redactati un eseu de 1 2 pagini cu privire la

predare, ca activitate fundamentala in invatamantul

primar
Procesul instructiv-educativ presupune o corelativitate funcţională între
predare-învăţare –evaluare:
Literatura de specialitate prezintă numeroase definiţii ale predării
dintre care prezentăm câteva:
Predarea reprezintă acţiunea cadrului didactic de transmitere a cunoştinţelor
la nivelul unui model de comunicare unidirecţional, aflat în concordanţă cu
anumite cerinţe metodologice care condiţionează învăţarea, în general,
învăţarea şcolară în special.
Prezentăm mai jos şi opinia profesorului Romiţă Iucu cu privire la activitatea
de predare conform lucrării Instruirea şcolară:
Predarea este o schimbare provocată a ceea ce este în ceea ce trebuie să fie –
finalitate a actului de învăţare, prin angajarea elevilor într-o nouă experienţă de
învăţare. Calitatea activităţii de predare este dată de potenţialul ei cognitiv, afectiv
şi psihomotor transformator. În modelele didactice tradiţionale predarea se rezuma
la o simplă prezentare a materiei, în timp ce didactica modernă priveşte predarea
ca pe un complex de funcţii şi acţiuni multiple şi variate.

Predarea ca transmitere
Predarea ca ofertă de experienţe
Predarea ca formă de dirijare a învăţării
Predarea ca management al învăţării
Astfel, a preda înseamnă:
-a prevedea ( a planifica, a proiecta, a programa) producerea schimbărilor dorite;
-a orienta într-o direcţie precisă aceste schimbări, a le da un sens, adică a preciza
obiectivele învăţării;
-a stabili natura respectivelor schimbări, ceea ce echivalează cu a determina
conţinutul acestora, a selecta, a reelabora, a organiza materia;
-a prezenta materia nouă, în diferite moduri;
-a dirija producerea schimbărilor, a îndruma evoluţia acestora în direcţia prestabilită;
-a stimula angajarea activă a elevilor în actul învăţării;
-a organiza condiţiile care vor furniza apariţia schimbărilor presupuse;
-a oferi momente de feedback în vederea întăririi şi eventual a corectării şi
ameliorării schimbărilor în curs de producere;
-a asigura condiţiile necesare reţinerii şi transferurilor (aplicării) noilor achiziţii;
-a controla (a evalua) efectele dau schimbările produse;

1
-a evalua eficacitatea acţiunilor întreprinse, inclusiv rezonanţa lor formativă şi
educativă;
-a investiga condiţiile psihosociale şi pedagogice de natură să promoveze noi soluţii
viitoarelor probleme specifice predării etc.
Predarea ca instanţă de decizie
În concluzie, predarea este o activitatea fundamentală a procesului de
învăţământ care prezintă câteva caracteristici:
-este organizată şi condusă de către profesor
-implică interrelaţionarea celor doi poli ai educaţiei - profesorul şi elevul sau
clasa de elevi
-presupune strategii de declanşare a învăţării la elevi
- motivează, coordonează, susţine activitatea de învăţare a elevilor
-gestionează resursele pe care le are la dispoziţie în vederea atingerii
finalităţilor stabilite
-interacţionează cu învăţarea şi evaluarea etc.

Stiluri de predare
Literatura de specialitate prezintă o serie de clasificări ale stilurilor de
predare în funcţie de diferite criterii:
în funcţie de particularităţile cognitive ale predării:
- concret - în care accentul este pus pe detalii, exemple, pe cazuri
- abstract - folosirea unui limbaj de specialitate riguros care poate crea
dificultăţi în înţelegerea mesajelor
după modul de adresare în comunicare
direct
indirect
după poziţia partenerilor în predare-instruire
centrat pe profesor
centrat pe elev-interactiv
în funcţie de ponderea metodelor de predare
- expozitiv
- interogativ
după notele dominante ale personalităţii profesorului
- responsabil
- neglijent
- indiferent
f. modul de concepere a activităţii didactice:

