Diferentiere si individualizare in procesul de invatamant

Ce este diferentierea si individualizarea ?

1.DIFERENTIEREA =adaptarea activitatii de predare- invatare- evaluare,sub raportul

continutului,al formelor de organizare si al strategiilor didactice la:
- particularitatile copiilor
- capacitate de invatare
-ritm de gandire si actiune
-abilitati
- motivatii
-interese,aptitudini etc.
- la tipurile de individualitati

2.INDIVIDUALIZAREA =adaptarea activitatii didactice la potentele / particularitatile

individuale ale copilului

3.FUNCTIILE ESENTIALE

*faciliteaza realizarea idealului educativ

*asigura rezultate scolare mai bune
*previne si diminueaza situatiile de esec la integrarea scolara
*depisteaza la timp si stimuleaza interesele si aptitudinile copiilor
*previne si elimine fenomenele de suprasolicitare si subsolicitare
*potenteaza capacitatile cognitive
*conduce la formarea unor trasaturi de personalitate

ESTE IMPORTANT SA :
 observam copilul la joaca si la munca
 asiguram o ambianta in continua schimbare
 intelegem ritmul propriu de dezvoltare al copilului
 stabilim obiective clare,individuale si de grup bazate pe interese si necesitati
 sa respectam copiii si sa le apreciem ideile
 sa incurajam copiii inin rezolvarea problemelor proprii,sa le stimulam respectul reciproc
 sa adresam intrebari determinand copiii sa gaseasca raspunsurile
NECESITATEA INVATARII DIFERENTIATE SI INDIVIDUALIZATE DECURGE
DIN:
-Specificul ratiunii umane cu diferente psihice si psihofiziologice
-Idealul educational = formarea unei personalitati armonioase si creatoare,capabila sa se
adapteze la schimbare si sa ralizeze rolurile cu care o investeste societatea

« Cunoasterea copilului este cheia de bolta a pedagogiei »

(Iosif Gabrea)
« Cunoasterea personalitatii copilului este tot atat de importanta ca si cunoasterea lumii in
care si prin care invatamantul isi atinge scopurile »
(B.Suchodolski)
« Nu trebuie sa i se predea copilului altceva decat ceea ce este potrivit cu capacitatile sale si
cu cunostintele pe care deja le poseda »(J.Locke)

CONDITII GENERALE PENRU ORGANIZAREA UNUI INVATAMANT

DIFERENTIAT SI INDIVIDUALIZAT

*cunoasterea temeinica a fiecarui copil,atat a particularitatilor varstei cat si a potentelor

individuale
*cunoastera temeinica a nivelului pregatirii anterioare a copilului ;un rol deosebit il au
formele de evaluare initiala
*insusirea de catre copil a unor deprinderi,tehnici de munca specifice fiecarei categorii de
activitati
*cunoasterea si stapanirea de catre copii a deprinderilor de munca intelectuala
*elaborarea materialelor ce vor fi puse la dispozitia fiecarei categorii de copii si a fiecarui
copil in parte,spre a asigura progresul lor necontenit
*alegerea celor mai productive strategii,adaptate particularitatilor grupului de copii si fiecarui
copil,dupa nevoile sale

SPECIFICITATEA ORGANIZARII UNUI INVATAMANT

DIFERENTIAT SI INDIVIDUALIZAT IN GRADINITA

*cunoasterea initiala a copiilor

nivel de cunostinte
 nivelul capacitatilor cognitive
ritmul de munca
calitatile atentiei
efortul voluntar

interesele,inclinatiile
deprinderile intelectuale si motorii
gradul de maturizare socio-afectiva
gradul de independenta

*realizarea obiectivelor pedagogice de catre toti copiii,adecvand metodologia la

particularitatile individuale
*organizarea invatarii diferentiate si individualizate la toate tipurile de activitati si pe tot
parcursul desfasurarii secventelor de predare invatare
*evitarea suprasolicitarii ca si a subsolicitarii
*antrenarea diferentiata nu numai a copiilor cu dificultati in invatare sau cu lacune,ci si a
copiilor cu inclinatii speciale
*imbinarea activitatii diferentiate si individualizate cu activitatea frontala,favorizand astfel
potentarea capacitatii de invatare dar si relationarea copiilor,formarea capacitatii de cooperare
si competitie

FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITATII DIFERENTIATE

IN GRADINITA
(intre aceste forme exista interferente)
1. invatamantul frontal- permite in anumite momente,formularea diferentiata a unor sarcini ;
2. invatamantul in grupuri mici,de nivel ;si in cadrul centrelor de interes ;
3. invatamantul individualizat / personalizat

AVANTAJE SI DEZAVANTAJE
1. invatamantul frontal
avantaje
*ofera prilej tuturor copiilor de a audia raspunsuri la intrebarile formulate(ce au diferite grade
de dificultate)
*permite prezentarea cunostintelor in inlantuirea lor logica
*prescolarii isi insusesc tehnici de munca specifice fiecarei categorii de activitati
*invata cum se folosesc instrumente de munca intelectuala
*munca fiind sistematic organizata,asigura insusirea temeinica si sistematica a cunostintelor
*obisnuieste copiii cu ordinea si disciplina,creeaza ambianta sociala necesara intrucat se
adreseaza unui auditoriu colectiv
*ofera insusirea unor algoritmi de munca
*permite analize,sinteze,comparatii,generalizari,directionate de educatoare
dezavantaje
*sunt solicitati cu precadere copiii ce manifesta interes crescut si dau raspunsurile asteptate
*lasa prea putine posibilitati pentru initiativa si munca independenta
*nu promoveaza colaborarea,actiunea in colectiv
*nu se dezvolta in suficienta masura capacitatea de adaptare la situatii noi
*nu se cultiva suficient gandirea divergenta
1. invatamantul pe grupe
are in vedere :nivelul intelectual al copiilor,ritmul de invatare,interesele copiilor,continuturile
si tematicile abordate
avantaje
*obiectivele invatarii se realizeaza luand in considerare interesele si potentele celor educati
*stategiile pot fi selectate si adaptate particularitatilor si nivelului fiecarui grup
*se realizeaza in bune conditii educatia sociala a copiilor
*influenteaza dezvoltarea psihica a copiilor si contribuie la dezvoltarea lor morala
*prescolarii isi insusesc unele tehnici de cercetare
*ofera mai multe posibilitati de actiune si manifestare a copilului decat conducerea frontala
*ofera oportunitati pentru satisfacerea intereselor de cunoastere,a independentei si initiativei
*treptat ajung sa descopere anumite legitati ale lumii inconjuratoare
*copiii sunt mai activi si au ocazia de a aborda mai multe solutii de rezolvare a situatiilor ivite
in procesul de invatare
*stimuleaza atentia si spiritul critic
*traiesc emotii provocate de reusita
*invata sa persevereze pentru a contribui la reusita muncii in grup
*faciliteaza solidaritate intre membrii grupului si influenteaza condita
dezavantaje
*este mai dificila urmarirea muncii fiecarei grupe
*sunt solicitati cu precadere copiii mai prompti in raspunsuri
*evidentiaza competitia intre copii,nu intotdeauna benefica
2. invatamantul individualizat
avantaje
*copilul cucereste pas cu pas cunostintele
*investeste mai mult efort personal pentru intelegerea fenomenelor
*il obisnueste cu diferite responsabilitati,oferindu-i o mai larga autonomie
*isi insuseste deprinderi de munca fizica si intelectuala
*stimuleaza formarea deprinderilor de munca independenta
*dezvolta spiritul de initiativa,priceperea de organizare a muncii
*il determina sa caute noi mijloace de informare,sa gaseasca solutii viabile de solutionare a
situatiilor ivite
*sporeste increderea in fortele proprii
*dezvolta mai intens procesele psihice
*dezvolta aptitudini
*ajuta la eliminarea lacunelor
*respecta particularitatile de varsta si individuale
*ofera libertate si initiativa
*favorizeaza spiritul de investigare
*are certe valente formative ;munca individuala permite asimilarea temeinica a
cunostintelor,priceperilor si deprinderilor
*dezvolta autonomia in comportare
dezavantaje
*nu favorizeazacolaborarea,stabilirea de relatii,altruismul
*poate incuraja individualismul,egocentrismul
*il poate izola pe copil de colectiv daca activitatea nu este dirijata atent si nu este imbinata si
cu activitati frontale sau de grup
*influenta educatoarei este mult diminuata
*activitatea individuala rapeste mai mult timp
 FISELE DE ACTIVITATE INDIVIDUALA – permit fiecarui copil sa execute o munca
personala adaptata posibilitatilor intelectuale
Acestea vizeaza—asimilarea de noi cunostinte
pentru diferite categorii de activitati,teme,subteme ;
formarea priceperilor si deprinderilor ;
consolidarea cunostintelor
Categorii
 fise de recuperare,destinate sa completeze lacunele,sa corecteze cunostintele

