Sunteți pe pagina 1din 13

TEMA 7 - SEMINAR

PROIECTAREA /EVALUARE ACTIVITĂŢII DE EDUCAŢIE FIZICĂ


ŞCOLARĂ

A. Planul calendaristic semestrial


În contextul noului curriculum, la toate disciplinele de învăţământ, planificarea
calendaristică este un document administrativ care asociază într-un mod personalizat elemente
ale programei (obiective de referinţă şi conţinuturi) cu alocarea de timp considerată optimă de
către cadrul didactic pe parcursul unui semestru, corespunzător prevederilor din eşalonarea
anuală a unităţilor de învăţare. Acest document de planificare asigură corelarea dintre
competențele prevăzute în programă şi fiecare unitate de învăţare, cât şi selectarea conţinuturilor
din programă, cu care se va realiza, în condiţiile concrete ale şcolii, fiecare unitate de învăţare.
Numărul de ore alocat fiecărei unităţi de învăţare reprezintă numărul de lecţii în care se
realizează unitatea respectivă, ştiind că, de regulă, în aceeaşi lecţie la ciclul primar va fi abordată
şi o a doua unitate de învăţare. Prezentăm în continuare, ca exemplu, un capăt de plan
calendaristic semestrial:
Unitatea de învățământ…………………
Cadru didactic ……………………………

Plan calendaristic – clasa a II-a Semestrul I


Unitatea de Competențe și Conținutur Nr. de ore Săptamân Observații
învățare abilități formate i alocate a

