Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR


FINANŢE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

CONTABILITATEA MANAGERIALĂ ŞI ROLUL


ACESTEIA ÎN FUNCŢIILE MANAGERIALE

Prof.coordonator:
C.Iacob

Masteranzi:
RĂDUCAN ELENA ANDREEA
ROŞU DANIELA DENISA
MIHAI LORENA ANDREEA

CRAIOVA
2009

1
CUPRINS

INTRODUCERE.........................................................................................pag 3

CAPITOLUL I
Contabilitatea Managerială.....................................................................pag 4
1.1. Obiectul contabilităţii de gestiune (CG). Dezvoltarea concepţiei
contabilităţii de gestiune..................................................................................pag 4
1.2. Organizarea contabilităţii de gestiune.....................................pag 7
CAPITOLUL II
Rolul contabilităţii manageriale în funcţiile manageriale.......................pag 9

BIBLIOGRAFIE............................................................................................pag 14

2
INTRODUCERE

“Contabilii nu au o foarte bună presă în această perioadă. Lor li se


reproşează toate inconvenientele care afectează industria americană. Dar aceşti
socotitori vor râde la urmă. În întreprinderea anului 1999, contabilitatea va juca
un rol mai important. Elementele vor fi contate altfel.
Noua contabilitate de gestiune va trebui să fie mai corect denumită economie
a producţiei, diferită esenţial de cea anterioară în privinţa conceptelor
fundamentale. Ea vizează integrarea producţiei şi a strategiei.”
Peter Druker (1990)

De multă vreme sunt recunoscute conceptele de “contabilitate generală” şi


“contabilitate analitică”. Practica tinde astăzi să consacre denumirile (Lassegue, 1998),
de “contabilitate financiară” şi “contabilitate de gestiune”.
Prima înregistrează schimburile (fluxurile) dintre o întreprindere sau o organizaţie
şi mediul său economic, exprimate prin situaţiile financiare publicate, destinate pieţelor
financiare. A doua este o “contabilitate internă”, nenormalizată, ignorată de PCG 1999,
utilă pieţelor financiare. Prin natura ei, rămâne “secretă”, aşa cum precizează Richard
(1996), fiind rezervată managerilor. Această contabilitate cercetează performanţa
economică a organizaţiei prin intermediul costurilor. Ea observă schimburile dintre
întreprindere, clienţii şi furnizorii acesteia, pentru a pune în evidenţă sursele unei mai
bune performanţe economice într-o economie în care parteneriatele transformă
organizaţiile clasice.

3
CAPITOLUL I
CONTABILITATEA MANAGERIALĂ

1.1.Obiectul contabilităţii de gestiune (CG). Dezvoltarea concepţiei


contabilităţii de gestiune

Contabilitatea realizează reprezentarea internă şi externă a unei întreprinderi.


Această reprezentare justifică existenţa a două circuite în sistemul informaţional al
întreprinderii: unul, care redă imaginea întreprinderii în exterior - contabilitatea
financiară, considerată „faţa externă” a întreprinderii şi altul care, descrie procesele
interne ale întreprinderii, denumit contabilitatea managerială, considerată „faţa
internă” a întreprinderii.
Contabilitatea de gestiune a apărut în Marea Britanie şi SUA la finele secolului
XVIII, ca urmare a dezvoltării industriilor şi concurenţei. Contabilitatea de gestiune a
cunoscut 2 etape de dezvoltare:
- I etapă (interbelică) – cuprinsă între cele 2 războaie mondiale. În această
perioadă nu exista noţiunea de „contabilitatea managerială”, dar practica noţiunea de
„contabilitatea de producţie”, care avea un singur obiectiv – calcularea costului de
producţie.
- II etapă (postbelică) – cuprinde perioada de după al 2-lea război mondial, şi
anume în anii 40-50 a apărut noţiunea de „contabilitatea managerială”, care se
deosebeşte de „contabilitatea de producţie” prin faptul că în afară de calculul costului
de producţie, ea se mai ocupă şi cu begetarea, analiza, controlul, luarea deciziilor etc.
Contabilitatea managerială, numită şi „contabilitatea analitică” în Franţa sau
„contabilitatea de gestiune” în România are rolul de a servi ca instrument în luarea
deciziilor de către managerii firmei.
Institutul contabilităţii de gestiune american defineşte contabilitatea de gestiune
astfel:”Proces de identificare, colectare, analiză, prelucrare, interpretare şi transmitere a

