Romocea(Sandu) Constanta

CIG Anul II
Grupa 50485

TEMA DE CONTROL NR. 1

1. Care sunt instrumentele de informare utilizate pentru exercitarea controlului de gestiune într-o organizaţie
economică?

Răspuns:
➢ Instrumentele de informare utilizate pentru exercitarea controlului de gestiune într-o organizație economică
sunt:
➢ Informațiile privind planurile pe termen mediu și lung;
➢ Statistici extracontabile;
➢ Contabilitatea financiară și analizele financiare;
➢ Contabilitatea de gestiune;
➢ Tabloul de bord;
➢ Sistemul de bugete ale întreprinderii

2. Prezentaţi şi clasificaţi categoriile de costuri necesare procesului decizional.

Costurile necesare procesului decizional se pot clasifica in functie de mai multe criterii:

Dupa gradul decizional de autonomie al unui decident:

➢ Cost controlabil – deciziile privind aceste costuri se iau de către centrele de responsabilitate
➢ Cost necontrolabil – sunt impuse ca atare de către autoritatea publică prin legislaţia fiscală sau socială

După relaţia de determinare dintre cheltuială şi efectele acesteia:

➢ Costuri determinate – se află în relaţie directă cu efectul obţinut (exemplu: costul materiei prime, costul cu
manopera).
➢ Costuri discreţionare – se află în relaţie confuză cu efectul obţinut (corelaţia între costul şi rezultatele unei
cercetări, cheltuielile de publicitate)
După caracterul lor:
➢ costuri evidente;
➢ costuri ascunse;
➢ costuri de oportunitate
Din punct de vedere al oportunităţii lor:
➢ Costuri inevitabile (acele consumuri fără de care nu se poate realiza activitatea firmei – în special activitatea
de exploatare)
➢ Costuri evitabile – rezultă din eliminarea unor consumuri făcute pentru a evidenţia o activitate.

Din punct de vedere al reversibilităţii lor:

➢ Costuri reversibile - atunci când este posibilă revenirea asupra deciziei lor de angajare
➢ Costuri ireversibile (investite) - au fost înregistrate în perioadele precedente şi nu se mai modifică atunci când
întreprinderea îşi schimbă proiectul său iniţial. Acest concept este important în deciziile de investiţii.

3. Prezentaţi costurile ascunse.

 Un cost este numit ascuns dacă el nu apare în mod explicit în sistemele de informare ale întreprinderii, fie că
este vorba de sistemul de bugete, contabilitatea financiară sau de gestiune. Prin analogie, vom spune că un cost
este vizibil dacă el este detectat de sistemele de informare folosite de întreprindere.
Costurile vizibile, deşi permit o cuantificare a rezultatelor şi a abaterilor, nu permit o analiză a ansamblului
cauzelor aflate la originea fenomenului.
Costurile ascunse sunt legate de calitatea funcţionării unei organizaţii şi sunt de origine fenomenologică. De
exemplu, un cost ascuns ridicat legat de absenteism înseamnă că funcţionarea întreprinderii a fost perturbată de
absenţele personalului şi de modificările de structură implicate de aceste absenţe (opriri/reorganizări ale ciclului de
producţie, întârzieri, timpi morţi).
Teoria socio-economică a organizaţiilor pune accentul pe calitatea funcţionării întreprinderii sau, altfel spus, pe
capacitatea organizaţiilor productive de a-şi gestiona resursele lor materiale, fizice, monetare şi umane. O
asemenea abordare permite evidenţierea disfuncţionalităţilor care perturbă în mod constant viaţa întreprinderii.
Aceste disfuncţionalităţi se referă la anomalii sau la dificultăţi de funcţionare, care împiedică întreprinderea să îşi
atingă în mod eficient obiectivele, reprezentând o risipă de resurse.
Incidenţa economică a acestor disfuncţionalităţi trebuie evaluată. Întreprinderea va reacţiona la aceste
disfuncţionalităţi prin anumite acţiuni de corectare, măsuri care vor implica anumite costuri. Aceste costuri se pot
referi la pierderi de producţie datorate funcţionării la un nivel inferior decât cel programat, la rebuturi, la cheltuieli
salariale suplimentare etc.
Din această perspectivă, costurile ascunse pot fi definite ca fiind cuantificarea monetară a acţiunilor de
corectare:

