UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Facultatea de Științe Juridice și Științe Economice,Constanța

Studii universitare de Masterat Contabilitate,Expertiză și Audit

REFERAT
CONTABILITATE MANAGERIALĂ

Coordonator științific:
LECTOR UNIV.DR.BEBEȘELEA MIHAELA

Masterand:
Ciumacencu(Drăghiceanu)
Mariana Camelia

CONSTANȚA

2019
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Facultatea de Științe Juridice și Științe Economice,Constanța
Studii universitare de Masterat Contabilitate,Expertiză și Audit

PARALELISMUL ÎNTRE CONTABILITATEA FINANCIARĂ

ȘI CONTABILITATEA MANAGERIALĂ

Coordonator științific:
LECTOR UNIV.DR.BEBEȘELEA MIHAELA

Masterand:
Ciumacencu(Drăghiceanu)
Mariana Camelia

CONSTANȚA

2019

2
 CUPRINS

INTRODUCERE ..............................................................................................4

CAPITOLUL I ................................................................................................6

INTERFAȚA ÎNTRE CONTABILITATEA FINANCIARĂ A

CHELTUIELILOR ȘI CONTABILITATEA DE GESTIUNE

CAPITOLUL II ...............................................................................................12

SISTEMUL CONTURILOR UTILIZATE ÎN CONTABILITATEA DE

GESTIUNE

CONCLUZII ...................................................................................................19

3
 INTRODUCERE

Contabilitatea este un limbaj al activităţii economice. Asemenea altor limbaje, îşi are
propriul său vocabular, propria sa terminologie, propriile sale mijloace de exprimare,
propriile convenţii şi principii şi bineînţeles propriile sale dificultăţi.

Definiţia dată contabilităţii de AAA (Asociaţia Americană de Contabilitate) în 1996

este următoarea:“…procesul de identificare, măsurare şi comunicare a informaţiei
economice, pentru a permite utilizatorilor acesteia să efectueze judecăţi şi să ia decizii în
cunoştinţă de cauză”.

Conducerea eficientă a oricărei entităţi economice se sprijină pe existenţa unui sistem

informaţional economic, bine structurat care alimentează cu informaţii din interiorul şi

exteriorul entităţii economice.

Ca urmare, din 1 ianuarie 1993 în România se aplică contabilitatea dualistă: un circuit

aferent contabilităţii financiare şi un circuit aferent contabilităţii de gestiune(manageriale).

Contabilitatea financiară (generală) ale cărei informaţii sunt orientate în general spre
utilizatorii externi şi care este supusă standardizării şi normalizării.

Contabilitatea financiară furnizează informaţii sintetice care se finalizează în situaţiile

financiare anuale compuse din bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia de fluxuri de
trezorerie, situaţia modificărilor capitalurilor şi note explicative. Aceste situaţii prezintă
poziţia financiară a entităţii economice, performanţa şi modificarea poziţiei financiare.

Datele furnizate de contabilitatea financiară se adresează utilizatorilor externi

(investitorii de capital, creditorii, clienţii, instituţiile statului, băncile, personalul) şi
utilizatorilor interni (managerilor) pentru analize financiare.

Contabilitatea de gestiune (manageriala), care se adresează în principal managerilor,

deci are un caracter intern, iar organizarea sa rămâne la latitudinea fiecărui agent economic,
neexistând reglementări juridice stricte (actualmente doar Ordinul nr.1826/2003 pentru

4
aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea
contabilităţii de gestiune, în Monitorul Oficial al României Partea I, nr.23/12.01.2004).

“Contabilitatea de gestiune este reprezentarea analitică a proceselor interne ale

entităţiloreconomice care produc transformări calitative şi cantitative în masa patrimoniului.
Informaţia construită este destinată administratorilor, ca beneficiari interni, care trebuie să
răspundă la întrebarea cum să aloce şi să utilizeze resursele întrebuinţate de investitori pentru
a realiza performanţa.”(Ristea, 2003).

Contabilitatea financiară a pierdut “războiul informaţional” în interiorul afacerii,

deoarece este considerată mult prea “înceată” şi nerelevantă din această cauză căutându-se
crearea unor noi canale de informare care să rezolve aceste incapacităţi ale contabilităţii
financiare (prea înceată şi mult prea generală). În plus, contabilitatea financiară şi-a creat un
mecanism extrem de elaborat de convenţii, care încearcă să prezinte situaţia economică prin
prisma convenţiilor astfel create (vezi principiile contabilităţii de angajamente).