4
informaţiilor financiare şi nefinanciare utilizate de manageri pentru realizarea funcţiilor
de planificare, evaluare şi control în cadrul întreprinderii şi pentru asigurarea utilizării
corespunzătoare a reurselor acesteia”.
Evoluţia contabilităţii de gestiune s-a făcut în paralel cu metodele de
management şi acesteia i se cer tot mai multe analize ale datelor financiare , referitoare
la:
-creşterea calităţii produselor şi serviciilor firmei;
-reducerea timpului necesar pentru proiectarea, crearea şi livrarea produselor şi
serviciilor;
-satisfacerea totală a clienţilor.
În aceste condiţii contabilitatea de gestiune trebuie să furnizeze date legate de
cantitatea de rebuturi, costurile de prelucrare a produselor necorespunzătoare calitativ,
costul reparaţiilor în perioada de garanţie, etc.
Profesorul Mihai Ristea defineşte:”Contabilitatea de gestiune este reprezentarea
analitică a proceselor interne ale întrepinderilor care produc transformări calitative şi
cantitative în masa patrimoniului. Informaţia construită este destinată administratorilor,
ca beneficiari interni, care trebuie să răspundă la întrebarea cum să aloce şi să utilizeze
resursele întrebuinţate de investitori pentru a realiza performanţa”.
Această definiţie scoate în evidenţă faptul că:
- obiectivul contabilităţii de gestiune îl reprezintă reflectarea relaţiilor
interne;
- ea trebuie organizată în raport cu cerinţele conducerii;
- trebuie organizată în raport cu structura întreprinderii;
- să fie suplă, simplă şi operativă.
Principalele obiective sau funcţii ale contabilităţii manageriale sunt:
- calcularea costurilor pe produse (lucrări, servicii), activităţi şi pe unităţi
organizaţionale (diviziunii, departamente, secţii, servicii etc.);
- determinarea diferitor marje şi rezultate analitice pe produse, servicii sau
activităţi;

5
- furnizarea informaţiei necesare elaborării bugetelor;
- furnizarea informaţiilor necesare elaborării bugetelor;
- furnizarea de informaţii pentru stabilirea abaterilor între previziuni şi realizări;
- furnizarea de informaţii destinate măsurării performanţelor (rentabilitate,
productivitate) la nivelul sectoarelor de activitate şi al produselor;
- furnizarea datelor pentru exercitarea controlului gestionar;
- luarea deciziilor manageriale pe termen lung şi coordonarea dezvoltării
întreprinderii.
Obiectele contabilităţii manageriale cuprind resursele economice de care dispune
întreprinderea, procesele economice precum şi rezultatele activităţii atât a întreprinderii
în întregime, cît şi a subdiviziunilor structurale separate.
Un sistem efectiv de contabilitate managerială dă posibilitate întreprinderii să
mănuiască operaţiile de fiecare zi, să depisteze probleme şi să le rezolve, să facă planuri
pentru perioadele scurte şi lungi şi să evalueze progresul.

