Sunteți pe pagina 1din 28

PROCESUL DE INVATAMANT

CA RELATIE INTRE
PREDARE, INVATARE,
EVALUARE
CONCEPTUL DE PREDARE

• Predarea = un ansamblu complex de acţiuni şi


comportamente didactice specifice, destinate producerii
învăţării (I. Cerghit).

• Predarea = ansamblul operaţiilor de selectare, ordonare


şi adecvare, la nivelul de gândire al elevilor, a unui
conţinut informaţional şi de transmitere a lui, folosind
anumite strategii didactice, în scopul realizării cu
eficienţă maximă a obiectivelor pedagogice.

 Predarea, ca activitate de organizare şi
conducere a învăţării angajează un tip de
comunicare pedagogică specială care
implică:
a) definirea conceptelor fundamentale şi
operaţionale incluse în programele
şcolare/universitare;
b) expunerea conţinutului (cunoştinţe,
deprinderi, strategii etc.) în mod articulat şi
coerent;
c) explicarea conţinutului prin diferite corelaţii şi
aplicaţii.
5 ACCEPŢIUNI ALE PREDĂRII
1. Predarea ca transmitere
• Didactica tradiţională rezumă activitatea
de predare la o simplă transmitere de
cunoştinte şi tehnici de acţiune.
• A preda:
 a da, a oferi, a transmite în mod sistematic
cunoştinţele specifice unei discipline;
 a prezenta materia, a informa, a mijloci un
transfer de informaţii;
 a comunica o serie de cunoştinţe, de
rezultate;
 a expune o lecţie etc..
2. Predarea ca ofertă de experienţe
• Predarea se defineşte ca ofertă de
experienţe cognitive, acţionale şi afective,
determinate şi dirijate în mod intenţionat
spre însușirea/interiorizarea anumitor
valori .
• Prin trăirea conştientă şi implicată a acestor
experienţe, elevul îşi dezvoltă propriile
experienţe de viață cu ajutorul cărora se
apropie de adevăr, pătrunde în ,,miezul
lucrurilor", surprinde esenţa şi semnificaţia
umană şi socială a acestora.
• Esenţial este ca elevii să valorifice maximal
aceste experienţe.
3. Predarea ca formă de dirijare a învăţării
• ”A preda, cu sensul de a dirija, vizează acţiunile
profesorului de motivare şi încurajare a elevilor
astfel încât aceştia să atingă rapid obiectivele de
studiat” (Daries, 1971).
• Predarea:
 ansamblu de proceduri de prezentare a materiei,
 complex de prescripţii utilizate pentru ghidarea şi
stimularea eforturilor elevilor în învăţarea
conţinuturilor date.
• Excesul de dirijare defavorizează efortul
personal, munca proprie, iniţiativa şi activitatea,
privează elevul de efortul de anticipare şi de
construire a unei strategii (ipoteze) atunci când se
află în faţa sarcinii de a rezolva o problemă.
• Raţiunea dirijării trebuie să fie aceea de a
îndruma în mod discret elevii spre studiul auto-
dirijat, adică spre autoinstruire/ autoeducație.
4. Predarea ca management al învăţării

A preda înseamnă :
 a prevedea producerea schimbărilor dorite;
 a orienta într-o direcţie precisă aceste schimbări,
adică a preciza obiectivele învăţării;
 a stabili natura respectivelor schimbări, a determina
conţinutul acestora;
 a prezenta materia nouă în diferite moduri;
 a dirija producerea schimbărilor;
 a stimula angajarea activă a elevilor în actul
învăţării;
 a organiza condiţiile care vor furniza apariţia
schimbărilor propuse;
 a oferi feed-back;
 a asigura condiţiile necesare reţinerii şi
transferurilor;
 a controla (evalua) efectele sau schimbările
produse;
 a evalua eficacitatea acţiunilor întreprinse;
5. Predarea ca instanţă de decizie
• Predarea = o instanţă decizională prin care se
optează, în funcţie de criterii precis definite şi în
perioade alternative de timp, pentru diverse
strategii sau modele de instruire.
• În acest sens, cadrul didactic activează o serie de
comportamente de predare:
exprimare
control concretizare
afectiva

feed-back dezvoltare personalizare

interpretare organizare impunere


Cum să realizăm o
predare eficientă?
• http://stiri.tvr.ro/studiu--predarea-
in-functie-de-temperamentul-
elevilor-este-mai-
eficienta_31860.html
Predare eficientă implică:
 definirea şi formularea corectă a obiectivelor,
competenţelor şi nivelurilor de performanţă;
 abilități de comunicare, expunere, putere de
argumentare, de explicare, empatie, persuasiune;
 capacitatea de îndrumare, consiliere;
 structurarea, selectarea, impunerea şi
personalizarea informaţiei;
 activarea si valorizarea urmatoarelor functii ale
predarii: de dezvoltare, de emulaţie şi stimulare a
colectivului, de personalizare şi de valorificare a
experienţelor;
 evaluarea formativă, ca permanentă pârghie de
autoreglare.
Exerciţii reflexive