Contabilitatea managerială încearcă să se îndepărteze de acestea şi să se apropie cât

mai mult de măsura reală a performanţei: banii, momentul când aceştia trebuie plătiţi şi
momentul când aceştia se întorc sub forma încasărilor. O problemă la care contabilitatea
managerială are cu siguranţă răspunsuri este viitorul. Se spune, în general, că dacă prin
contabilitate financiară suntem informaţi despre trecut şi ceea ce s-a întâmplat, contabilitatea
managerială este preocupată de viitor şi ceea ce o să se întâmple.

Dacă contabilitatea financiară îşi asumă un rol pasiv de informare, contabilitatea

managerială în schimb furnizează şi instrumente de control de gestiune al proceselor
microeconomice permiţând utilizarea sa în decizia managerială de zi cu zi.

5
 CAPITOLUL I
INTERFAȚA ÎNTRE CONTABILITATEA FINANCIARĂ A
CHELTUIELILOR ȘI CONTABILITATEA DE GESTIUNE
Distincția dintre contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune vizează diverse
elemente cum ar fi:
Criteriul de diferențiere Contabilitatea financiară
Utilizatorii principali ai Utilizatorii externi cu interese
informțtiilor contabile financiare:
- directe
investitorii,creditorii,inclusiv
băncile și
-indirecte
statul și alte organisme și
instituții;
Utilizatorii interni:
Managementul general al
entității economice;
Procedurile de prelucrare Prelucrarea informațiilor în
a informațiilor sistemul partidei duble
Normele restrictive Respectă principiile contabile
general acceptate – reguli rigide
Unitățile de măsură Unitatea monetară istorică (
valoarea monetară la data
înregistrării operațiunii)
6
Contabilitatea de gestiune
Utilizatorii interni:
Managementul general al
entității economice și cel al
diverselor nivele ierarhice de
responsabilitate
Orice sistem de prelucrarea
care poate fi util întocmirii
rapoartelor speciale destinate
unui anumit manager
(sistemul de stocare și
accesare a informațiilor
trebuie să fie flexibil și să
prezinte o gama largă de
opțiuni);
Nu există principii sau reguli
obligatorii
Principiul
fundamental:utilitatea
informațiilor pentru
destinatarii rapoartelor;
Unități monetare la valoarea
trecută (istorica) sau la
valoarea viitoare
Unități nemonetare (fizice):
ore-mașină,ore muncă
Domeniul de analiză Entitatea economică în
ansamblul ei – prelucrează și
raportează informații privind
activele, datoriile, capitalurile
proprii, respectiv cheltuielile,
veniturile și rezultatul net al
exercițiului;
Frecvența raportării Periodică în mod regulat
(semestrial sau anual)
Caracterul informarii si Obiectivitate impusă de natura
raportării trecută a informațiilor prezentate estimări si previziuni ale unor
în situațiile financiare de sinteză fapte viitoare sau de
Gradul de independență Un domeniu relativ autonom
în prelucrarea
informațiilor
Segmente diferite ale entității
economice – centre de
responsabilitate- centre de
cost,centre de profit sau
aspecte specifice ale activitații
acesteia;
Ori de câte ori este nevoie în
mod neregulat ( lunar,
trimestrial, anual, dar și zilnic,
decadal sau la intervale
inegale)
Subiectivitate determinată de
planificarea activității și
constructța bugetelor
Relații de dependență fată de
alte domenii: management,
marketing, prognoză și
planificare

Conceptualizarea contabilității este întemeiata pe principii și convenții ce modelează

condițiile și soluțiile în gestiunea și contabilitatea firmei care se concretizează în proceduri și
metode adoptate în functțe de caracteristicile concrete ale situației.

Pe fondul elementelor care definesc cadrul conceptual general al contabilității în

Romania a fost adoptat sistemul contabil în dublu circuit – respectiv, sistemul contabil dualist
– care delimitează două circuite distincte ale contabilității:

 circuitul contabilitate financiară – ca circuit principal

 circuitul contabilitate de gestiune - ca circuit util de ordin secundar.

Contabilitatea de gestiune, ca și componentă a sistemului informațional contabil, se

poate considera că este organizată și funcționează în condiții de eficacitate, dacă se găsesc
soluții adecvate problemelor referitoare la:

 datele tratate in sistem;

 modul de organizare privind culegerea;
 stocajul și prelucrările multiple ale datelor;
 articularea celor două circuite ale sistemului informațional contabil.

