UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIȘ DIN ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, INFORMATICĂ ȘI INGINERIE

MASTERAT AUDIT ȘI EXPERTIZĂ CONTABILĂ SATU MARE

CONTABILITATEA MANAGERIALĂ ŞI ROLUL ACESTEIA ÎN

FUNCŢIILE MANAGERIALE

Prof.coordonator:
Conf. Univ. dr. Pop Radu

Masterand:
Rișco Simona-Claudia
Anul I

1
 CUPRINS

INTRODUCERE.........................................................................................pag 3

CAPITOLUL I
Contabilitatea Managerială.....................................................................pag 4
1.1. Obiectul contabilităţii de gestiune (CG). Dezvoltarea concepţiei contabilităţii de
gestiune..................................................................................pag 4
1.2. Organizarea contabilităţii de gestiune.....................................pag 6
CAPITOLUL II
Rolul contabilităţii manageriale în funcţiile manageriale.......................pag 8

BIBLIOGRAFIE............................................................................................pag 12

2
 INTRODUCERE

De multă vreme sunt recunoscute conceptele de “contabilitate generală” şi “contabilitate

analitică”. Practica tinde astăzi să consacre denumirile (Lassegue, 1998), de “contabilitate
financiară” şi “contabilitate de gestiune”.
Prima înregistrează schimburile (fluxurile) dintre o întreprindere sau o organizaţie şi
mediul său economic, exprimate prin situaţiile financiare publicate, destinate pieţelor
financiare. A doua este o “contabilitate internă”, nenormalizată, ignorată de PCG 1999, utilă
pieţelor financiare. Prin natura ei, rămâne “secretă”, aşa cum precizează Richard (1996), fiind
rezervată managerilor. Această contabilitate cercetează performanţa economică a organizaţiei
prin intermediul costurilor. Ea observă schimburile dintre întreprindere, clienţii şi furnizorii
acesteia, pentru a pune în evidenţă sursele unei mai bune performanţe economice într-o
economie în care parteneriatele transformă organizaţiile clasice.

3
 CAPITOLUL I
CONTABILITATEA MANAGERIALĂ

1.1.Obiectul contabilităţii de gestiune (CG). Dezvoltarea concepţiei contabilităţii de

gestiune

Contabilitatea realizează reprezentarea internă şi externă a unei întreprinderi. Această

reprezentare justifică existenţa a două circuite în sistemul informaţional al întreprinderii: unul,
care redă imaginea întreprinderii în exterior - contabilitatea financiară, considerată „faţa
externă” a întreprinderii şi altul care, descrie procesele interne ale întreprinderii, denumit
contabilitatea managerială, considerată „faţa internă” a întreprinderii.
Contabilitatea de gestiune a apărut în Marea Britanie şi SUA la finele secolului XVIII,
ca urmare a dezvoltării industriilor şi concurenţei. Contabilitatea de gestiune a cunoscut 2 etape
de dezvoltare:
- I etapă (interbelică) – cuprinsă între cele 2 războaie mondiale. În această perioadă
nu exista noţiunea de „contabilitatea managerială”, dar practica noţiunea de
„contabilitatea de producţie”, care avea un singur obiectiv – calcularea costului de
producţie.
- II etapă (postbelică) – cuprinde perioada de după al 2-lea război mondial, şi anume
în anii 40-50 a apărut noţiunea de „contabilitatea managerială”, care se
deosebeşte de „contabilitatea de producţie” prin faptul că în afară de calculul
costului de producţie, ea se mai ocupă şi cu begetarea, analiza, controlul, luarea
deciziilor etc.
Contabilitatea managerială, numită şi „contabilitatea analitică” în Franţa sau
„contabilitatea de gestiune” în România are rolul de a servi ca instrument în luarea deciziilor de
către managerii firmei.
Institutul contabilităţii de gestiune american defineşte contabilitatea de gestiune
astfel:”Proces de identificare, colectare, analiză, prelucrare, interpretare şi transmitere a
informaţiilor financiare şi nefinanciare utilizate de manageri pentru realizarea funcţiilor de
planificare, evaluare şi control în cadrul întreprinderii şi pentru asigurarea utilizării
corespunzătoare a reurselor acesteia”.