antrenează
Acţiuni de corectare
Disfuncţionalităţi

antrenează

COSTURI ASCUNSE

4. Definiţi tabloul de bord, prezentaţi principiile şi etapele construirii unui tablou de bord

Tabloul de bord este instrumentul controlului de gestiune, utilizat in procesul de conducere a intreprinderii,
capabil sa furnizeze datele esentiale si necesare luarii deciziilor colective, atunci cand se constata factori
perturbatori si dezechilibre in activitatea curenta, de natura sa produca abateri in raport cu obiectivele stabilite.

Se desprinde ideea ca tabloul de bord, ca instrument de informare pe termen scurt, este atasabil celorlalte
doua instrumente principale de gestiune, contabilitatea si bugetul, din care el poate folosi diferite date, fara a
se confunda insa cu aceste doua subsisteme. Intre ele exista elemente de diferentiere, dar si de apropiere, in
functie de caracteristicile fiecareia, ale rolului si locului pe care il ocupa in ansamblul controlului de gestiune.

Caracteristicile si principiile tabloului de bord

Caracteristicile pe care le are tabloul de bord sunt:

➢ retine relativ putine date, fiind sintetic, cifrele sau schemele neexplicand detaliat abaterile, in scopul accelerarii
circuitului informatiei;
➢ este un mijloc ce deserveste actiunile manageriale curente, oferind informatia la un interval foarte scurt;
➢ prezinta indicatori partiali ai celor mai importante activitati, alesi in primul rand dupa criteriul reprezentativitatii;
 ➢ furnizeaza date si informatii de volum care nu apar in mod necesar, in sintezele produse de celelalte structuri
informationale;
➢ stabileste prima legatura intre natura datelor oferite si responsabilitati, nebazandu-se pe notiunea de contract
asa cum este cazul sistemului bugetar;
➢ utilizeaza informatii din contabilitate cat si extracontabile, provenind din statistici tinute uneori chiar de catre
responsabilii operationali.

Principiile sunt urmatoarele:

➢ Coerenta. Se explica prin faptul ca tablourile de bord trebuie sa fie coerente cu decuparea intreprinderii si sa
urmareasca linia ierarhica, adica tablourile de bord se intocmesc la nivelul fiecarui centru de responsabilitate
sau structura rezultata din decupajul intreprinderii.
➢ Pertinenta. Presupune ca in tablou sa se includa un numar limitat de indicatori, cei mai importanti si relevanti
scopului pentru care tabloul a fost construit.
➢ Urgenta. Principiul este determinat de rapiditatea intocmirii si transmiterii sale precum si de intervalele de timp
la care tabloul de bord se prezinta decidentului. Trebuie avut in vedere ca in acest caz operativitatea
prevaleaza preciziei informatiilor din tablou.
➢ Eficienta. Are ca scop sa alerteze responsabilii in vederea reactiei fata de informatiile prezentate de tablou,
adica punerea in aplicare in mod operativ a masurilor de corectie.
➢ Referintele. Tabloul trebuie sa contina mai multe referinte de ordin istoric, previzional, tehnic etc. pentru ca sa
se asigure o intelegere si interpretare corecta a indicatorilor in ideea de a se lua deciziile adecvate.
➢ Se observa ca intre caracteristici si principii exista unele similitudini dar si deosebiri fapt care asigura, daca se
tine cont de ele, o constructie a tabloului de bord in concordanta cu cerintele ierarhice careia ii este destinat.