1.2.Organizarea contabilităţii de gestiune

6
Organizarea contabilităţi manageriale se realizează în raport cu mărimea
întreprinderii, nevoile interne de informare şi specificul activităţii. Astfel,
întreprinderile mari îşi organizează o contabilitate managerială bazată pe proceduri
detaliate şi riguroase. În schimb, în cazul firmelor mici funcţiile contabilităţii de
gestiune sunt preluate adesea de contabilitatea financiară, prin detalierea şi prelucrarea
informaţiilor furnizate de acestea în funcţie de nevoile manageriale.
În teoria şi practica modernă a contabilităţii manageriale după tipul de conexiune
între contabilitatea financiară şi cea managerială, se confruntă 2 concepţii generale de
organizare a acesteia şi anume:
a) concepţia organizării contabilităţii de gestiune într-un sistem conectat,
integrat cu contabilitatea financiară, realizîndu-se un singur circuit informaţional
contabil, care integrează cele 2 componente, - denumită concepţia monistă
(integralistă) de organizare a contabilităţii (monism contabil);
b) concepţia organizării contabilităţii de gestiune într-un circuit complet
autonom faţă de contabilitatea financiară, - denumită concepţia dualistă de organizare a
contabilităţii (dualism contabil).
În optica contabilităţii internaţionale, contabilitatea managerială şi cea financiară
se realizează concomitent, fără o scindare riguroasă a acestora. Soluţia integrării
contabilităţii de gestiune în contabilitatea financiară este destul de delicată, deoarece
presupune combinarea funcţionalităţii sistemelor de conturi specifice contabilităţii de
gestiune cu funcţionalitatea conturilor de cheltuieli (clasa 7 „Cheltuieli”) şi respectiv de
venituri (clasa 6 „Venituri”) ale contabilităţii financiare.
Adversarii contabilităţii integraliste susţin că această soluţie este greu de
practicat datorită interferării înregistrărilor din contabilitatea financiară cu cele din
contabilitatea managerială. Se reproşează acestei concepţii faptul că face să dispară,
respectiv să soldeze, conturile de cheltuieli şi de venit din contabilitatea financiară, la
finele fiecărei perioadei de calcul, ceea ce face dificilă întocmirea şi prezentarea
contului 351 „Rezultatul financiar total” din contabilitatea financiară.

7
Avantajul: reducerea volumului de muncă aferent contabilităţii.
Dezavantajul: scurgerea informaţiilor considerate confidenţiale.
Se acceptă totuşi această concepţie poate fi practicată cu succes de către unităţi
economice specializate în comerţ şi turism, unde nu se pune cu predilecţie problema
costului de producţie, ci doar determinarea rezultatelor economico-financiare pe grupe
de mărfuri.
Contabilitatea dualistă constă în prelucrarea distinctă a informaţiilor de către cele
două contabilităţi, fiecare din ele urmărind validarea obiectivelor sale specifice,
putându-se merge până la organizarea şi conducerea fiecărei contabilităţi în birouri
distincte.

Această concepţie satisface cerinţele producţiei şi este orientată spre


perfecţionarea calculaţiei şi a controlului asupra consumurilor. Ea prevede utilizarea
unor sisteme de conturi ale contabilităţii manageriale independente de cele ale
contabilităţii financiare, utilizând conturi-perechi cu aceeaşi denumire care au o
structură opusă şi se reflectă „ca într-o oglindă”. Astfel în contabilitatea financiară
consumurile sunt grupate pe elemente economice, cheltuielile şi veniturile sunt urmărite
după natura lor economică, iar în contabilitatea managerială consumurile, cheltuielile şi
veniturile sunt grupate pe centre de consumuri (întreprindere, producţie, hală, sector,
brigadă) şi obiecte de calculaţie (produse finite, lucrări executate şi servicii prestate).
Un astfel de subsistem este folosit în ţările cu o reglementare strictă a contabilităţii din
partea statului (Franţa, Belgia, România, etc.).

Avantajul: asigură o confidenţialitate mai înaltă a informaţiilor contabile.


Dezavantajul:. majorarea volumului de muncă contabil şi, respectiv a
cheltuielilor de deservire a departamentului „Contabilitate”, datorită faptului că
documentele primare se prelucrează dublu, o dată pentru necesităţile contabilităţii
manageriale şi a doua oară pentru cele ale contabilităţii financiare.

