Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Raportul
predare –
învăţare -
evaluare
Obiective:
a) definirea conceptelor
fundamentale şi operaţionale incluse
în programele (pre)şcolare /
universitare;
b) expunerea conţinutului (informaţii-
deprinderi- strategii) în mod
articulat şi coerent, în cadrul unei
teorii ştiinţifice;
c) explicarea conţinutului prin diferite
corelaţii şi aplicaţii.
Modelele predării
a) Modelul comportamental bazat pe relaţia directă dintre
mesajul predat/transmis de cadrul didactic şi rezultatul
final obţinut de elev;
b) Modelul analizei sarcinii bazat pe relaţia dintre
conţinutul predat de cadrul didactic şi prescripţiile de
învăţare pe direcţia transformării personalităţii elevului;
c) Modelul cognitiv bazat pe orientarea operaţiilor gîndirii
(analiză-sinteză; abstractizare-generalizare) în direcţia
concretizării logice a discursului transmis de cadrul
didactic;
d) Modelul rezolvării problemelor, bazat pe aplicarea
conceptelor, principiilor, regulilor, în cadrul discursului
transmis de cadrul didactic;
e) Modelul interacţiunii, concretizat la nivelul continuităţii
existente între transmiterea cunoştinţelor, asigurată de
cadrul didactic şi comunicarea pedagogică a
cunoştinţelor, la nivelul corelaţiei subiect (cadrul didactic)
- obiect (elev).
Modele de instruire
1. Modelul logocentric
Obiectul instruirii şi al învăţării este constituit din
aspectele noţionale, logice şi mai ales cantitative;
metodele sunt frecvent de tip analitic. Modelul este
specific învăţământului tradiţional.
2. Modelul psihocentric
Metodele sunt adaptate dinamismului învăţării şi
abordate dintr-o perspectivă cognitivă.
3. Modelul empiriocentric
Poziţia centrală este ocupată de activităţile
didactice bazate nu numai pe învăţarea cognitivă,
ci, mai ales pe experienţele subiectului: acţională,
afectivă, cognitivă, individuală şi socială etc.
4. Modelul modular corespunde, în principal,
direcţiilor de abordare holistică şi holodinamică a
instruirii şi învăţării. În esenţă este caracterizat
prin recurenţă, reversibilitate ciclică şi programe
modulare aflate în suite special organizate pentru
a corespunde atât particularităţilor subiecţilor, cât
şi obiectivelor de tip integrativ.
Învăţarea şcolară e privită: ca proces şi ca
produs, în funcţie de diverşi factori/condiţii.
a) Învăţarea ca proces reprezintă o succesiune de
operaţii, acţiuni, stări, de evenimente conştient
finalizate în transformări; implică schimbări în sfera
structurilor cognitive, operaţionale, la nivelul formelor
de conduită şi acţiune.
b) Învăţarea ca produs ne apare ca un ansamblu de
rezultate (calitative şi cantitative) exprimate în
termeni de noi cunoştinţe, noţiuni, idei, norme,
priceperi, deprinderi, obişnuinţe, modalităţi de
gîndire, de expresie şi de acţiune, atitudini,
comportamente.
c) Învăţarea condiţionată de diverşi factori. Există
cauze, condiţii ce influenţează procesele şi
rezultatele învăţării.
Condiţiile interne ale învăţării
1.MĂSURAREA
2. APRECIEREA
3. DECIZIA.
1. Măsurarea reprezintă operaţia de evaluare care
asigură consemnarea “unor caracteristici observabile”
exprimate în termeni cantitativi (scor, cifre, statistici etc.) Sau
/şi prin descrieri concentrate asupra unor zone restrânse de
manifestare .
Evaluarea Comunicare
emoţională
Relaţionarea
cu elevii
Dificultăţile caracteristice debutului în carieră:
imposibilitatea de a stăpîni clasa asigurînd
disciplina necesară, lipsa de autoritate în faţa
clasei;
greutatea de a preda accesibil;
sărăcia metodelor şi mijloacelor utilizate pentru
activizarea elevilor pe parcursul lecţiei;
stîngăcia în maniera de a organiza activitatea în
grupuri mici;
dificultăţi în tehnica utilizării dialogului şi în
modul de utilizare a întrebărilor;
imposibilitatea de a distribui atenţia;
probleme de management al timpului. (M.Ionescu)
Domeniile de competenţă profesională
dezirabile
adaptarea situaţională a comunicării şi dezvoltarea
continuă a culturii profesionale şi emoţionale;
acurateţea în predare asigurând logica didactică
necesară;
calitatea interacţiunilor pedagogice, controlul
disciplinei, feedbackul formativ care să permită
reglări şi ameliorări; prezentare structurată a
conţinutului şi a sarcinilor de învăţare;
integrarea abordărilor teoretice cu aplicaţiile
practice etc.
(V. Chiş )