Tema: Elaboraţi planul calendaristic pentru semestrul I la clasa a III-a, pe baza eşalonării anuale a
unităţilor de învăţare.
Proiectarea unităţilor de învăţare
Ce înseamnă o unitate de învăţare şi cum se structurează? Unitatea de învăţare reprezintă o
categorie de conţinut preluată din programa şcolară de la nivelul clasei/grupei respective, unitară
tematic, care deserveşte unul sau mai multe obiective de referinţă, care se derulează pe parcursul
a mai multor lecţii şi presupune evaluare. În programele de educaţie fizică distingem categorii de
conţinuturi obligatorii, alternative şi opţionale aferente realizării obiectivelor de referinţă proprii
fiecărei clase/grupe. Este foarte important să se înţeleagă că unele categorii de conţinuturi
contribuie relativ direct la realizarea de competențe, abilități și atitudini legate de deprinderi -
spre exemplu deprinderile motrice de bază, aplicativ-utilitare şi sportive elementare, pe când alte
competențe, abilități și atitudini vizează favorizarea întreţinerii şi îmbunătăţirii stării de sănătate
sau dezvoltarea trăsăturilor de personalitate, acestea fiind consecinţa demersului didactic specific
complex. Pot să se constituie astfel în unităţi de învăţare şi alte conţinuturi din programa şcolară,
în funcţie de clasă/grupă cum ar fi: „capacitatea de organizare”, „dezvoltarea fizică armonioasă”
sau „calităţi motrice de bază”.
La elaborarea unităţii de învăţare se precizează:
 denumirea unităţii de învăţare; - competențele, abilitățile și atitudinilor căruia i se
subordonează categoria respectivă de conţinut (deprinderi motrice, calităţi motrice etc.);
 precizarea clasei/grupei pentru care se elaborează şi a numărului de lecţii/activităţi
prevăzut pentru realizarea acesteia.
Proiectarea unităţii de învăţare se poate realiza tabelar, după cum urmează:
b) în prima rubrică se înscrie numărul lecţiei (în exemplul nostru, la alergare de viteză, s-au
abordat cele 7 lecţii din semestrul I la clasa a II-a). Derularea cronologică a lecţiilor de la 1 la 7
nu presupune însă 7 tematici şi conţinuturi diferite, ci, în funcţie de dificultatea şi importanţa
acestora, unele conţinuturi se pot relua în mai multe lecţii în scopul consolidării.
c) în a doua rubrică se înscriu competențelor și abilitățile specifice a fi realizate prin unitatea de
învăţare respectivă.
d) rubrica a treia cuprinde detalieri de conţinut. Aici se precizează în mod concret conţinuturile
care asigură realizarea obiectivului respectiv.
e) rubrica a patra este destinată prezentării activităţilor de învăţare (redactarea sistemelor de
acţionare). Adică, pentru fiecare conţinut din rubrica anterioară (de exemplu, la pasa cu două
mâini de la piept) în această rubrică se prezintă principalele sisteme de acţionare pentru
realizarea acestuia. Numărul de repetări, dozarea efortului, timpul de activitate îl stabileşte
ulterior fiecare învăţător în funcţie de numărul materialelor avute la dispoziţie, dimensiunile
spaţiului utilizat, numărul de instalaţii (porţi, panouri) etc.
f) rubrica resurse este destinată precizării mijloacelor de învăţământ (pe care trebuie să le
asigurăm), instalaţii, marcaje, cronometre, rulete, obstacole, mingi, fanioane etc., necesare
realizării categoriilor de conţinuturi planificate pentru „unitatea de învăţare respectivă”.
g) în rubrica evaluare se vor insera tipurile de evaluare folosite de învăţător/educatoare, pentru
această categorie de conţinuturi (evaluări predictive, formative sau sumative) cât şi instrumente
de evaluare.
Acum se pune problema ce loc ocupă proiectarea unei unităţi de învăţare în sistemul
general de proiectare al disciplinei, în cazul nostru la educaţie fizică/ educație psihomotrică.
Alături de planul calendaristic semestrial, proiectarea unei unităţi de învăţare este un document
nou din punct de vedere pedagogic, pe care îl prezentăm, de asemenea sub formă de exemplu,
pentru alergare de viteză, deprinderea motrică de bază aruncare-prindere şi dezvoltarea
combinată a vitezei şi îndemânării. Utilizarea ca document de proiectare a unităţii de învăţare se
argumentează prin:
 dată elaborate, pe deprinderi şi calităţi motrice, unităţile de învăţare de la fiecare
clasă/grupă în parte, crescendo din punct de vedere al cunoştinţelor şi exigenţelor
formulate, se constituie într-un adevărat sistem, coerent şi eficient, de proiectare a
demersului didactic;
 acest document diversificat şi eşalonat la nivelul unui ciclu şcolar, rămâne valabil cel
puţin 4 ani, cu mici adaptări, după caz, asigurând astfel realizarea „modelului” final de
ciclu, concretizat în calitatea standardelor de performanţă finale aşa după cum se prevăd
ele în programa şcolară; - acest nou document simplifică activitatea de proiectare
didactică, el conţinând datele esenţiale ale elaborării proiectului didactic sau schiţei de
proiect;
 inspecţia şcolară de specialitate devine mult mai obiectivă şi eficientă, permiţând
inspectorului/metodistului să aprecieze obiectiv şi concret gândirea metodică a cadrului
didactic, organizarea lecţiilor, ce trebuie să fie capabili elevii să realizeze la sfârşitul
fiecărei lecţii asistate etc.
Tema: Elaboraţi proiectarea a două unități de învățare corespunzător programei școlare - clasă la alegere.
Unitatea de învățare………………………
Nr. de lecții allocate…………………..
Nr. lecției Competențe Detalieri de Acivități de Resurse Evaluare
și abilități conținu învățare
specifice