 fise de exercitii- cuprinzand aplicatii cu dificultati crescande(corelate cu cerintele

programei)
--fise de dezvoltare—cuprinzand un supliment de informatii si exercitii,fata de
programa comuna,menite sa dezvolte interesele si aptitudinile

DIFERENTIERE SI INDIVIDUALIZARE

Problematica tratarii diferentiate a prescolarilor suscita un larg interes in randurile

pedagogilor si a tuturor celor preocupati de valoarea si eficienta sistemului
educational global. Prin urmare, si la nivelul invatamantului prescolar ,tratarea diferentiata a
copiilor reprezinta o preocupare tot mai recurenta a educatoarelor in privinta punerii in
practica a unor procedee educationale specifice ,cu relevanta asupra dezvoltarii
pluridimensionale a personalitatii copilului. Tratarea diferentiata a copiilor prescolari vizeaza
,in fapt, adoptarea unor practici instructiv –formative strict circumscrise , la capatul carora se
urmareste diferentierea calitativa reala a subiectilor expusi educatiei deopotriva cu afirmarea
individualitatii copiilor, inca de la aceasta varsta. Din perspectiva activitatii pedagogice
propriu-zise, educatorul recurge la proiectarea ,organizarea si desfasurarea unor procese
curriculare care sa conduca in mod nemijlocit la diferentierea si
individualizarea prescolarilor, favorizand o serie de contexte specifice procedeelor de
instruire si dezvoltand strategii particulare care sa se materializeze in diverse forme de
aplicare a programelor de invatare.

Din multitudinea factorilor care conduc la necesitatea realizarii activitatilor didactice

diferentiate, acelea care au impus au fost deosebirile dintre copiii de aceasi varsta, supusi unui
proces de instruire; intelegerea nevoii de a nu uniformiza , ci de a oferi conditii de afirmare si
copiilor dotati cu inzestrari personale deosebite , si celor cu ritmuri alerte sau mai lente in
acumulari. Dimensiunea psihologica a personalitatii umane se distinge printr-o sinteza de
dispozitii ,tendinte biologice ,inclinatii innascute, pe de o parte, si insusiri formate in cursul
vietii si activitatii pe de alta parte. Deosebirile individuale sunt o realitate ,iar natura si gradul
lor de dezvoltare sunt de multe ori usor sesizabile, astfel ca nu ne vom gasi niciodata in fata
omului, in general, ci totdeauna in fata unui om particular, a unui individ care ,de multe ori se
dovedeste a fi o enigma.
 Intreaga activitate instructiv –educativa desfasurata in gradinita se bazeaza pe
cunoasterea personalitatii copilului: educatoarea cunoaste copilul educandu-l si il educa mai
bine daca il cunoaste. Invatamantul actual se adapteaza tot mai mult la particularitatile psiho-
fizice individuale si de varsta ale copiilor, in vederea dezvoltarii cat mai depline a
personalitatii acestora.