2
 -centrat pe procesul de acomodare, de trecere de la experienţa concretă la
experimentarea activă
-centrat asupra procesului de gândire convergentă, situat la limita dintre
experienţa activă şi conceptualizare
- centrat asupra procesului de acomodare, situat la limita dintre conceptualizare
şi observarea reflexivă
Bineînţeles, nu putem vorbi de stiluri pure de predare, ci doar de
dominante ale unuia sau altuia dintre stiluri; mai mult, nu putem vorbi de faptul
că unul dintre stiluri ar fi mai eficient decât altul, însă putem spune că a preda
eficient înseamnă de fapt a adopta stiluri diferite adaptate contextelor, adică a
dovedi flexibilitate şi capacitate de ajustare a stilului în funcţie de situaţie.

Învăţarea
Definiţii:
În sens psihopedagogic, învăţarea este un proces existent numai la om.
Activitate (pe care o desfăşoară elevul în şcoală sau orice om în situaţie similară)
pentru însuşirea de cunoştinţe şi dobândirea de deprinderi în toate sectoarele vieţii
psihice-cunoaştere, emotivitate, voinţă. (Dicţionarul de pedagogie, 1979, p.228)
Învăţarea reprezintă, din punct de vedere pedagogic, activitatea proiectată
de cadrul didactic pentru a determina schimbări comportamentale la nivelul
personalităţii preşcolarului, elevului, studentului prin valorificarea capacităţii
acestora de dobândire a cunoştinţelor, deprinderilor, a strategiilor şi a atitudinilor
cognitive.
Cele mai multe lucrări de specialitate prezintă învăţarea din trei perspective:
ca proces, în funcţie de diverşi factori şi ca produs.
a. învăţarea ca proces
Sub aspect procesural, învăţarea este înţeleasă ca o succesiune de operaţii,
acţiuni, stări şi evenimente interne, conştient finalizate în transformări ce
intervin în structurile de cunoştinţe, în operaţiile mentale, în modul de reflectare
a realităţii şi de comportare ale elevului.
învăţarea – în funcţie de diverşi factori
Reuşita sau nereuşita învăţării se datorează influenţei combinate a
factorilor interni şi a celor externi.
Alte influenţe – mediul familial
- mediul local (urban- rural) etc.
b. învăţarea ca produs

3
 Învăţarea reprezintă un ansamblu de rezultate exprimate în termeni de noi
cunoştinţe, noţiuni, idei norme, priceperi, deprinderi, modalităţile de gândire, de
expresie şi de acţiune, atitudini, comportamente etc.

!!! În activitatea didactică profesorul trebuie să ţină cont de fazele

procesului de învăţare:
Receptarea şi înregistrarea materialului – presupune din partea profesorului o
preocupare constantă de a capta atenţia elevilor şi a le trezi interesul prin
diferite modalităţi: elementele de noutate, inedit atât în ceea ce priveşte
conţinutul dar şi a tehnicilor de prezentare a acestuia; utilizarea schemelor, a
sublinierilor, a culorilor şi imaginilor, a formelor de organizare a grupului de
elevi etc.
Înţelegerea noilor conţinuturi -profesorul se preocupă de pedagogizarea,
accesibilizarea acestora, în sensul prezentării lor pe „înţelesul elevilor”, crearea
de sarcini pentru elevi care să solicite explicaţii, exemple personale, realizarea
unor conexiuni între informaţii etc.
Memorarea şi păstrarea cunoştinţelor învăţate un timp cât mai îndelungat,
profesorul este dator să-i determine de timpuriu pe elevi să utilizeze profitabil
reguli mnemotehnice
Actualizarea cunoştinţelor (atunci când elevii vor avea nevoie de ele) va fi mult
uşurată de obişnuirea elevilor de a utiliza cunoştinţele învăţate în clasă şi în
şcoală, în contexte cât mai variate.

Activitatea de învăţare trebuie evaluată; evaluarea apare în cadrul procesului de

învăţământ ca o activitate complexă de apreciere a modului comun de lucru al
profesorului şi elevilor săi în efortul de realizare a obiectivelor didactice proiectate, la un
nivel de performanţă cât mai ridicat.