7
 Datele tratate in sistem comportă diferența, iar aceste diferențe care pot exista între
datele tratate în contabilitatea de gestiune și cele din contabilitatea financiară au două surse:
o diferența de periodicitate și o diferență de optică în ceea ce privește evaluarea anumitor
categorii de resurse.

Diferența de periodicitate presupune în contabilitatea de gestiune, pentru calculele

retrospective pe care le furnizează, în baza datelor efective, o sesizare proprie ce permite
obținerea unor situații, de regulă, lunare. Aceasta inseamnă că situațiile pe care le asigură
utilizatorilor interni trebuie să fie disponibile în timp relativ scurt, după finele lunii și să ofere
pe cât posibil “o imagine fidelă” a activității perioadei scurse.

Contabilitatea financiară, fiind puțin adaptată acestei exigențe din moment ce

funcționează în general pe un ciclu anual, poate însă “tolera” în cursul anului un decalaj între
fapte și contabilizarea lor (operațiunile de inventariere de la finele exercițiului și de
regularizare sunt bine cunoscute).

Pe de alta parte, specificitatea sa juridică îi interzice contabilizarea faptelor făra a avea

la bază documentele justificative corespunzatoare, ceea ce, desigur, prelungește termenele de
prelucrare si informare.

În revanșă, contabilitatea de gestiune poate înregistra, în mod sistematic, valori

estimative care se vor ajusta ulterior realizării evenimentelor. Această stare conduce, de fapt,
la recunoasterea necesității unei anumite distincții între modalitățile de funcționare a celor
două componente ale sistemului informațional contabil, știind în același timp că este necesară
stabilirea concordanței între datele tratate in sistem.

Un aspect important îl reprezintă, fără îndoială, “divergența” care se poate instaura

între maniera în care contabilitatea financiară determină și înregistrează cheltuielile și cea în
care contabilitatea de gestiune le preia și le “încorporează” în costuri, pentru a-și îndeplini
rolul său.

Contabilitatea de gestiune este determinată să se îndepărteze oarecum de principiile

de evaluare reținute în contabilitatea financiară, în masura în care, pentru a asigura
informațiile necesare utilizatorilor interni, acordă prioritate rațiunilor economice și apelează
deseori la calcule, dintr-o perspectiva previzională.

8
 La finele perioadei (lunii) conturile contabilității de gestiune pot fi închise, iar
verificarea corectitudinii înregistrărilor se realizează prin întocmirea balanței de verificare.
Este o balanță de verificare separată de cea de contabilitate financiară, mai ales că la finele
exercițiului financiar contabil informațiile din aceste conturi nu pot să apară în bilanț.

Sunt utile însă acele informații pentru diverse verificări (de exemplu – recunoașterea
valorii stocului de produse în depozit și reprezentat în activul bilanțier.

Cele două circuite, deși se delimitează structural și funcțional, sunt: elemente ale
aceluiași cadru, care este unitatea patrimonială și deci, împreună trebuie să asigure realizarea
obiectivelor de bază ale acesteia. Astfel, funcțiile celor două circuite ale contabilității se
completeaza reciproc, prin complementaritatea lor, contabilitatea financiara satisfacând cu
precădere funcții exterioare ale întreprinderii, în timp ce contabilitatea de gestiune satisface
cerințe ale funcțiilor manageriale interne ale societății pe diferite trepte ierahice ale acesteia.

În acest sens, informațiile furnizate de contabilitatea de gestiune sunt utile cu

precădere la:

 întocmirea bugetelor de venituri și cheltuieli, pe feluri de activitate, produse,

lucrări, servicii;
 determinarea costurilor si rentabilității pe activități și produse;
 urmărirea executării BVC-urilor; precum și la aprecierea modului și gradului
de utilizare a resurselor alocate și pentru pregătirea și luarea deciziilor la
diferite niveluri ierarhice.

Pentru a înțelege interfața contabilității financiare cu contabilitatea de gestiune se

impune precizarea caracterului contractual al raporturilor dintre administrarea generală a
întreprinderii și conducătorii (managerii) subunitaților acesteia (fabrici, uzine, secții, filiale,
sucursale, magazine, depozite etc.),

Prin contractul de management, proprietarul (acționarii, asociații) încredințează

managerului general administrarea și gestiunea generală a întreprinderii, iar acesta, la răndul
său, controlează gestionarea și administrarea subunitaților cu manageri ale acestor structuri
interne corespunzător schemei de organizare a întreprinderii.

