I)Funcțile sistemului informational economic.

Principala dificultate a abordării sistemului informațional în funcție de compartimentele

funcționale ale întreprinderii ține de imposibilitatea trasării unei granițe, fie și aproximative, între
informațiile aferente fiecărui compartiment. Un exemplu clasic este cel al gestiunii vânzărilor, în
care aceleași date interesează compartimentele vânzare-marketing, financiar, contabilitate,
personal-salarizare, producție și chiar proiectare. Cea mai mare parte a informațiilor acoperă
două sau mai multe compartimente ale întreprinderii. Contabilitatea, “procesul de identificare,
măsurare și comunicare a informației economice pentru a permite judecăți și decizii documentate
din partea utilizatorilor informației” (American Accounting Association - A statement of Basic
Accounting Theory, Evanston, Illinois, 1966, p. 64), poate constitui exemplul celui mai vechi și
mai răspândit subsistem informațional al întreprinderii.
Sarcinile mai puțin structurate, gen pregătire și preluare date, revin componentelor manuale sau
sistemelor expert. Sistemele informatice clasice au avut în vedere mai ales operațiile repetitive,
bine structurate, respectiv prelucrarea datelor, stocarea și gestionarea acestora pentru a furniza
informații pertinente. Ulterior, prin sisteme suport pentru decizii și, mai apoi, prin sistemele
expert interpretarea rezultatelor obținute și, în mod efectiv, luarea deciziilor a făcut obiectul
integrării în sistemele informatice.
O caracteristică a secolului XXI este influența majoră a calculatoarelor electronice. Indiferent de
locul unde trăim, de ceea ce facem în mod curent este absolut imposibil să nu fim influențați de
calculatoare. Acestea s-au integrat și se integrează din ce în ce mai mult în viața și activitatea
fiecăruia. Modul în care informațiile pot fi accesate a cunoscut o adevărată revoluție în mai puțin
de 50 de ani.
Creșterea eficienței întreprinderilor a fost posibilă în special prin utilizarea la scară tot mai mare
a sistemelor de calcul. Acestea, prin intermediul programelor software, au permis firmelor să-și
structureze și să-și organizeze mai eficient activitatea la prețuri accesibile. În prezent aproape
toate activitățile (în mod special cele economice) se desfășoară cu ajutorul calculatorului. Fie că
se apelează la date care pot fi accesate în câteva secunde, fie că se fac calcule complexe,
calculatorul a devenit o unealtă de mare preț în viața de zi cu zi.
Scopul îndeplinit de sistemele de calcul s-a schimbat de la deceniu la deceniu, îmbogățindu-se.
Dacă sistemele de calcul, au servit inițial cercetătorilor pentru efectuarea mai rapidă a unor
calcule anevoioase, treptat calculatoarele s-au transformat în dispozitive pentru gestionarea și
administrarea bazelor de date. În final, scopul utilizării calculatorului, alături de cele menționate
mai sus, este de a fi principalul mijloc de informare și comunicare interplanetară.

II)Definiți noțiunea de Hipertext și sintaxa unui tag HTML.

Un hipertext este un text afișat pe un monitor de computer sau pe alte dispozitive electronice, cu
referințe (hiperlinkuri) către alt text pe care cititorul poate imediat să-l acceseze, sau
cu referințe ce pot dezvălui în mod progresiv textul, pe mai multe niveluri de detaliu (așa
numitele texte Stretch, texte dilatate).
Hipertextul este un concept inventat de Ted Nelson în 1965 în articolul „Complex information
processing: a file structure for the complex, the changing and the indeterminate”. Acesta îl
definește ca: „material scris sau grafic interconectat într-o manieră complexă, care în mod
convențional nu poate fi reprezentat pe hârtie”. Principala aplicație actuală a hipertextului
este World Wide Web-ul alături de noțiunile asociate HTTP și HTML.
Plecând de la definiția lui Nelson, conceptul a evoluat, iar definițiile hipertextului s-au înmulțit :
 o formă de document electronic, o metodă de organizare a informațiilor în care datele
sunt memorate într-o rețea de noduri și legături, putând fi accesată prin intermediul
programelor de navigare interactivă, și manipulată de un editor structural. 
 tehnică pentru organizarea informației textuale printr-o metodă complexă neliniară, în
vederea facilitării explorării rapide a unei mari cantități de cunoștințe. 
 mod de construcție a unui sistem de management și reprezentare a informației folosind
legături pentru a crea o rețea de noduri.
 Orice document HTML incepe cu notația <html> și se termina cu notația </html>. Aceste
"chestii" se numesc în literatura de specialitate "TAG-uri".Prin convenție, toate informațiile
HTML incep cu o paranteza unghiulara deschisa " < " și se termina cu o paranteza unghiulara
inchisa " > ".
Tag-urile între aceste paranteze transmit comenzi către browser pentru a afișa pagina intr-un
anumit mod. Unele blocuri prezintă delimitator de sfârșit de bloc, în timp ce pentru alte blocuri
acest delimitator este opțional sau chiar interzis.
Între cele doua marcaje <html> și </html> vom introduce doua secțiuni:
- sectiunea de antet <head>...</head> și - corpul documentului <body>...</body>.
Blocul <body>...</body> cuprinde conținutul propriu-zis al paginii HTML, adică ceea ce va fi
afișat în fereastra browser-ului.