CAPITOLUL II

8
Rolul contabilităţii manageriale în realizarea funcţiilor
manageriale

Conturarea unei viziuni curente şi de perspectivă asupra dimensiunilor teoretice


şi aplicative ale contabilităţii nu poate fi realizată fără investigarea locului şi rolului
acesteia în sistemul ştiinţelor şi al practicii economico-sociale. Diversificarea
activităţilor productive, cunoaşterea, stăpânirea şi dirijarea proceselor economice,
impun măsuri pentru perfecţionarea continuă a mecanismelor de conducere şi
funcţionare a agenţilor economici. Perpetua preocupare pentru însuşirea, dezvoltarea şi
aplicarea în practică a principiilor moderne de conducere a determinat nemijlocit,
mutaţii cantitative şi calitative în concepţia de abordare, realizare şi folosire a surselor
generatoare de informaţii, între care se înscrie şi contabilitatea.
Organizaţiile economice sunt deosebit de complexe, relaţiile lor cu alte sisteme
fiind foarte diversificate. În multe ţări, inclusiv România, contabilitatea care oferă
informaţii utilizatorilor externi se numeşte contabilitate financiară; iar cea care oferă
informaţii de utilitate internă este contabilitatea managerială sau contabilitatea de
gestiune internă sau contabilitate analitică.
Contabilitatea managerială a devenit, astăzi, cea mai importantă sursă de
informaţii privind activitatea economică atât la nivelul firmei cât şi la nivelul economiei
naţionale. Astfel, apare necesitatea implementării unor variante dezvoltate de
contabilitate managerială care să permită obţinerea unei acurateţi mai mari a informaţiei
contabile şi în mod deosebit să favorizeze apariţia unor noi sisteme informaţionale mai
bine adaptate la nevoile utilizatorilor interni.
Până nu demult, sistemul informaţional al contabilităţii manageriale a fost
examinat ca o „cutie neagră”, discutându-se rolul lui pentru entităţile economico-
sociale, dar căile prin care el îşi exercită acel rol nu au fost clarificate.

9
Profesorul Henry Bouquin propune următoarea definiţie a contabilităţii
manageriale: ”un sistem de informaţii contabil care are în vedere să ajute managerii şi
influenţează comportamentele prin modelarea relaţiilor dintre resursele alocate
consumate şi finalităţile urmărite.”1
Managerii administrează viitorul şi raportează în mod constant prezentul la
acesta2. Nevoia de informaţie este „provocată”, în general, de deciziile de luat. Oricum
ar fi, informaţiile produse trebuie să respecte cele trei criterii enunţate de Emery:3
1) o informaţie are valoare pentru manager dacă ea contribuie la reducerea
incertitudinii viitorului;
2) o informaţie suplimentară are valoare dacă poate afecta decizia respectivă;
3) o informaţie are valoare dacă ea contribuie la modificarea „sensibilă”a
consecinţelor unei decizii.
Prezentarea contabilităţii manageriale în serviciul deciziei înseamnă obligaţia de
a descrie concepţia acestei decizii. Herbert Simon, laureat al Premiului Nobel pentru
economie, autor al celebrelor lucrări consacrate sistemelor de decizie, a prezentat într-o
anchetă de început ceea ce aşteaptă managerii de la contabilitatea managerială4:
• să permită o constatare (score keeping): „lucrurile merg bine sau rău?”;
• să atragă atenţia (attention directing): „de ce probleme trebuie să se
intereseze?”;
• să ajute la soluţionarea problemelor (problem solving): „dintre diferitele
soluţii, care este cea mai bună?”.
De fapt, contabilitatea managerială, fiind orientată cu precădere spre furnizarea
de informaţii managerilor, se pliază pe cele trei funcţii-cheie ale managementului,
astfel:

1 Bouquin, H., Comptabilité de gestion, 3 e édition, Editura Economică, Paris, 2004, pp. 11-12
2
Bouquin, H., Op.cit., p.45
3
Emery, F.E., Organizational Planning and Control Systems: Teory and Technology, New York, Macmillan, 1969,
p.91
4
Simon, H.A., ş.a., Centralization vs. Decentralization in Organizing the Controller’s Departament, New York,
Controllership Foundation, 1954, rééd. Houston, Scholars Book Co, 1978

10
• planificarea: în acest proces contabilitatea managerială ajută la fixarea
obiectivelor viitoare (planificare strategică) furnizând informaţii necesare pentru luarea
deciziilor referitoare la sistemele de fabricaţie adoptate, politica de preţuri a firmei,
politica comercială, cât şi în estimarea capitalului investit. În procesul de bugetare, rolul
contabilităţii manageriale este deosebit de important oferind date cu privire la evoluţia
trecută a producţiei, vânzărilor etc. În plus, ea stabileşte procedurile de bugetare, le
coordonează şi ajută la articularea funcţională, generală a sistemului de bugete. În fine,
ea cumulează diferite bugete într-un buget general (adică bugetul principal) pentru
afaceri şi prezintă acest plan spre a fi aprobat de managerul de la cel mai înalt nivel
ierarhic;
• organizarea: interacţiunea contabilităţii manageriale şi a procesului
organizatoric se poate prezenta astfel: identificarea elementelor unei structuri
organizatorice şi o mai bună înţelegere a metodelor de stabilire a autorităţii şi
distribuirii responsabilităţii este esenţială pentru determinarea necesarului de informaţii
dintr-o entitate economică. În schimb, informaţiile necesare definesc structura datelor
colectate şi a activităţilor de prelucrare din sistemul informaţional al contabilităţii
manageriale.5 De aceea, determinarea structurii datelor colectate, prelucrate şi
activităţile de raportare din sistemul informaţional al contabilităţii manageriale să fie
aproape paralele cu structura organizatorică a entităţii economico-sociale pe care o
deservesc. Rezultă că, în timp ce structura organizatorică defineşte liniile de delegare a
autorităţii şi responsabilităţile dintr-o entitate economică, asigurând cadrul general de
planificare, dirijare şi controlare a activităţilor pentru atingerea unor obiective (de
exemplu: maximizarea profitului etc.), contabilitatea managerială reprezintă proiectarea
şi implementarea unui sistem informaţional contabil pentru o definire şi consolidare a
acestor relaţii;
• controlul: contabilitatea managerială ajută (sprijină) procesul de verificare a
modului şi a măsurii în care obiectivele propuse au fost sau nu îndeplinite realizând
raportările care trebuie să arate cum sunt realizările actuale faţă de scopurile propuse.
5 Oprea, D., Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, Editura Graphix, Iaşi, 1994, p.42

11
Controlul6, ca funcţie de bază a conducerii dintr-o organizaţie economică, implică
urmărirea modului de implementare a politicilor, evaluarea performanţelor realizate la
nivelurile din subordine, corectarea eventualelor dereglări, în timp ce contabilitatea
managerială, ca instrument al controlului de gestiune, furnizează informaţiile pe care se
poate baza studiile şi raţionamentele ce permit analiza abaterilor de la bugete şi luarea
deciziilor corective. Astfel spus, contabilitatea managerială „asistă” funcţia de control a
managementului identificând activităţile cu „probleme” ale firmei.
Literatura de specialitate consemnează că vizavi de structura organizatorică, în
cazul întreprinderilor moderne, comunicarea şi motivaţiile personale (individuale) sunt
foarte importante în stabilirea rolului pe care contabilitatea managerială îl are în
realizarea funcţiilor manageriale.
Procesul bugetar include toate nivelurile managementului, prin urmare, el
constituie o cale importantă de comunicare între managerii de la nivelurile superioare
până la cele mai de jos niveluri ale structurii organizatorice în ceea ce priveşte
obiectivele propuse şi punerea în practică a acestora, iar când bugetul este finalizat,
planurile aprobate sunt comunicate întregului personal implicat. În acest context, dacă
informaţia conţinută în buget este distorsionată (fiind generată de o defectuoasă
comunicare între diferitele subunităţi ale organizaţiei) sau dacă mesajele sunt pierdute,
incorecte sau denaturate, vagi sau neclare, decizia luată va fi cu siguranţă eronată.
Motivaţiile personale (individuale) constau în potenţialele conflicte dintre
scopurile individuale şi cele ale entităţilor economico-sociale. Implicarea managerilor
de la toate nivelurile structurii organizatorice în elaborarea bugetelor şi stabilirea
obiectivelor faţă de care să fie evaluată performanţa, constituie un factor mobilizator.
De asemenea, descentralizarea autorităţii luării deciziilor la subunităţile divizionare
produce managerilor respectivi o mai mare motivaţie în realizarea la cote maxime a
sarcinilor7.