Etapele proiectării şi utilizării tabloului de bord:

1. Conceperea tabloului de bord – este etapă pregătitoare, ce presupune:
– stabilirea specialiştilor sau echipei de specialişti cu conceperea şi asigurarea logisticii funcţionării tabloului de
bord;
– fixarea obiectivelor firmei şi componentelor sale, precum şi cele referitoare la conceperea, completarea,
transmiterea şi utilizarea tabloului de bord, care se referă la:
• perioada de completare a machetelor de tabloul de bord;
• perioada de transmitere a situaţiilor informaţionale;
• maniera de prezentare a informaţiilor specifice;
• calitatea informaţiilor ce fac obiectul tabloului de bord;
– întocmirea unui desfăşurător de atribuţii (sarcini), competenţe şi responsabilităţi;
– precizarea atribuţiilor, competenţelor şi responsabilităţilor fiecărui compartiment;
– determinarea nevoilor informaţionale ale beneficierilor de informaţii amplasaţi în diverse ipostaze ierarhice;
– precizarea indicatorilor şi a altor modalităţi de măsurare a obiectivelor şi realizărilor;
– precizarea modalităţilor de vizualizare a informaţiilor;
– conceperea metodelor informaţionale utilizate în tabloului de bord;
– stabilirea fluxurilor şi circuitelor informaţionale;
– determinarea procedurilor informaţionale de tratare a informaţiilor;
– graficul temporal al completării şi transmiterii machetelor specifice tabloului de bord.

2. Diagnosticarea sistemului informaţional aferent domeniului condos de manager, compararea cerinţelor

decizional – informaţionale cu disponibilităţile actualului sistem informaţional:
– analiza componentelor primare ale sistemului informaţional(datele, informaţiile, circuitele informaţionale, fluxurile,
procedurile);
– respectarea principiilor de concepere şi funcţionare a sistemului informaţional.
3. Reproiectarea subsistemului informaţional aferent managerului:
– reconceperea unor componente ale sistemului informaţional;
– creşterea gradului de informatizare a proceselor de execuţie;
– reconceperea unor documente informaţionale;
– atenuarea sau eliminarea cauzelor;
– formarea unei culturi informatice.

4. Completarea tabloului de bord şi armonizarea cu alte instrumente managriale.

– stabilirea sistemelor de obiective;
– completarea şi transmiterea situaţiilor informaţionale destinate managerilor de nivel superior;
– completarea şi transmiterea machetelor informaţionale adresate managerilor din eşalonul mediu;
– completarea şi transmiterea situaţiilor informaţionale către eşalonul superior.

5. Utilizarea tabloului de bord.

Metoda dată poate fi utilizată ca metodă desinestătătoare sau în contextul unor sisteme de management mai
complexe, precum managementul prin obiective. Tabloul de bord se foloseşte în următoarele situaţii:
Când se doreşte o urmărire a gradului de realizare a obiectivelor şi a nivelului rezultatelor obţinute, ca deciziile ce
vor urma să fie mai corecte şi precise
Când se efectuează un control sau monitorizarea a activităţii (unei subdiviziuni, secţii sau întreprinderii în
întregime) din partea managementului de nivel superior, deoarece pe o perioadă îndelungată de timp sau obţinut
rezultate nesatesfăcătoare.
Când sistemul informaţional al întreprinderii funcţionează problematic.
Când bugetul de timp al managerilor (în special a celor de nivel superior) este supra aglomerat.

Cele mai importante avantaje ale tabloului de bord sunt:

– amplificarea gradului de fundamentare a deciziilor;
– raţionalizarea utilizării timpului de lucru;
– sporirea responsabilităţii managerilor;
– abordarea informaţiilor într-o viziune sistemică.

Tabloul de bord generează şi unele limite dintre care enumerăm:

– înregistrarea repetată a unor informaţii;
– volumul mare de muncă solicitat de realizarea tabloului;
– costul ridicat al tabloului de bord.