DIAGRAMELE PERT ŞI GANTT

Managerul de proiecte dispune de o mare varietate de tehnici pentru reprezentarea şi descrierea

planurilor proiectelor, dintre care cele mai utilizate sunt diagramele Gantt şi PERT.

1. Prezentarea reţelei activităţilor proiectului prin diagrame PERT

Prin reţeaua activităţilor proiectului se va prezenta fluxul orizontal al proiectului, de la stânga la
dreapta, precum şi relaţiile de dependenţă dintre activităţi.
Reţeaua activităţilor este un instrument de lucru indispensabil pentru managementul proiectelor.
Prin colaborarea dintre Booz-Allen Hamilton şi Corporaţia Lockheed, s-a realizat PERT, un acronim
de la Program Evaluation and Review Technique, folosind estimarea probabilistică a timpului.
Metoda ia în calcul riscul şi incertitudinea şi foloseşte trei estimări ale timpului:
1) Timpul cel mai optimist (To), ceea ce presupune că totul va merge perfect;
2) Timpul cel mai probabil (Tp);
3) Timpul cel mai pesimist (Tr), dacă ceva poate să meargă rău va merge rău.
Calcularea duratei PERT se efectuează după următoarea formulă:

în care To, Tp şi Tr au semnificaţiile anterioare.

Elementele de calcul sunt sugestiv reliefate în figura 1.6.

Dupont şi Remington-Rand au lucrat împreună pentru realizarea unei metode similare de

reprezentare a înlănţuirii activităţilor în reţea, cunoscută sub numele CPM, de la Critical Path
Method. CPM se baza pe estimarea timpului determinant şi a fost utilizată în proiectele din
construcţii. Din cauza asemănărilor dintre cele două metode, PERT şi CPM, variant combinată a fost
referită ca PERT/CPM.
 În prima parte a anilor 60, cercetătorii de la Stanford University au realizat un nou sistem,
cunoscut şi ca metoda diagramei precedenţelor (Precedence Diagramming Method, PDM).
O reţea de activităţi este o dispunere orizontală a fluxului activităţilor proiectului. În acest scop
trebuie să fie identificate activităţile ce se derulează în serie, unele după altele, şi cele ce se desfăşoară
paralel.
Există două stiluri comune ale reţelelor activităţilor: TON (Task-On-Node, Activitatea-pe-Nod) şi
TOL (Task-On-Line, Activitatea-pe-Linie). Este recomandată metoda TON, fiind mai uşor de
întrebuinţat.
Reţeaua activităţilor PDM este un instrument al managementului proiectelor care prezintă
activităţile pe noduri sau în casete, pentru a scoate în evidenţă fluxul cerut al lucrărilor proiectului.
Printr-o astfel de reţea, se pot identifica:
 începutul şi sfârşitul unui proiect, fiecare reprezentate printr-un nod;
 fiecare dintre activităţile necesare finalizării proiectului, oricare secvenţă anume, redată prin
cale;
 activităţile care trebuie să fie realizate simultan sau paralel;
 relaţiile de dependenţă dintre predecesori şi succesori;
 drumul critic.
Pentru crearea reţelei activităţilor, este necesară analiza fluxului lucrărilor proiectului, inclusiv
toate relaţiile de precedenţă şi succesiune. Pentru efectuarea analizei dependenţelor sau pentru crearea
reţelei propriu-zise a activităţilor se impune parcurgerea următorilor paşi:
1. Se creează o activitate cu durata zero, numită „Start”.
2. Se completează codul lucrării şi numele ei din „Structura descompunerii lucrărilor”. Dacă o
activitate s-a descompus în subactivităţi (sarcini, subsarcini), se vor introduce doar cele mai de jos
rezultate ale descompunerii pentru a se evita dubla redare a lucrărilor într-o astfel de reţea a
activităţilor.
3. Se demarează prin specificarea activităţii sau activităţilor care încep imediat. Ca echipă, se va
trece la analiza activităţilor pentru a se vedea care dintre ele se vor desfăşura secvenţial şi care
concomitent (în paralel). Se va preciza, de asemenea, ce va urma, ce activităţi trebuie să fie finalizate
parţial sau total înainte de a demara activităţile succesoare, şi ce activităţi trebuie să aibă un decalaj
între ele.
4. Pentru fiecare activitate, se verifică analizele de dependenţă prin intermediul coloanelor cu
predecesorii şi succesorii imediaţi pentru a se urmări dacă este specificat codul lucrării pe fiecare
(predecesori şi succesori).
5. Se creează o activitate care să reprezinte sfârşitul proiectului.
6. Se validează analiza dependenţelor prin vizualizarea reţelei activităţilor. După identificarea
predecesorilor şi succesorilor tuturor activităţilor proiectului, se vor introduce date calendaristice.

2. Crearea diagramelor Gantt

Diagramele Gantt, cunoscute sub numele de diagrame bară sau diagrame ale planificării
calendaristice, sunt cele mai întrebuinţate diagrame în managementul proiectelor. Pentru proiecte mai
mici, diagramele Gantt sunt folosite ca instrumente de sine stătătoare şi ca o listă de control pentru a
se asigura că au fost realizate toate activităţile. Ele se folosesc concomitent cu diagramele reţelelor, cu
structura descompunerii lucrărilor şi cu alte instrumente. Scopul lor este de a facilita planificarea,
evidenţierea, monitorizarea şi controlul celor mai multe proiecte, însă în cazul proiectelor medii-mari
şi mari nu mai sunt satisfăcătoare.
În cele mai simple forme ale lor, diagramele Gantt sunt reprezentări grafice ale activităţilor, care
se redau sub formă de bare orizontale, direct proporţionale cu durata lor.
Trecerea de la reţeaua activităţilor la diagrama Gantt este redată în fig. 1.7 şi 1.8.