6
Oprea, D., Op.cit., p.23
7
Oprea, D., Op.cit., p.48

12
Concluzionând, scopul contabilităţii manageriale este de a face din informaţiile
şi tehnicile sale un instrument de orientare, un „tablou de bord”, un consilier pentru
stabilirea condiţiilor în care o entitate economico-socială îşi desfăşoară activitatea în
interior, precum şi în contextul macroeconomic. Altfel spus, informaţiile contabilităţii
manageriale constituie sursa cea mai importantă, „baza de date” a conducerii în
procesul decizional. Informaţiile contabilităţii manageriale oferă managerilor
posibilitatea alegerii programelor optime şi fixarea unei anumite linii de politică
economică. La acestea se adaugă tendinţa actuală a informaţiei contabile de a deveni
mai operativă prin automatizarea calculelor de gestiune. Crearea sistemelor
informaţionale pentru conducere, raţionale şi eficiente, permit apropierea informaţiei
economice în general, şi a celei contabile în special, de cerinţele managementului
modern8.
Se constată, sublinia profesorul H. Bouquin, că deşi această contabilitate
(contabilitatea managerială) produce informaţii care trebuie diversificate pentru multe
categorii de manageri, acestea sunt folosite în moduri diferite. În consecinţă, ele sunt
considerate, în diversitatea lor, mai mult complementare decât concurente. Este de
prisos, întrebarea dacă un cost „complet” este mai util decât un cost „parţial”-ambele
sunt utile dacă sunt bine folosite şi dăunătoare în caz contrar9.

BIBILIOGRAFIE

8
Berheci, I., Budugan, D., Contabilitatea şi exigenţele managerilale în contextul economiei de piaţă, în Buletinul
Ştiinţific al Universităţii „G. Bacovia” Bacău, 1998,pp.47-48
9
Bouquin, H., Op. cit. ,p.24

13
1. A.Nederiţa ,Contabilitate managerială, 2000.

2. Berheci, I., Budugan, D., Contabilitatea şi exigenţele managerilale în


contextul economiei de piaţă, în Buletinul Ştiinţific al Universităţii „G.
Bacovia” Bacău, 1998
3. Bouquin, H., Comptabilité de gestion, 3 e édition, Editura Economică, Paris,
2004
4. Ebbeken K., Possler L., Ristea M. Calculaţia şi managementul costurilor. –
Bucureşti: Editura Teora, 2001.
5. Emery, F.E., Organizational Planning and Control Systems: Teory and
Technology, New York, Macmillan, 1969
6. Hlaciuc Elena, Metode moderne de calculaţie a costurilor. – Iaşi: Editura
Polirom, 1999.
7. Heslile Chadwic, Contabilitatea de gestiune. Trad. din engl. – Bucureşti:
Editura Teora, 1999.
8. Iacob C., Suport curs
9. Oprea, D., Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, Editura
Graphix, Iaşi, 1994

14