Proiectarea demersului didactic constituie o activitate prin care

profesorul își propune etape și acțiuni de parcurs și finalizat în predare-

învățare-evaluare. Este un proces deliberativ de anticipare, de prefigurare a
pașilor ce urmează a fi parcurși în realizarea eficientă a activității didactice.

Proiectarea demersului didactic se realizează prin raportarea la

programa școlară și cuprinde:

-lectura integrală și personalizată a programei școlare,

-elaborarea planificării calendaristic,

-proiectarea unităților de învățare.

Fiecare din cele trei etape constituie etape importante în ansamblul

activității de proiectare didactică.

Unitatea de învățare reprezintă o structură didactică flexibilă,

unitară din punct de vedere tematic a cărei parcurgere conduce la formarea
unor competențe specifice, pe baza unor activități de învățare care valorifică
experiența concretă a elevului și care integrează strategii didactice adecvate
unor contexte de învățare variate. Se realizează într-o perioadă de timp
determinată, permițând formarea la elevi a unui comportament.

Unitatea de învățare oferă o perspectivă strategică asupra procesului

de predare-învățare-evaluare.

Se caracterizează prin faptul că oferă o derivare simplă a lecțiilor

componente, iar pe de altă parte surprinde o imagine de ansamblu asupra
temei cât și asupra fiecărei ore de curs.

Unitatea de învățare este un instrument de lucru deosebit de util

cadrului didactic, putând fi considerată un miniproiect didactic.

Proiectarea unei unități de învățare, potrivit succesiunii logice a

abordării procesului didactic, parcurge mai multe etape.

1.Desprinderea din planificarea calendaristică a unității de învățare și

identificarea competențelor specifice (În ce scop voi face?)
Competențele specifice constituie elemente obligatorii pe care cadrul
didactic trebuie să le respecte.

2.Selectarea conținuturilor (Ce voi face?)

Conțintul oferă un cadru de structurare a competențelor și reprezintă

un alt element obligatoriu. Acestea sunt corelate cu competențele specifice,
activitățile de învățare, resursele procedurale, materiale și temporale,
respectiv evaluarea.

3.Stabilirea activitățior de învățare (Cum voi face?)

Activitățile de învățare pot fi cele recomandate de programa școlară sau

altele adecvate pentru realizarea competențelor specifice, unei competențe
fiindu-i alocată o gamă largă de activități de învățare. Acestea oferă
posibilitatea cadrului didactic de a personaliza demersul didactic în funcție de
particularitățile colectivului de elevi.

4.Analiza resurselor (Cu ce voi face?)

Conceptul de resurse face referire la resursele de timp, loc, forme de

organizare a clasei, material didactic utilizat, respectiv resurse educaționale.

5.Stabilirea metodelor și a instrumentelor de evaluare (Cât s-a

realizat?)

Important este să avem în atenție evaluarea tururor celor trei

componente ale competenței (cunoștințe, atitudini, abilități), utilizând
instrumente variate.
Proiectarea demersului didactic pe baza unității de învățare are
cel puțin următoarele avantaje:

-învățătorul are o imagine coerentă asupra programei școlare pe care

trebuie să o aplice pe parcursul întregului an școlar;

-învățătorul are o imagine cuprinzătoare asupra fiecărei unități de

învățare care valorifică potențialul lecției prin integrare în unitatea de
învățare (fiind depășită fragmentarea determinată de simpla succesiune a
lecțiilor); se schimbă și relația dintre lecții (relația devine neliniară, lecțiile
sunt integrate în diferite secvențe ale unității de învățare);

-deoarece există un interval mai mare de timp pentru o temă majoră,

învățătorul are în mai mare măsură posibilitatea unor abordări diferențiate,
individualizării învățării în raport cu ritmul de învățare pe care îl au elevii;

-la nivelul elevilor, învățarea dobândește un plus de coerență prin

modul în care este proiectată învățarea pe termen mediu și lung;

-proiectul unității de învățare devine un instrument util de lucru pentru

profesor, prin depășirea unor cerințe formale.