Formarea capacităţii de autoevaluare la elevi

Bucătaru Veronica

Școala Gimnazială ”Costachi S. Ciocan”, Comănești

Autoevaluarea produselor realizate de elevi constituie o modalitate

psihopedagogică cu largi valenţe formative. Implicarea elevilor, în aprecierea
propriilor eforturi şi rezultate, are efecte benefice pe mai multe planuri. Astfel,
după I.T.Radu ( 1998, p.246 ), consecinţele pozitive sunt:
 cadrele didactice dobândesc confirmarea aprecierilor lor în opinia elevilor,
cu privire la rezultatele constante;
 elevul exercită rolul de subiect al acţiunii pedagogice, de participant la
propria sa formare;
 stimulează motivaţia intrinsecă faţă de învăţătură şi atitudinea responsabilă
faţă de propria activitate;
 îi ajută pe elevi să aprecieze rezultatele obţinute şi să înţeleagă eforturile
necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite.
Educarea capacităţii de autoevaluare la elevi presupune respectarea
anumitor condiţii fundamentale:
. prezentarea ( la începutul activităţii, sarcinii de lucru ) a obiectivelor
curriculare şi de evaluare pe care trebuie să le îndeplinească;
. încurajarea elevilor pentru a-şi pune întrebări legate de modul de rezolvare
a sarcinii de lucru şi de efectele formative ale acesteia;
. stimularea evaluării şi interaprecierii în cadrul grupului;
. completarea, la finele sarcinii de lucru, a unui chestionar cu răspunsuri
deschise sau a unor scale de clasificare.
Literatura de specialitate ( I.T.Radu, 198; C.Cucoş, 1998, A. Stoica, 2001 )
evidenţiază unele modalităţi de formare şi dezvoltare a spiritului de evaluare
obiectivă:
1. auto-corectarea sau corectarea reciprocă – elevul fiind solicitat să-şi
depisteze operativ erorile, lacunele proprii ori ale colegilor;
2. auto – notarea controlată – în cadrul unei verificări elevul este solicitat
să-şi acorde o notă, care este apoi ,, negociată ” cu profesorul sau împreună cu
colegii. Profesorul trebuie să argumenteze şi să evidenţieze
corectitudinea/incorectitudinea aprecierilor formulate;
3. notarea reciprocă fie la lucrările scrise, fie la examinarea orală;
 4. metoda aprecierii obiective a personalităţii concepută de psihologul
român Gh.Zapa. Principiul de bază al acestei metode prevede o cunoaştere
obiectivă ( a rezultatelor ) se poate realiza prin completări reciproce de informaţii
şi aprecieri, obţinute în urma antrenării clasei de elevi şi confruntarea acestora. (
Gh. Dumitriu, C. Dumitriu, 2003 )