B. Evaluarea în educație fizică și sport - generalități, învățământul primar


Problema evaluării capacităților/aptitudinilor este complexă datorită faptului că şi
problematica şi variatatea acestora este foarte amplă. Prin evaluare se urmăreşte să se măsoare şi
să se aprecieze nivelul de dezvoltare a aptitudinilor la un moment dat.
În tehnica de analiză şi evaluare se au în vedere următoarele consideraţii:
 în ce măsură o activitate fizică reclamă o aptitudine motrică sau psihomotrică;
 necesitatea diferenţierii unei aptitudini faţă de alta similară;
 necesitatea alcătuirii unor scale de evaluare operaţională şi a unor consemne de utilizare.
Ca atare, considerăm că evaluarea aptitudinilor motrice poate fi realizată în cinci etape, şi
anume:
 definirea clară a aptitudinii - stabilirea elementelor de diferenţiere de alte aptitudini.
Această etapă corespunde analizei activităţii în care se manifestă aptitudinea de rigoare.
 determinarea importanţei aptitudinii pentru activitatea avută în vedere, Aceasta presupune
că ea poate fi sau nu necesară activităţii în cauză. Etapei îi corespunde un coeficient de
importanţă de la 1-7 pe scala de evaluare. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât
aptitudinea respectivă este mai importantă.
 ca nivel de dezvoltare, aptitudinile sunt necesare pentru reuşita într-o activitate. Se
urmăreşte cu atenţie să nu se supra- sau subestimeze nivelul necesar pentru realizarea
unei anumite sarcini.

1. Sistemul de evaluare în educație fizică în perioda 1986-1998


Începând din anul 1986 şi până în 1998, în România a funcţionat Sistemul unitar de
verificare şi apreciere a nivelului de pregătire fizică şi sportivă a elevilor şi depistarea talentelor
pentru activitatea de performanţă, căruia prescurtat i se spunea SUVAD. Acesta avea în structura
sa două categorii de probe:
 Probe şi norme obligatorii pentru verificarea dezvoltării calităţilormotrice de bază;
 Probe şi norme obligatorii pentru verificarea însuşirii unor ramuri sau probe sportive
prevăzute de programele şcolare pe grade de învăţământ. O dată cu necesitatea unei
reforme a învăţământu-lui românesc, specialişti din domeniul educaţiei fizice şi sportului
au considerat că acest sistem nu mai corespunde cerinţelor şi solicitărilor actuale. La baza
acestor constatări s-au aflat următoarele aspecte:
 Funcţionând de multă vreme, el nu mai corespundea comenzii sociale; o serie de teste
folosite în acest sistem au devenit uzate din punct de vedere moral;
 Acest sistem se referea în special la rezultatele activităţii elevilor, şi nu în a lua în calcul
evaluarea proceselor şi a strategiei, care au condus la aceste rezultate. Din acest punct de
vedere, probele nu se adresau aproape deloc unor indicatori cum ar fi conduita, personali-
tatea atitudinea elevilor;
 Sistemul nu mai răspundea criteriului completitudinii, nici măcar
în evaluarea rezultatelor, acesta putând fi verificată şi explicată prin analiza lui şi prin
observarea lipsei unor probe cere să verifice componentele ca echilibrul, precizia, şi nici
a calităţilor combinate;
 Vechiul sistem cuprindea probe care nu corespundeau posibilităţilor biologice şi
fiziologice ale elevilor.
 Deşi a doua categorie de probe era numită genetic “ probe şi norme
obligatorii pentru verificarea însuşirii unor ramuri sau probe sportive prevăzute în
programele şcolare pe grade de învăţământ”, nu reliefa nici un fel de astfel de norme, în
acest sens, era utilizată, într-o foarte mare măsură, evaluarea criterială, care acorda
posibilitatea de manifestare a subiectivismului evaluatorului;
 Probele din cadrul acestui sistem nu era suficient de diferenţiate pe clase şi cicluri de
învăţământ.
 Existau confuzii între diferenţierea termenilor de viteză/rezistenţă şi alergare de viteză,
respectiv alergare de rezistenţă;
 Unele probe se aplicau doar o singură dată pe an, spre exemplu toate probele din a doua
categorie. La alte probe, distanţa de aplicare era foarte mare, ca de pildă la cele de
verificare a indicilor de manifestarea vitezei şi rezistenţei, susţinute la începutul anului
şcolar, sub formă de testare iniţială, şi de-abia la sfârşitul anului, sub formă de testare
finală, la care se acordau note.