4
 Evoluţia contabilităţii de gestiune s-a făcut în paralel cu metodele de management şi
acesteia i se cer tot mai multe analize ale datelor financiare , referitoare la:
-creşterea calităţii produselor şi serviciilor firmei;
-reducerea timpului necesar pentru proiectarea, crearea şi livrarea produselor şi
serviciilor;
-satisfacerea totală a clienţilor.
În aceste condiţii contabilitatea de gestiune trebuie să furnizeze date legate de cantitatea
de rebuturi, costurile de prelucrare a produselor necorespunzătoare calitativ, costul
reparaţiilor în perioada de garanţie, etc.
Profesorul Mihai Ristea defineşte:”Contabilitatea de gestiune este reprezentarea
analitică a proceselor interne ale întrepinderilor care produc transformări calitative şi
cantitative în masa patrimoniului. Informaţia construită este destinată administratorilor, ca
beneficiari interni, care trebuie să răspundă la întrebarea cum să aloce şi să utilizeze resursele
întrebuinţate de investitori pentru a realiza performanţa”.
Această definiţie scoate în evidenţă faptul că:
- obiectivul contabilităţii de gestiune îl reprezintă reflectarea relaţiilor interne;
- ea trebuie organizată în raport cu cerinţele conducerii;
- trebuie organizată în raport cu structura întreprinderii;
- să fie suplă, simplă şi operativă.
Principalele obiective sau funcţii ale contabilităţii manageriale sunt:
- calcularea costurilor pe produse (lucrări, servicii), activităţi şi pe unităţi
organizaţionale (diviziunii, departamente, secţii, servicii etc.);
- determinarea diferitor marje şi rezultate analitice pe produse, servicii sau activităţi;
- furnizarea informaţiei necesare elaborării bugetelor;
- furnizarea informaţiilor necesare elaborării bugetelor;
- furnizarea de informaţii pentru stabilirea abaterilor între previziuni şi realizări;
- furnizarea de informaţii destinate măsurării performanţelor (rentabilitate,
productivitate) la nivelul sectoarelor de activitate şi al produselor;
- furnizarea datelor pentru exercitarea controlului gestionar;
- luarea deciziilor manageriale pe termen lung şi coordonarea dezvoltării
întreprinderii.

5
 Obiectele contabilităţii manageriale cuprind resursele economice de care dispune
întreprinderea, procesele economice precum şi rezultatele activităţii atât a întreprinderii în
întregime, cît şi a subdiviziunilor structurale separate.
Un sistem efectiv de contabilitate managerială dă posibilitate întreprinderii să
mănuiască operaţiile de fiecare zi, să depisteze probleme şi să le rezolve, să facă planuri pentru
perioadele scurte şi lungi şi să evalueze progresul.

1.2.Organizarea contabilităţii de gestiune

Organizarea contabilităţi manageriale se realizează în raport cu mărimea întreprinderii,

nevoile interne de informare şi specificul activităţii. Astfel, întreprinderile mari îşi organizează
o contabilitate managerială bazată pe proceduri detaliate şi riguroase. În schimb, în cazul
firmelor mici funcţiile contabilităţii de gestiune sunt preluate adesea de contabilitatea
financiară, prin detalierea şi prelucrarea informaţiilor furnizate de acestea în funcţie de nevoile
manageriale.
În teoria şi practica modernă a contabilităţii manageriale după tipul de conexiune între
contabilitatea financiară şi cea managerială, se confruntă 2 concepţii generale de organizare a
acesteia şi anume:
a) concepţia organizării contabilităţii de gestiune într-un sistem conectat, integrat cu
contabilitatea financiară, realizîndu-se un singur circuit informaţional contabil, care
integrează cele 2 componente, - denumită concepţia monistă (integralistă) de
organizare a contabilităţii (monism contabil);
b) concepţia organizării contabilităţii de gestiune într-un circuit complet autonom faţă de
contabilitatea financiară, - denumită concepţia dualistă de organizare a contabilităţii
(dualism contabil).
În optica contabilităţii internaţionale, contabilitatea managerială şi cea financiară se
realizează concomitent, fără o scindare riguroasă a acestora. Soluţia integrării contabilităţii de
gestiune în contabilitatea financiară este destul de delicată, deoarece presupune combinarea
funcţionalităţii sistemelor de conturi specifice contabilităţii de gestiune cu funcţionalitatea
conturilor de cheltuieli (clasa 7 „Cheltuieli”) şi respectiv de venituri (clasa 6 „Venituri”) ale
contabilităţii financiare.