 O eticheta poate fi scris atât cu litere mici, cat și cu litere mari.
Adică <html> = <HTML> = <Html>. Caracterele "spațiu" și "CR/LF" ce apar intre etichete
sunt ignorate de către browser.
Deci un prim document HTML ar fi ceva de genul asta:

1 <html>
2 <head>  </head>
3 <body>
4 </body>
</html>
5

III) Destinația Diagramelor Gantt in MS Project

Diagrama Gantt reprezintă o diagramă cu bare orizontale care ilustrează activitățile dintr-un proiect,
desfășurate în timp, indicând timpii de începere și respectiv de finalizare, precum și durata acestor
activități. În diagramă pot fi menționate și persoanele responsabile pentru activități. Diagrama este
denumită după numele lui Henry L. Gantt (1861-1919), inginer mecanic și consultant în management,
care a desenat acest grafic între anii 1910-1915, în scopul programării producției la o firmă din SUA.
Cazurile când se utilizează acest tip de diagramă sunt următoarele:
 pentru planificarea sau monitorizarea activităților dintr-un proiect de cercetare, pentru lucrări de
construcție etc.;
 pentru a prezenta altor persoane planul sau starea unui proiect;
 atunci când se cunosc etapele unui proiect sau proces, în privința succesiunii și duratei acestora;
 în situația în care nu este necesar să se specifice ce activități sau procese depind de terminarea
unora anterioare.

Procedura de întocmire a diagramei Gantt

1. Se formulează activitățile care trebuie realizate pentru a executa proiectul. De asemenea, se identifică
jaloane-cheie în proiect. Acest lucru se poate realiza prin brainstorming sau printr-o diagramă de proces,
prin storyboard sau printr-o diagramă PERT (Tehnică de evaluare și analiză a programului). Relațiile de
dependență între activități sunt mai clare în diagrama PERT, însă diagrama Gantt ușurează vizualizarea
progresului desfășurării proiectului. Se identifică durata necesară pentru fiecare activitate. În final se stabilește
succesiunea activităților: care activități trebuie terminate înainte ca altele să înceapă, ce activități pot fi
realizate simultan etc.
2. Se desenează o axă orizontală a timpului în partea superioară a paginii. Se alege unitatea de timp adecvată:
zile, săptămâni sau luni, cu diviziuni egale ale unității de timp.
3. În partea stângă a paginii se notează succesiv, pe verticală, fiecare activitate în ordinea cronologică a
efectuării și jaloanele proiectului. Prin jalon (engleză milestone) se înțelege un eveniment semnificativ în
desfășurarea proiectului, de obicei terminarea unei activități majore. Pentru evenimentele care au loc punctual
(cum ar fi o prezentare a planului proiectului, pe o durată relativ scurtă de timp), se desenează un romb în
dreptul zilei sau săptămânii în care trebuie să aibă loc. În cazul unor activități cu durată mai mare se desenează
o bară de-a lungul intervalului de timp necesar. Se desenează numai contururile barelor și romburilor, fără să
fie umplute deocamdată.
4. Pe măsură ce activitățile sau procesele au loc se umplu romburile și barele, pentru a indica finalizarea
activităților. În cazul unor activități în curs de desfășurare, se estimează cât s-a parcurs din acestea și se umple
cantitatea corespunzătoare din bară.
Pe diagramă (în partea inferioară a paginii) se poate utiliza un semn vertical de marcare, pentru a identifica
data curentă în care ne aflăm pe axa timpului.
În prezent există programe informatice care facilitează construirea și actualizarea diagramei. Acestea pot
construi cu ușurință o diagramă Gantt și o diagramă PERT pentru aceleași date, asigurând sincronizarea dintre
acestea pe măsură ce proiectul avansează și se realizează actualizări.