• Pe ce aspecte ar trebui să pună


accentul un profesor pentru
învăţământul primar/ preşcolar,
pentru a realiza o predare
eficientă?
ÎNVĂŢAREA :
• Un produs cantitativ şi calitativ al cunoaşterii
sistematice, formale şi nonformale ;
• Un proces de achiziţie de fapte, abilităţi şi metode
care pot fi utilizate potrivit necesităţilor şi
contextelor ;
• O activitate de realizare a unor seturi noi de
semnificaţii şi sensuri ;
• O capacitate superioară de înţelegere, interpretare şi
reinterpretare a realităţii percepute şi procesate, în
moduri care variază în raport cu personalitatea celui
care învaţă;
• Un comportament – un anumit mod de conduită, ca
efect al interiorizării cunoștințelor și formării/
dezvoltării competențelor.
De reflectat….
• Ce actiuni presupune activitatea de
invatare?
Învăţarea şcolară

“activitate cu valoare psihologică şi pedagogică,


condusă şi evaluată în mod direct sau indirect de
educator, care constă în :
• însuşirea,
• transformarea,
• acomodarea,
• ameliorarea,
• reconstrucţia,
• fixarea şi
• reproducerea conştientă, progresivă,voluntară şi
relativ interdependentă a cunoştinţelor, priceperilor,
deprinderilor şi atitudinilor”.
(I. Neacşu, 1999, p. 24)

• Învăţarea şcolară este caracterizată de următoarele elemente
(M. Zlate, 1987, I. Neacşu, 1999):
 este desfăşurată în cadru instituţionalizat, de către agenţi
umani, în condiţii concrete, cu o relaţionare pe verticală şi
pe orizontală;
 este un proces dirijat din exterior, ce tinde să devină
autodirijat;
 este un demers conştient, organizat după o concepţie
clară (planuri, programe), având finalităţi şi o desfăşurare
secvenţială, graduală;
 are caracter formativ şi informativ;
 depinde de motivaţie;
 are resurse, conţinut, modalităţi de organizare (prin
strategii, metode, procedee, tehnici) specifice;
 necesită timp (alocat, necesar, planificat, consumat);
 respectă normele/principiile psihopedagogice;
 utilizează criterii de evaluare şi dispune de feedback.

• Din perspectivă didactică, învăţarea este studiată


într-o triplă ipostază:
 Proces - succesiune de operaţii, acţiuni, stări
şi evenimente interne, transformări ce intervin
în structurile de cunoştinţe, în operaţiile
mintale, în modul de reflectare a realităţii şi de
comportare a elevului.
 Produs - efecte ale schimbărilor cantitative şi
calitative, relativ permanente şi stabile,
exprimate în termeni de cunoştinţe, noţiuni,
deprinderi, priceperi, comportamente,
competențe.
 Condiţionare - internă, prin factori biologici şi
psihologici, şi externă, prin factori de mediu,
proximali şi distali.
Condiţiile sau factorii învăţării
• Factorii interni:
• factori biologici, condiţii biofizice: vârsta,
sexul, starea de sănătate, somnul şi bioritmul
intelectual etc..
• factori psihologici, condiţii psihoindividuale,
care fac referire la procesele psihice,
cognitive, afective, volitive, caracteristicile
dezvoltării atenţiei şi capacităţii de
comunicare, motivaţia şi gradul ei de
intensitate, prezenţa sau absenţa unor
aptitudini, voinţa, stilul de învăţare şi cel
cognitiv, interesele de cunoaştere şi cele
profesionale, nivelul de cultură generală şi
de specialitate etc.
• Factori externi:
• factori pedagogici și socio-organizaţionali