2. Sistemul de evaluare în educație fizică în perioda 1998-1999


Începând cu anul 1998, structura anului şcolar din România s-a schimbat, atrăgând după
ea, printre multe altele, ca o necesitate, şi schimbarea sau perfecţionarea sistemului de evaluare
în educaţia fizică. Astfel la un moment dat, s-a considerat că implementarea unor baterii de test
numite Eurofit, aplicate în majoritatea statelor europene, ar fi fost benefică şi pentru sistemul de
învăţământ românesc, însă diferenţele majore din punct de vedere al infrastructurii şi concepţiei
nu au permis comparaţii între populaţia şcolară din ţara noastră şi cele din alte ţări. În statele din
Comunitatea Europeană, pentru evaluarea atitudinilor psihomotrice şi mai ales motrice se
foloseşte, de ceva timp, bateria Eurofit (conform tabelului 1):
Tabelul 1
Conținutul bateriei Eurofit
Indice Factor Test EUROFIT Ordinea
testării
Andunranţa Anduranţa cardio- Cursă navetă de rezistenţă
cardio- respiratorie Test pe bicicletă 9
respiratorie ergometrică
Forţa Forţă statică Dinamometrul manual 5
Forţa Săritura în lungine fără 4
explozivă elan
Anduranţa Forţă funcţională Forţa Suspensie braţe îndoite 7
musculară trunchiului Ridicarea din poziţia
aşezat 6
Viteză Viteză de coordonare Cursă navetă 5
Viteza membrelor 10x5 m
Atingerea plăcii 2
Supleţe Supleţe Flexiunea trunchiului spre înainte 3
din poziţia aşezat
Echilibru Echilibru general Test echilibru Flamingo 1

Sistemul de evaluare folosit în perioada 1998-1999 avea în structură tot două categorii de
probe, aceleaşi ca şi în sistemul utilizat începând cu anul 1986. Mai mult decât atât, în
învăţământul liceal a fost aplicată o singură schimbare, care a vizat numai proba de “tracţiuni în
braţe”, înlocuind proba de “flotări pe sol”. Modificări mai multe apar însă în sistemul de teste
folosit pentru ciclul gimnazial. Aici s-a încercat eliminarea confuziilor create între domeniul
calităţilor motrice şi cel al deprinderilor, dar au apărut altele; exemplu, săritura în lungime cu
elan, care în sistemul trecut, în mod corect, era utilizată ca probă pentru măsurarea forţei
membrelor inferioare, acum fiind folosită ca probă de verificare din sistemul deprinderilor
specifice atletismului, în acelaşi mod poate fi considerată şi proba de aruncare a mingi de oină de
pe loc.
3. Sistemul actual de evaluare la disciplina educație fizică și sport
În anul școlar, 1999-2000, a fost introdus (Ordin de ministru Nr. 37 218/ 9.08.1999) un
nou siteme de evaluare pentru disciplina educație fizică și sportivă școlară -Sistemul Naţional
Școlar de Evaluare la disciplina Educație fizică și Sport, valabil pentru toate subsitemele de
educaționale românești (primar, gimnazial, liceal şi profesional).1
Așa cum am precizat, evaluarea reprezintă un proces prin care se realizează
apreciereaactivităților de predare-învăţare-exersare la nivelul tuturor secvenţelelor acestora, și
este considerată o componentă cu caracter stabil a demersului didactic, având rol de reglarea
procesului de instruire, care este fundamentată pe criterii de evaluare, corespunzătoare fiecărei
clase, în scopul dezvoltării/perfecționării capacităţii motrice generale şi a celeispecifice unor
ramuri sau probe sportive prevăzute în programa de specialitate.
În învățământul primar pentru fiecare dintre capacitățile/competenţele evaluateprofesorul
va folosi una dintre variantele corespunzătoare probelor opționale. Astfel, pentru evaluarea
semestrială la disciplina Educație fizică și sportivă școlară se vor acorda minimum trei
calificative obținute ca urmare a realizării testării referitoare la:
 capacitatea de viteză - viteza de deplasare;
 capacitatea de rezistență - rezistenţa aerobă;
 capacitatea de forță;
 un complex de exerciții destinat dezvoltării fizice armonioase;
 capacitățile coordinative (îndemânare);
 deprinderi specifice gimnasticii acrobatice;
 deprinderi specifice jocurilor sportive
În cazul ciclului primar de învăţământ, sistemul de evaluare, care avea la bază nota, a fost
înlocuit cu cel pe calificative, sistem impus din următoarele considerente:
 notele nu se acordă elevilor în baza unor criterii, ci mai degrabăîn funcție de experienţa şi
percepţia cadrului didactic, notele reperzentând doar simple simboluri fără o bază
ştiinţifică relevantă, reală, care să stimulezeş;
 aprecierea pe baza calificativelor prin folosirea descriptorilor de performanţă
fundamentează coerenţa efectuării comparaţiilor în notare şi uşurinţă mai mare în

