Autoevaluarea produselor realizate de elevi constituie o modalitate
psihopedagogică cu largi valenţe formative. Implicarea elevilor, în aprecierea propriilor eforturi şi rezultate, are efecte benefice pe mai multe planuri. Astfel, după I.T.Radu ( 1998, p.246 ), consecinţele pozitive sunt: cadrele didactice dobândesc confirmarea aprecierilor lor în opinia elevilor, cu privire la rezultatele constante; elevul exercită rolul de subiect al acţiunii pedagogice, de participant la propria sa formare; stimulează motivaţia intrinsecă faţă de învăţătură şi atitudinea responsabilă faţă de propria activitate; îi ajută pe elevi să aprecieze rezultatele obţinute şi să înţeleagă eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite. Educarea capacităţii de autoevaluare la elevi presupune respectarea anumitor condiţii fundamentale: . prezentarea ( la începutul activităţii, sarcinii de lucru ) a obiectivelor curriculare şi de evaluare pe care trebuie să le îndeplinească; . încurajarea elevilor pentru a-şi pune întrebări legate de modul de rezolvare a sarcinii de lucru şi de efectele formative ale acesteia; . stimularea evaluării şi interaprecierii în cadrul grupului; . completarea, la finele sarcinii de lucru, a unui chestionar cu răspunsuri deschise sau a unor scale de clasificare. Literatura de specialitate ( I.T.Radu, 198; C.Cucoş, 1998, A. Stoica, 2001 ) evidenţiază unele modalităţi de formare şi dezvoltare a spiritului de evaluare obiectivă: 1. auto-corectarea sau corectarea reciprocă – elevul fiind solicitat să-şi depisteze operativ erorile, lacunele proprii ori ale colegilor; 2. auto – notarea controlată – în cadrul unei verificări elevul este solicitat să-şi acorde o notă, care este apoi ,, negociată ” cu profesorul sau împreună cu colegii. Profesorul trebuie să argumenteze şi să evidenţieze corectitudinea/incorectitudinea aprecierilor formulate; 3. notarea reciprocă fie la lucrările scrise, fie la examinarea orală; 4. metoda aprecierii obiective a personalităţii concepută de psihologul român Gh.Zapa. Principiul de bază al acestei metode prevede o cunoaştere obiectivă ( a rezultatelor ) se poate realiza prin completări reciproce de informaţii şi aprecieri, obţinute în urma antrenării clasei de elevi şi confruntarea acestora. ( Gh. Dumitriu, C. Dumitriu, 2003 )