6
 Adversarii contabilităţii integraliste susţin că această soluţie este greu de practicat
datorită interferării înregistrărilor din contabilitatea financiară cu cele din contabilitatea
managerială. Se reproşează acestei concepţii faptul că face să dispară, respectiv să soldeze,
conturile de cheltuieli şi de venit din contabilitatea financiară, la finele fiecărei perioadei de
calcul, ceea ce face dificilă întocmirea şi prezentarea contului 351 „Rezultatul financiar total”
din contabilitatea financiară.
Avantajul: reducerea volumului de muncă aferent contabilităţii.
Dezavantajul: scurgerea informaţiilor considerate confidenţiale.
Se acceptă totuşi această concepţie poate fi practicată cu succes de către unităţi
economice specializate în comerţ şi turism, unde nu se pune cu predilecţie problema costului
de producţie, ci doar determinarea rezultatelor economico-financiare pe grupe de mărfuri.
Contabilitatea dualistă constă în prelucrarea distinctă a informaţiilor de către cele două
contabilităţi, fiecare din ele urmărind validarea obiectivelor sale specifice, putându-se merge
până la organizarea şi conducerea fiecărei contabilităţi în birouri distincte.

Această concepţie satisface cerinţele producţiei şi este orientată spre perfecţionarea

calculaţiei şi a controlului asupra consumurilor. Ea prevede utilizarea unor sisteme de conturi
ale contabilităţii manageriale independente de cele ale contabilităţii financiare, utilizând
conturi-perechi cu aceeaşi denumire care au o structură opusă şi se reflectă „ca într-o oglindă”.
Astfel în contabilitatea financiară consumurile sunt grupate pe elemente economice,
cheltuielile şi veniturile sunt urmărite după natura lor economică, iar în contabilitatea
managerială consumurile, cheltuielile şi veniturile sunt grupate pe centre de consumuri
(întreprindere, producţie, hală, sector, brigadă) şi obiecte de calculaţie (produse finite, lucrări
executate şi servicii prestate). Un astfel de subsistem este folosit în ţările cu o reglementare
strictă a contabilităţii din partea statului (Franţa, Belgia, România, etc.).

Avantajul: asigură o confidenţialitate mai înaltă a informaţiilor contabile.

Dezavantajul:. majorarea volumului de muncă contabil şi, respectiv a cheltuielilor de
deservire a departamentului „Contabilitate”, datorită faptului că documentele primare se
prelucrează dublu, o dată pentru necesităţile contabilităţii manageriale şi a doua oară pentru
cele ale contabilităţii financiare.

7
 CAPITOLUL II

Rolul contabilităţii manageriale în realizarea funcţiilor manageriale

Conturarea unei viziuni curente şi de perspectivă asupra dimensiunilor teoretice şi

aplicative ale contabilităţii nu poate fi realizată fără investigarea locului şi rolului acesteia în
sistemul ştiinţelor şi al practicii economico-sociale. Diversificarea activităţilor productive,
cunoaşterea, stăpânirea şi dirijarea proceselor economice, impun măsuri pentru perfecţionarea
continuă a mecanismelor de conducere şi funcţionare a agenţilor economici. Perpetua
preocupare pentru însuşirea, dezvoltarea şi aplicarea în practică a principiilor moderne de
conducere a determinat nemijlocit, mutaţii cantitative şi calitative în concepţia de abordare,
realizare şi folosire a surselor generatoare de informaţii, între care se înscrie şi contabilitatea.
Organizaţiile economice sunt deosebit de complexe, relaţiile lor cu alte sisteme fiind
foarte diversificate. În multe ţări, inclusiv România, contabilitatea care oferă informaţii
utilizatorilor externi se numeşte contabilitate financiară; iar cea care oferă informaţii de
utilitate internă este contabilitatea managerială sau contabilitatea de gestiune internă sau
contabilitate analitică.
Contabilitatea managerială a devenit, astăzi, cea mai importantă sursă de informaţii
privind activitatea economică atât la nivelul firmei cât şi la nivelul economiei naţionale. Astfel,
apare necesitatea implementării unor variante dezvoltate de contabilitate managerială care să
permită obţinerea unei acurateţi mai mari a informaţiei contabile şi în mod deosebit să
favorizeze apariţia unor noi sisteme informaţionale mai bine adaptate la nevoile utilizatorilor
interni.
Până nu demult, sistemul informaţional al contabilităţii manageriale a fost examinat ca
o „cutie neagră”, discutându-se rolul lui pentru entităţile economico-sociale, dar căile prin care
el îşi exercită acel rol nu au fost clarificate.
Profesorul Henry Bouquin propune următoarea definiţie a contabilităţii manageriale:
”un sistem de informaţii contabil care are în vedere să ajute managerii şi influenţează
comportamentele prin modelarea relaţiilor dintre resursele alocate consumate şi finalităţile
urmărite.”