1
Pehoiou, C., (2018) Didactica educației fizice școlare. Note de curs - uz intern pentru studenţii de la
conversie profesională - Educație fizică și sportivă, Târgoviște, pg. 82-83.
utilizare.
În învățământul primar calificativele acordate sunt: excelent, foarte bine, bine, suficient, insufficient. Calificativul

execelentse scordă anual elevilor cu au obținutrezultate deosebite atât în activitatea curriculara


obligatorie și extracurriculară, cât şi în cea extraşcolară.În ceea ce privește educaţia fizică, elevii
pot fi recompensați cu un asemenea calificativ dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele cerințe:
 a obținut calificativul general foarte bine la disciplina educaţie fizică la terminarea anului
şcolar;
 este înscris în cadrul unei unități sportive de performanţă şi a obținut distincţii în anul
şcolar analizat;
 a reprezentat şcoala la diferite întreceri/competiții sportive organizate la nivel local, și a
obținut premii şi distincţii.
Probele destinate evaluării randamentului elevilor la disciplina analizată corespund doar
anumitor categorii de conţinuturi pe care programa de specialitate le prevede. Pentru celelalte
conţinuturi se acordă calificative în cadrul evaluărilor curente.Calificativele sunt acordateși în
funcție de starea de sănătate, posibilitățile motrice ale fiecărui elev și progresul realizat de acesta,
prevăzut în fişa individuală, atitudinea elevului faţă de procesul de instructive-educativ specific.
Activitatea de evaluare a capacităților condiționale și a celor coordinative vizează
acumulările de natură calitativă şi cantitativă, obținute pe parcursul desfășurării lecțiilor de
educație fizică, până în momentul susţinerii probelor.Evaluarea capacității de viteză şi a celei de
rezistenţă se poate realizacu ajutorul probelor specificeatletismului (alergare de viteză/alergare
de rezistență), corespon-dente, sau prin varianta de navetă (5x5m), întreceri pe 25 de metri,
respective alergare de durată. Forţa dinamică este evaluată prin utilizarea a trei (3) probe dintre
cele recomandate și vizează manifestarea forţe la nivelul memebrelor superioare și inferioare,
musculatura spatelui și abdomenului. Fiecare dintre cele trei probe va primi, în funcție de
rezultate, un calificativ, iar calificativul final este unul cumulativ și provine din cele trei probe
susținute.
Complexele de dezvoltare fizică armoniasă au în structura lor exerciţii libere, respective
cu obiecte portative și/sau îndoțite de unfond muzical. Aceste complexesunt concepute de
profesor şi vor fi însușite, formate și executate pe parcursul sistemelor de lecţii de profil.În mod
oblgatoriu, fiecare dintre aceste complexe va cuprinde câteun exerciţiu pentru braţe şi articulaţia
umărului, unul exerciţiu pentru spate și musculatira corespunzătoare, altul pentru abdomen şi un
exerciţiu care să vizeze membrele inferioare. În vedrea acordării calificativelor, înmomentul
susţinerii probei de control, execuția complexului învăţat se va face pe grupe de câte 6 până la 8
elevi, și se apreciază:
 capacitatea de memorarea structurii exerciţiilor care fac parte din complex,
coordonarea,respectivrespectarea succesiunii logice a mişcărilor care intră în conținutul
exerciţiului şi a exerciţiilor în cadrulacestui complex și, nu în ultimul rând, timpilor de
execuţie corespunzători ca număr fiecăruia dintre exerciţii;
 demonstarea corectă a mişcărilor care intră în conținutul exerciţiului şi a complexului în
totalitatea sa;
 amplitudinea, tempoul, ritmul, încadrarea în spațiul de execuție, precum și expresivitatea
mişcărilor.
Capacitățile coordinative (îndemânarea) sunt evaluate cu ajutorul un complex de probe ca are în structura sa diferite