Fiecare copil este diferit si poate fi comparat doar cu sine insusi. Cu toate acestea ,
exista cateva trasaturi ce caracterizeaza , in general, fiecare grupa de varsta.Cunoasterea
acestor trasaturi ajuta la stabilirea obiectivelor educationale in acord cu aceasta cunoastere si
la alcatuirea unui program de activitati corespunzatoare atat grupei de copii,cat si ficarui
copil.

In activitatile zilnice pe care le desfasoara la gradinita copilul trebuie sa gaseasca

elemente care sa-l solicite corespunzator stadiului de dezvoltare atins de el.Daca aceste
elemente sunt prea usoare, nu trezesc interesul copilului, il conduc cel mai adesea la
plictiseala.Daca gradul de dificultate al elementelor stimulative depaseste posibilitatile
copilului,acesta se va considera neputincios si, in cele din urma il va lua pe „nu pot”in brate.

Pentru a putea ajunge la o diferentiere autentica si eficienta in instruirea

copiilor,trebuie sa indeplinim doua obiective:

-cunoasterea particularitatilor psihice ale copiilor in corelatie cu randamentul lor cu

privire la interese,inclinatii,viata afectiva;

-clasificarea psihologica a copiilor in procesul instruirii privind particularitatile

activitatii de gandire si capacitatea de invatare.

In functie de receptivitatea copiilor la invatare se va stabili ritmul de lucru si tinand

cont de capacitatea lor de asimilare se vor alege formele de munca metodele ,ritmul de lucru.
Orice actiune de diferentiere a instruirii,trebuie sa porneasca intotdeauna de la sesizarea
trasaturilor comune,dar si a deosebirilor dintre subiecti, deosebiri manifestate pe mai multe
planuri:-tip dominant al proceselor nervoase superioare, dezvoltare intelectuala, capacitate de
invatare, ritm de lucru, interes, inclinatii si altele.

Depistarea acestor trasaturi care-i diferentiaza pe copii,stabilirea rolului fiecaruia in

definirea comportamentului care conduce la performantele scontate,reprezinta operatia initiala
,premisa oricarei actiuni de tratare diferentiata a subiectilor.Caracteristica actiunii de
diferentiere, in planul organizarii si desfasurarii activitatii didactice o constituie nuantarea
modalitatilor de lucru,evitandu-se separarea cu caracter permanent a copiilor capabili de un
randament ridicat de copii lenti.Totodata,aceasta implica o imbinare rationala echilibrata a
activitatii frontale cu intreaga grupa si a activitatilor pe grupuri individuale adaptate
particularitatilor acestora.

Sistemul de modalitati adoptate in vederea diferentierii instruirii consta in

combinatii variabile ale factorilor care definesc procesul didactic si anume:

1.continutul instructiei;

2.modul de grupare a prescolarilor;

 3.timpul sau ritmul de lucru;

4.metode de lucru;

Astfel cele mai frecvente combinatii sunt:

1.variatii in continutul stucturii si ritmului de lucru;

2.acelasi continut ,dar timp variabil;

3.acelasi ritm de lucru, dar continut diferit ca volum si complexitate;

4.grupari variate de copii, variatii de continut si de timp;

5.variabilitatea metodelor de lucru si a modalitatilor de realizare a continuturilor

activitatilor.

In continuare vom prezenta cateva modalitati de tratare diferentiata a copiilor din

grupele omogene in activitatile de educare a limbajului,cunoscuta fiind atentia sporita pe care
educatoarele o acoarda tuturor conditiilor care stimuleaza dezvoltarea limbajului sub toate
aspectele sale.

Activitatile de convorbire ,care urmaresc consolidarea , aprofunda-rea

si sistematizarea cunostintelor dobandite in cadrul celorlalte activitati,cer ca tehnica punerii
intrebarilor sa se aplice cu mult tact ,dar si cu eficienta, pentru a antrena intregul colectiv al
grupei.