(ţinând de organizarea şcolară):
• sistemul de cerinţe școlare,
• organizarea ofertei de informaţie,
• procesul de comunicare a mesajului didactic,
• caracteristicile clasei de elevi,
• calitatea instruirii anterioare,
• competenţa reală a profesorului, personalitatea,
angajarea sa în activitatea cu elevii,
• igiena clasei şi a şcolii,
• atmosfera din şcoală,
• colaborarea dintre profesorii clasei,
• elemente de ergonomie şcolară şi de timp;
Factori externi:
• factorii sociali, culturali, cu referire la:
• factorii familiali,
• mediul cultural din care provin părinţii,
• aspecte definitorii ale comunităţii locale,
cartierul din care provin elevii,
• regimul alimentar,
• viaţa culturală a familiei (vizionări de
spectacole, vizite la muzee etc.)
• Ce poate face scoala pentru a compensa
factorii externi sociali deficitari?
Condiţiile sau factorii învăţării
Cum învăţăm?
• În cadrul procesului de învăţământ se învaţă:
– pe baza simbolurilor verbale (model logocentric, axat pe
expunerea profesorului şi învăţarea receptiv-
reproductivă); învăţare cognitivă, verbală, pe baza
conflictului cognitiv, instruire metacognitivă;

– pe baza experienţei (model empiriocentric), învăţare


experienţială, învăţare operaţională;

– prin intermediul grupului şi al interacţiunii în grup


(model sociocentric, învăţare prin cooperare/colaborare);

– respectându-se strict particularităţile individuale, ritmul


de lucru şi nivelul atins de fiecare (model psihocentric,
axat pe personalitatea elevului, pe diferenţierea şi
individualizarea instruirii).
De ce învăţăm?

• Factorii care stau la baza motivaţiei învăţării :


 aspiraţia spre un nivel de performanţă ridicat, nevoia
de competenţă;
 trebuinţa de cunoaştere, interesul pentru ceea ce se
învaţă, plăcerea şi «bucuria» învăţării, «apetitul»
pentru cunoaştere;
 dorinţa de a obţine note mari/calificative de nivel
superior, de a ocupa un anumit loc în ierarhia clasei;
 teama de eşec;
 aspiraţia spre un anumit statut;
 ataşamentul faţă de un model real sau imaginar;
 dorinţa de a obţine recompense materiale sau de a
primi laude.
De reflectat…
• De ce a scazut motivatia elevilor
pentru invatare in ultimele decenii?
• Cum ar putea fi diminuat sau chiar
stopat acest proces?
• In afara de sistemul de invatamant
mai sunt si alte instanţe care ar
trebui să ia atitudine?
Stilul de Caracteristici ale
învăţare comportamentului de învăţare
Stilul auditiv învaţă din explicaţiile profesorului;
verbalizează acţiunea întreprinsă;
este eficient în discuţiile de grup.

Stilul vizual este important să vadă textul scris;


învaţă pe bază de ilustraţii, hărţi, imagini etc.;
recitirea/rescrierea materialului-metode de fixare.

Stilul tactil are nevoie să se implice fizic în activitatea de învăţare;


se exprimă folosind mişcarea mâinilor şi comunicarea
nonverbală.

Stilul învaţă din situaţiile în care poate să experimenteze;


kinestezic lipsa de activitate determină agitaţie, fiind etichetat
drept copil cu tulburări de comportament.
PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT CA RELAŢIE PREDARE-
ÎNVĂŢARE-EVALUARE

Proces de învăţământ = transformare

• Predarea - produce efecte de învăţare.

• Învăţarea – presupune o schimbare în


comportamentul individual, în urma trăirii unei
noi experienţe proprii.

• Evaluarea - validează atât calitatea predării cât şi


pe cea a învăţării.

• Procesul de învăţământ angajează elevii în trăirea
unor noi şi noi experienţe, organizate pedagogic,
de aşa manieră încât să se producă învăţarea.
• Procesul de învăţământ implică trei tipuri de
acţiuni sau funcţii specifice:
 de predare - ca aspect logic, ce caracterizează
munca profesorului (ea urmând o logică a
îndeplinirii obiectivelor educaţionale)
 de învăţare - ca aspect psihologic, personal, care
ţine de psihologia elevului (logica psihologică).
 de evaluare- cu rol de reglare atat a procesului de
predare cat si a celui de invatare, prin raportarea
rezultatelor invatarii la obiectivele predarii.
predare

In loc de concluzii..
evaluare
invatare

 Predarea nu are sens decât în măsura în care


determină un efort corespunzător de învăţare
din partea elevilor.
 Evaluarea completează ciclul de intervenţie al
profesorului asupra elevului. Ea vine să
ghideze acţiunea profesorului şi a elevilor săi,
să ajute la luarea deciziilor legate de buna
desfăşurare a procesului de instruire.
Vă multumesc pentru
atenția acordată!