiază
materialul individual, îşi fac însemnări, apoi discută în cadrul grupului,
definitivând informaţiile (selectare, corectare, sistematizare etc.) ce urmează
a le prezenta.
 Profesorul monitorizează activitatea fiecărei grupe, discută cu grupele,
oferind sprijin la solicitarea fiecărei grupe.
 La sfârşitul activităţii, grupele, prin reprezentanţii desemnaţi de fiecare,
prezintă subtema/ aspectul studiat, în ordinea logică a temei abordate la
clasă.
 După prezentarea fiecărei grupe, elevii din celelalte grupe pot adresa
întrebări pentru clarificarea unor aspecte.
 Profesorul poate completa informaţiile prezentate de fiecare grupă.
 În final, profesorul sintetizează informaţiile şi apreciază calitatea muncii
fiecărei grupe.
Grupele sunt alcătuite, de obicei, din 4-6 elevi. Ele pot fi:
 grupe omogene alcătuite după criterii bine stabilite în prealabil și cu o structură
precisă (de exemplu, elevi cu același nivel de pregătire la disciplina respectivă,
cu aceleași nevoi educaționale, cu aceleași interese sau motivații); de regulă, în
această situație, sarcinile de lucru sunt diferite ca grad de dificultate;
 grupe neomogene/ eterogene alcătuite după criterii bine stabilite în prealabil și
cu o structură precisă (de exemplu, elevi cu nivel de pregătire diferit la
disciplina respectivă, cu nevoi educaționale diferite, cu interese sau motivații
variate, cu abilități și aptitudini diferite); în această situație, sarcinile de lucru
pot fi identice sau diferite, dar cu același grad de dificultate.
 grupe neomogene/ eterogene constituite prin inițiative spontane, individuale,
după preferințele elevilor; în această situație, sarcinile de lucru pot fi identice
sau diferite, dar cu același grad de dificultate;
 grupe neomogene/ eterogene ca vârstă- clase simultane

 Grupele pot fi permanente, pe durata unui an şcolar sau se pot reconstitui ori de
câte ori consideră optim cadrul didactic, în funcție de obiectivele pe care și le-a
propus, de conținuturile învățării, de gradul de dificultate a sarcinilor de lucru,
de resursele materiale de care dispune clasa.
 Strategie =modalitate de combinare a metodelor, mijloacelor și formelor de
organizare a activității didactice pentru parcurgerii unui conținut al învățării,
în vederea realizării obiectivelor educaționale propus
 Strategia de diferențiere= strategii de predare-învățare ce presupun
realizarea unor sarcini de lucru diferențiate pe grupe în funcție de
posibilitățile de învățare ale elevilor, de aptitudinile, nevoile și interesele
elevilor, de particularitățile lor individuale; grupele pot fi omogene sau
eterogene
 Strategia de individualizare= strategii de predare-învățare ce presupun
realizarea unor sarcini de lucru diferențiate de la un elev la altul în funcție de
posibilitățile de învățare ale elevilor, de aptitudinile, nevoile și interesele
elevilor, de particularitățile lor individuale
 Învățarea prin cooperare= învățare care de produce prin organizarea
activităților didactice pe grupuri mici de elevi, formate după diferite criterii;
elevii comunică între ei, se sprijină, negociayă, îți asumă anumite
responsabilități în perioada lucrului
 Forme de organizare:
◦ Frontal, dirijat
◦ Pe grupe omogene, cu sarcini de lucru diferite ca și conținut, dar cu nivel
de dificultate asemănător
◦ Individual, independent
 Metode în învățământ
◦ Explicația, demonstrația
◦ Exercițiul
◦ Problematizarea
◦ Conversația euristică și de verificare
◦ Jocul didactic
 Fișe de lucru
 Soft educațional/ videoclip
 Manual
 Coli de hârtie colorată, lipici, foarfece (tangram)
 Ecusoane, jetoane- recompense

 Echipamente IT
Pregătire motivațională
o Sensibilizarea elevului pentru lecție
o Îndrumarea atenției spre conținutul învățării
o Păstrarea unui climat de încredere
o Asigurarea unei atmosfere de calm, stimulatoare/ plăcute

 Prezentare videoclip : Figuri geometrice

 Cântec cu mișcare:
https://www.youtube.com/watch?v=I5017VEM2c4
 Vizionare videoclip- observare dirijată
◦ Intuitext: Figuri geometrice.
https://www.youtube.com/watch?v=Yo70wjasrpE

 Conversație de verificare
◦ Ce figuri geometrice au fost identificate de personajele
clipului?
◦ Unde au fost identificate?
◦ Ce figuri geometrice puteți voi identifica în jurul vostru (in
clasă, în școală, acasă, pe stradă)?
 1. Joc didactic sau concurs individual pe grupe- trusa Logi II
 Sarcini posibile pentru fiecare elev:
 ”Alegeți un pătrat. Descrieți-l!”
 Formați o mulțime de dreptunghiuri mari! Câte elemente are mulțimea
formată?”
 Căutați o figură geometrică mare, roșie, subțire, cu trei laturi. Descrie
ce ai ales!
 1. Joc didactic sau concurs pe grupe -trusa Logi II

 Sarcini posibile pentru grupe: Pătrațelele, Cercurile, Dreptunghiurile

etc.
 ”Alegeți toate figurile grupei voastre. Descrieți cel puțin 3!”
 Selectați din figurile alese și amunite piese pe care să le așezați conform
desenelor!
 Fiecare grupă va așeza piesele sale (toate sau anumite piese conform cerințelor!
 Activitate de construirea
a figurilor geometrice
plane: explicația,
demonstrația, exercițiul,
problematizarea

◦ Ce figuri putem obține

prin alăturarea altor
figuri?
◦ Formarea unor siruri de
figuri geometrice
◦ Continuați șirurile date!”
 Activitate de construirea a figurilor geometrice plane/
obiecte formate din figuri geometrice: explicația,
demonstrația, exercițiul, problematizarea
 Construiți un tablou utilizând figurile geometrice
 Construiți un tablou utilizând figurile geometrice din pătratul Tangram
 Construiți cât mai multe figuri geometrice!
 Construiți cât mai multe figuri geometrice!
 Cântec cu mișcare
 ”Figuri geometrice”

https://www.youtube.com/watch?v=I5017VEM
2c4