8
 Managerii administrează viitorul şi raportează în mod constant prezentul la acesta.
Nevoia de informaţie este „provocată”, în general, de deciziile de luat. Oricum ar fi,
informaţiile produse trebuie să respecte cele trei criterii enunţate de Emery:
1) o informaţie are valoare pentru manager dacă ea contribuie la reducerea incertitudinii
viitorului;
2) o informaţie suplimentară are valoare dacă poate afecta decizia respectivă;
3) o informaţie are valoare dacă ea contribuie la modificarea „sensibilă”a consecinţelor
unei decizii.
Prezentarea contabilităţii manageriale în serviciul deciziei înseamnă obligaţia de a
descrie concepţia acestei decizii. Herbert Simon, laureat al Premiului Nobel pentru economie,
autor al celebrelor lucrări consacrate sistemelor de decizie, a prezentat într-o anchetă de
început ceea ce aşteaptă managerii de la contabilitatea managerială:
 să permită o constatare (score keeping): „lucrurile merg bine sau rău?”;
 să atragă atenţia (attention directing): „de ce probleme trebuie să se
intereseze?”;
 să ajute la soluţionarea problemelor (problem solving): „dintre diferitele soluţii,
care este cea mai bună?”.
De fapt, contabilitatea managerială, fiind orientată cu precădere spre furnizarea de
informaţii managerilor, se pliază pe cele trei funcţii-cheie ale managementului, astfel:
• planificarea: în acest proces contabilitatea managerială ajută la fixarea
obiectivelor viitoare (planificare strategică) furnizând informaţii necesare pentru luarea
deciziilor referitoare la sistemele de fabricaţie adoptate, politica de preţuri a firmei, politica
comercială, cât şi în estimarea capitalului investit. În procesul de bugetare, rolul contabilităţii
manageriale este deosebit de important oferind date cu privire la evoluţia trecută a producţiei,
vânzărilor etc. În plus, ea stabileşte procedurile de bugetare, le coordonează şi ajută la
articularea funcţională, generală a sistemului de bugete. În fine, ea cumulează diferite bugete
într-un buget general (adică bugetul principal) pentru afaceri şi prezintă acest plan spre a fi
aprobat de managerul de la cel mai înalt nivel ierarhic;
• organizarea: interacţiunea contabilităţii manageriale şi a procesului
organizatoric se poate prezenta astfel: identificarea elementelor unei structuri organizatorice şi
o mai bună înţelegere a metodelor de stabilire a autorităţii şi distribuirii responsabilităţii este