sărituri la coardă; o aruncare de obiecte ușoare cu două mâini de jos la o ţintă orizontală, delimitată
pe sol, la distanţă de 3 - 4 metri, lăţimea ţintei având 0.5 metri; o aruncare la ţintă verticală, cu
lăţimea de 0.5 metri situată la distanţa de 5 - 6 metri şi lăţimea de 2 metri;
La gimnastică acrobatică (artistică) şi minijocul sportiv, sistemul naţional cuprinde probe cu dificultăţi diferite: pentru

gimnastică sunt apreciateelementele statice și dinamice recomandate de programă (clasele a I-a și a II-
a), și legări de elemente acrobatice(clasa a III-a și a IV-a) ;pentru minijocul sportiv sunt apreciateelemente izolate
(clasele a I-a șia doua), structuri simple de joc (clasa a III-a și a IV-a) .

Tabelul 2
Sistemul Naţional Școlar de Evaluare la disciplina Educație fizică și Sport - ciclul primar2
Capacitățile, Instrumentele de Baremul minimal pentru calificativul suficient
competențele evaluare (probele a I-a a II-a a III-a a IV-a
evaluate operaționale) B F B F B F B F
Viteză Alergare de viteză pe 25 - - - - 5”9 6”2 5”2 6”0
m
Naveta 5x5 m 6”5 7”0 6”4 6”8 6”3 6”7 6”2 6”5
Întreceri pe 25 m x x x x - - - -
Rezistență Alergare de durată 1.3 1.3 2.0 1.4 2.1 2.0 2.3 2.1
0 0 0 5 5 0 0 5
Forța spate Extensii ale 6 6 8 7 9 8 10 9
trunchiului din culcat
facial
Extensii ale 5 5 6 6 8 7 9 8
trunchiului din poziţia
aşezat
2
Sistemul național școlar de evaluare la disciplina Educație fizică și sport, 1999. MEN - Serviciul național de
examinare și evaluare, București.
Forța Ridicări de trunchi 6 5 8 6 9 7 10 8
abdominală din culcat dorsal
Ridicări ale 6 5 8 6 9 7 10 8
picioarelor din culcat
dorsal
Forţă membre Tracţiuni pe banca de 1b 1b 1b 1b 1b 1b 1b 1b
inferioare şi gimnastică
superioare Sărituri în lungime de 1.1 1.0 1.1 1.1 1.2 1.1 1.2 1.2
pe loc metrii 5 5 0 0 5 5 0
Structura complexă de 5 4 6 5 7 6 8 7
forţă
Memorare – execuţie Complex cu exerciţii 4 exerciții 5 exerciții 5 exerciții 6 exerciții
complex de libere 4x4 timpi 4x4 timpi 4x8 timpi 4x8 timpi
dezvoltare fizică Complex cu obiecte
portative
Complex pe fond
muzical
Îndemânare Sărituri la coardă de 6 6 7 8 - - - -
pe două picioare, pe
loc
Sărituri la coardă 6 6 8 8 - - - -
alternative, pe loc
Sărituri la coardă - - - - 2x4 2x4 2x6 2x6
alternative, cu
deplasare
Sărituri la coardă - - - - 6m 6m 6m 6m
succesive, cu
deplasare
Aruncare la ţintă de la 3 m de la 4 m - - - -
orizontală cu două 1 din 3 1 din 3
mâini de jos
Aruncare la ţintă - - - - de la 5 m de la 6 m
verticală 1 din 3 1 din 3
Nivel de inițiere în Elemente de 2 2 2 2 - - - -
gimnastică gimnastică acrobatică
izolate
Legări de elemente - - - - x x x x
acrobatice
Nivel de inițiere în Elemente tehnice 2 2 2 2 - - - -
joc sportiv izolate din minijocul
sportiv
Structuri simple de - - - - x x x x
joc