Pentru tratarea diferentiata a copiilor ,in aceste activitati ,intrebarile care se refera la
experienta de viata a copiilor ,intrebarile simple vor fi adresate copiilor care au frecventat mai
putin gradinita sau celor cu un nivel intelectual mai scauzt ,in timp intrebarile complexe, care
vizeaza corelatii ample si rapide pe plan mintal, vor fi adresate copiilor cu un nivel de
dezvoltare intelectual superior si care au avut o frecventa foarte buna. Atentia noastra se va
concentra si asupra volumului de cunostinte al copiilor apeland la intrebarile ajutatoare ,atunci
cand raspunsul primit nu este cel asteptat.

In oricare din aceste situatii, intrebarile trebuie sa aiba un continut accesibil varstei, sa
fie legate direct de tema convorbirii, sa fie formulate simplu si concret, astfel incat fiecare
copil sa poata participa in raport cu potentialul sau de dezvoltare.

Jocurile didactice sunt activitatile care dau educatoarelor posibilitatea ca prin

complexitatea regulilor, prin elementele de joc sa-i antreneze pe toti copiii .Cei cu dificultati
de pronuntie sau de invatare pot fi ajutati prin intermediul unor jucarii, personaje din povesti
sau chiar de catre colegii de grupa ,ca sa indeplineasca sarcina de joc si sa traiasca sentimente
de satisfactie si reusita ,care sa-i motiveze pe viitor.

Jocul didactic este un mijloc important de tratare diferentiata a copiilor timizi.O

sarcina de joc atractiva ,un element de joc nou ii ajuta pe copii sa depaseasca starea de
timiditate.
 In activitatile de lectura dupa imagini, in care primeaza analiza, putem antrena cu
succes si copiii care au deficiente de pronuntie, care necesita o imbunatatire a exprimarii
verbale si au nevoia de a-i deprinde cu o exprimare corecta si coerenta.Copiii cu o vorbire
corecta , cu rapiditate in gandire,capacitate marita de concentrare,atentie stabila ,vor fi
antrenati diferit fata de ceilalti. Ei pot descrie cu usurinta imaginile ‚pot face sinteze partiale
sau generale ,la grupele mari.

Activitatile de povestire pot sa ceara unor copii sa dea o replica simpla a unui personaj
sau unora sa povesteasca o scena din poveste, iar altora sa redea intreaga poveste.Copiii care
stapanesc continutul povestilor ,care au o exprimare corecta si manifesta crativitate pot sa
gaseasca un alt sfarsit povestii, sa interpreteze personajul preferat.

O instruire diferentiata si individualizata se poate desfasura in zona ,,Biblioteca”. Aici

putem sa-i antrenam cu usurinta pe acei copii care prezinta deficiente de vorbire, in vederea
corectarii acestora, se exerseaza pronuntia corecta si din punct de vedere gramatical, putem
sa repetam poezii cu copiii care au un ritm de memorare mai lent, desfasuram povestiri sau
repovestiri , conversam fie individual, fie cu grupuri mici de copii.

Jocurile exercitiu ,,Spune si tu”, ,,Repeta dupa mine”, ,,Afla gresa-la, framantarile de
limba,versurile din folclorul copiilor care sa vizeze sunetele a caror pronuntie dorim sa o
imbunatatim, se pot desfasura atat cu un copil cat si in grupuri mici sau chiar cu toata grupa.

Situatia reala a nivelului de performanta atins de fiecare copil in parte, am consemnat-

o in fisa de recuperare sau de dezvoltare ,dupa caz, ambele nomina-le, intocmite la sfarsitul
activitatilor.

Am urmarit rezultatele evaluarii copiilor in doua etape:mai intai am constatat

ca numai un anumit numar de copii au raspuns cerintelor ;mai apoi ,in urma tratarii
diferentiate a copiilor, am constatat cresterea numarului de copii care au raspuns corect
exigentelor activitatii.Acest fapt ne conduce la concluzia ca instruirea diferentiata este
necesara si ca ea duce la obtinerea performantei.

A educa nu inseamna a ,,fabrica’’oameni conform unui model comun,ci inseamna a

elibera din fiecare om ceea ce-l impiedica sa fie el insusi ,si a-i da posibilitatea sa se
implineasca, sa se realizeze conform modului sau de a fi in lume.