9
esenţială pentru determinarea necesarului de informaţii dintr-o entitate economică. În schimb,
informaţiile necesare definesc structura datelor colectate şi a activităţilor de prelucrare din
sistemul informaţional al contabilităţii manageriale. De aceea, determinarea structurii datelor
colectate, prelucrate şi activităţile de raportare din sistemul informaţional al contabilităţii
manageriale să fie aproape paralele cu structura organizatorică a entităţii economico-sociale pe
care o deservesc. Rezultă că, în timp ce structura organizatorică defineşte liniile de delegare a
autorităţii şi responsabilităţile dintr-o entitate economică, asigurând cadrul general de
planificare, dirijare şi controlare a activităţilor pentru atingerea unor obiective (de exemplu:
maximizarea profitului etc.), contabilitatea managerială reprezintă proiectarea şi
implementarea unui sistem informaţional contabil pentru o definire şi consolidare a acestor
relaţii;
• controlul: contabilitatea managerială ajută (sprijină) procesul de verificare a modului şi
a măsurii în care obiectivele propuse au fost sau nu îndeplinite realizând raportările care
trebuie să arate cum sunt realizările actuale faţă de scopurile propuse. Controlul, ca funcţie de
bază a conducerii dintr-o organizaţie economică, implică urmărirea modului de implementare a
politicilor, evaluarea performanţelor realizate la nivelurile din subordine, corectarea
eventualelor dereglări, în timp ce contabilitatea managerială, ca instrument al controlului de
gestiune, furnizează informaţiile pe care se poate baza studiile şi raţionamentele ce permit
analiza abaterilor de la bugete şi luarea deciziilor corective. Astfel spus, contabilitatea
managerială „asistă” funcţia de control a managementului identificând activităţile cu
„probleme” ale firmei.
Literatura de specialitate consemnează că vizavi de structura organizatorică, în cazul
întreprinderilor moderne, comunicarea şi motivaţiile personale (individuale) sunt foarte
importante în stabilirea rolului pe care contabilitatea managerială îl are în realizarea funcţiilor
manageriale.
Procesul bugetar include toate nivelurile managementului, prin urmare, el constituie o
cale importantă de comunicare între managerii de la nivelurile superioare până la cele mai de
jos niveluri ale structurii organizatorice în ceea ce priveşte obiectivele propuse şi punerea în
practică a acestora, iar când bugetul este finalizat, planurile aprobate sunt comunicate
întregului personal implicat. În acest context, dacă informaţia conţinută în buget este
distorsionată (fiind generată de o defectuoasă comunicare între diferitele subunităţi ale

10
organizaţiei) sau dacă mesajele sunt pierdute, incorecte sau denaturate, vagi sau neclare,
decizia luată va fi cu siguranţă eronată.
Motivaţiile personale (individuale) constau în potenţialele conflicte dintre scopurile
individuale şi cele ale entităţilor economico-sociale. Implicarea managerilor de la toate
nivelurile structurii organizatorice în elaborarea bugetelor şi stabilirea obiectivelor faţă de care
să fie evaluată performanţa, constituie un factor mobilizator. De asemenea, descentralizarea
autorităţii luării deciziilor la subunităţile divizionare produce managerilor respectivi o mai
mare motivaţie în realizarea la cote maxime a sarcinilor.
Concluzionând, scopul contabilităţii manageriale este de a face din informaţiile şi
tehnicile sale un instrument de orientare, un „tablou de bord”, un consilier pentru stabilirea
condiţiilor în care o entitate economico-socială îşi desfăşoară activitatea în interior, precum şi
în contextul macroeconomic. Altfel spus, informaţiile contabilităţii manageriale constituie
sursa cea mai importantă, „baza de date” a conducerii în procesul decizional. Informaţiile
contabilităţii manageriale oferă managerilor posibilitatea alegerii programelor optime şi fixarea
unei anumite linii de politică economică. La acestea se adaugă tendinţa actuală a informaţiei
contabile de a deveni mai operativă prin automatizarea calculelor de gestiune. Crearea
sistemelor informaţionale pentru conducere, raţionale şi eficiente, permit apropierea
informaţiei economice în general, şi a celei contabile în special, de cerinţele managementului
modern.

11
 BIBILIOGRAFIE

1. A.Nederiţa ,Contabilitate managerială, 2000.

2. Berheci, I., Budugan, D., Contabilitatea şi exigenţele managerilale în contextul economiei
de piaţă, în Buletinul Ştiinţific al Universităţii „G. Bacovia” Bacău, 1998
3. Bouquin, H., Comptabilité de gestion, 3 e édition, Editura Economică, Paris, 2004
4. Ebbeken K., Possler L., Ristea M. Calculaţia şi managementul costurilor. – Bucureşti:
Editura Teora, 2001.
5. Emery, F.E., Organizational Planning and Control Systems: Teory and Technology, New
York, Macmillan, 1969
6. Hlaciuc Elena, Metode moderne de calculaţie a costurilor. – Iaşi: Editura Polirom, 1999.
7. Heslile Chadwic, Contabilitatea de gestiune. Trad. din engl. – Bucureşti: Editura Teora,
1999.
8. Iacob C., Suport curs
9. Oprea, D., Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, Editura Graphix, Iaşi,
1994

12