3. Metodologia de evaluare
Proiectarea evaluării în educaţie fizică şi sport
Proiectarea evaluării presupune acţiunea de formulare a unor întrebări clasice, a căror
răspunsuri asigură constituirea demersului de evaluare contribuind: la aprecierea actului
instructiv şi a posibilităţilor elevilor, la ierarhizarea valorii elevilor, la realizarea acţiunii de
orientare corectă spre practicarea disciplinelor sportive pentru care au înclinaţii deosebite.
Ordinea logică de realizare a acestor întrebări poate fi următoarea:
1. Pe cine evaluăm? Evaluăm elevii cuprinşi în reţeaua şcolară şi primim informaţii privind
eficienţa procesului instructiv-educativ realizat de profesor.
2. Ce evaluăm? În mod direct randamentul şcolar exprimat prin: niveluri de performanţă,
competenţe acţionale, aptitudini, abilităţi, capacităţi, elemente de competenţă, atitudini,
interese, motivaţii etc., manifestate de către elevi şi în mod indirect de către profesor.
3. Cu ce scop facem evaluarea? Cu scopul de a constata predispoziţiile elevilor, de a depista
evoluţia şi schimbările comportamentale şi de personalitate a elevilor şi cel de a valida
eficienţa modalităţii de predare a profesorului.
4. Când evaluăm? La începutul procesului educaţional pentru a depista nivelul posibilităţilor
elevilor (ciclu educaţional, an şcolar, semestru, sistem de lecţii), la anumite momente (date)
de pe parcursul actului educaţional pentru a stimula la elevi dorinţa lor de progres şi
afirmare şi formarea unei motivaţii pozitive, la sfârşitul actului educaţional pentru a depista
schimbările comportamentale produse şi a certifica eficienţa sau non-eficienţa procesului
instructiv-educaţional practicat, şi după o anumită perioadă de timp (după terminarea unui
anumit proces ins tructiv) pentru a verifica trăinicia şi persistenţa efectelor produse. Pentru
realizarea evaluării se stabilesc concret perioadele, datele sau termenii de susţinere a
examinărilor (orale, practice etc.).
5. Cum realizăm evaluarea? Prin stabilirea clară a demersului evaluativ: scopuri, obiective,
instrumente de evaluare, rezultate ce urmează a fi înregistrate, analizate, interpretate,
valorificate şi comunicate.
6. Care sunt instrumentele ce ne ajută să realizăm evaluarea? Cu ajutorul testelor şi
instrumentelor de evaluare motrice practice şi tehnice şi a descriptorilor de performanţă
pentru notare şi cu aprecieri pozitive şi negative de tip verbal şi non-verbal pentru
stimulare /încurajare;
7. Cine sunt beneficiarii evaluării? De rezultatele evaluării beneficiază în mod direct elevii,
care sunt apreciaţi pentru munca lor, dar şi în mod indirect profesorii care îşi validează sau
invalidează modalitatea de abordare a procesului instructiv-educativ, şi îşi verifică măiestria
de care dau dovadă.
Eficienţa desfăşurării activităţii de educaţie fizică şi sport este certificată prin realizarea
unei evaluări, atât a activităţii desfăşurate de către profesor cât şi a competenţelor dobândite de
către elevi. Evaluarea lecţiei de educaţie fizică este o necesitate determinată de verificarea
valabilităţii procesului instructiv-educativ, a proiectului elaborat şi aplicat în practică.
Ce trebuie să facă profesorul pentru a realiza o evaluare corectă şi stimulativă?
 Să aleagă testele de evaluare în conformitate cu prevederile programei şcolare pentru
clasa respectivă. Un cadru didactic, pentru clasa sa, poate să aleagă teste de evaluare:
pentru aptitudinile psiho-motrice de forţă şi coordonare/îndemânare, pentru deprinderile
motrice utilitar-aplicative de tracţiune şi săritură, pentru deprinderile motrice specifice
unor discipline sportive din gimnastică artistică şi din minihandbal. Alt profesor, pentru
acelaşi tip de clasă, poate să alegă teste de evaluare: pentru aptitudinile psiho-motrice de
viteză şi rezistenţă, pentru deprinderile motrice utilitar-aplicative de săritură şi prindere şi
aruncare şi pentru deprinderile motrice specifice unor discipline sportive din gimnastică
artistică şi din minifotbal.
 Să stabilească pentru fiecare test de evaluare instrumentele (probele) de apreciere, în
funcţie de spaţiul de lucru şi condiţiile materialele, şi implicit indicatorii de performanţă
corespunzători acordării calificativelor “bine” şi “foarte bine”. Sistemul naţional prevede
numai valorile minime acceptate pentru calificativul “suficient”, urmând ca fiecare
profesor să stabilească, în funcţie de nivelul iniţial, de posibilităţile materiale şi cele
individuale, indicatorii de performanţă pentru celelalte calificative.
 Să stabilească conţinutul concret şi indicatorii de performanţă pentru toate calificativele,
la testele şi probele din sistemul naţional ce nu sunt însoţite de aceste precizări.
 Să stabilească probele şi indicatori de performanţă pentru categoriile de conţinuturi
predate care nu sunt evaluate în SNE. Evaluarea la educaţie fizică şi sport nu trebuie să se
limiteze doar la acele conţinuturi evidenţiate pentru susţinerea probelor prevăzute de
sistemul de evaluare, profesorul poate stabili probe de evaluare şi pentru alte conţinuturi
de învăţare cum ar fi: pentru deprinderile motrice de bază, pentru cele utilitar-aplicative
etc.
 Să eşaloneze probele de evaluare prevăzute de sistemul naţional şi cele stabilite personal,
pe parcursul celor două semestre, în concordanţă cu modul de planificare a conţinuturilor
de instruire.
 Să informeze elevii privind conţinuturile şi modul de aplicare a testelor şi instrumentelor
de evaluare, modalitatea de susţinere, şi să stabilească împreună cu elevii opţiunile
privind probele de control, în funcţie de posibilităţile acestora.
 Să informeze elevii despre posibilitatea de acordare a calificativului anual “excelent”,
Pentru acordarea acestui calificativ la disciplina educaţie fizică, elevii trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
 să obţină calificativul “foarte bine” pe ambele semestre;
 să practice o disciplină, ramură sau probă sportivă la un club sau unitate sportivă de
performanţă şi să obţină distincţii în concursuri pe parcursul anului şcolar;
 să reprezinte şcoala la întrecerile sportive la nivel local, la care să obţină premii şi
distincţii.
 Să completeze sistematic şi continuu, pentru fiecare elev, fişa individuală de evidenţă a
probelor de evaluare.