9
 Se formează astfel două mari categorii de relații juridice cu caracter contractual:

 Relații contractuale exterioare întreprinderii, cu furnizori, clienți,

creditori, acționarii, bănci, organisme sociale și fiscale, relații care
generează obligații și drepturi de creanță de schimb patrimonial și care
fac obiectul contabilității financiare;
 Relații contractuale interne, între managerul general (administrația
generală) și conducătorii (managerii) diferitelor structuri lucrative ale
întreprinderii, care nasc relații juridice de natura drepturilor și
obligațiilor cu privire la gestiunea și valorificarea resurselor alocate
pentru realizarea activitaților programate în fiecare subunitate.

Între gestiunea generală a întreprinderii, ce formează obiectul contabilitații financiare

și subgestiunile acesteia controlate și caracterizate prin contabilitatea de gestiune se formează
un sistem de relatii economice orientat și subordonat obiectivelor de bază, respectiv
activităților de exploatare și financiare ale întreprinderii.

Acest sistem de relații este definit prin fluxurile interne de gestiune, fluxuri care pot fi
grupate în trei mari categorii:

a) Fluxuri între administratța generală și gestiunea subunităților;

b) Fluxuri intersubunități;

c) Fluxuri intrasubunitate.

Fluxurile principale între administrația generală a întreprinderii și gestiunile subunităților

ei sunt:

1.Fluxul bugetelor de exploatare, orientat de la administrația generală la subunitați;

2.Fluxul resurselor alocate, pentru executarea activitaților de exploatare, care se mișcă de

la administratia generală la subunitatea de exploatare;

3.Fluxul produselor obținute din activitatea de exploatare, care pornește de la subunitatea

de exploatare spre administrația generală

10
 . Deși cele două circuite ale contabilității întreprinderii funcționează cvasiautonom,
dat fiind unitatea gestiunii globale a patrimoniului întreprinderii, există o zona de interferență
în care se face legătura, interferența, între cele două circuite contabile.

Mecanismul și metodologia de realizare a corespondențelor și schimburilor de

informații între aceste două circuite sunt foarte importante pentru organizarea și conducerea
de ansamblu a contabilității oricărei societați.

Pentru fluxurile de bază, interfața (corelarea) între contabilitatea financiară și

contabilitatea de gestiune se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor conturi:

Contabilitate financiara Contabilitate de gestiune

Fluxul resurselor alocate

Clasa 6 “Conturi de cheltuieli” Contul 901 “Decontari interne privind cheltuielile”

Grupa 92 “Conturi de calculatie”

Fluxul produselor obtinute

Grupa 20 “Imobilizari necorporale” Contul 902 “Decontari interne privind

productia obtinuta”

Grupa 21 “Imobilizari corporale”

Grupa 23 “Imobilizari in curs”

Grupa 33 “Productie in curs de executie”

Grupa 34 “Produse”

Grupa 36 “Animale”

Fluxul abaterilor de la programe (BVC)

Contul 348 “Diferente de pret la produse” Contul 903 “Decontari interne privind

diferente de pret”

Contul 368 “Diferente de pret la animale si pasari”

11
 CAPITOLUL II

SISTEMUL CONTURILOR UTILIZATE IN CONTABILITATEA DE

GESTIUNE

Planul de conturi general trebuie să cuprindă în structura lui un sistem de conturi

adecvat organizării contabilității de gestiune. Actualul plan de conturi se bazează pe
principiul autonomiei de gestiune față de contabilitatea financiara.

Conturile care privesc contabilitatea de gestiune sunt reunite in aceeași clasa - clasa 9
- Conturile contabilitații de gestiune - fiind structurată astfel incât să permită:

 contabilitate de gestiune independentă;

 stabilirea concordanței și articularea cu contabilitatea financiară.

Caracteristica principală a acestor conturi este dată de faptul ca ele functionează

numai între ele, nu se stabilesc corespondențe cu conturile contabilitații financiare. La finele
perioadei (lunii) conturile contabilității de gestiune pot fi închise, iar verificarea corectitudinii
înregistrărilor se realizează prin întocmirea balanței de verificare. Este o balanță de verificare
separata de cea de contabilitate financiara, mai ales că la finele exercițiului financiar contabil
informațiile din aceste conturi nu pot să apară in bilanț. Sunt utile însă acele informații pentru
diverse verificări (de exemplu – recunoașterea valorii stocului de produse în depozit și
reprezentat în activul bilanțier se realizează în măsura în care evaluarea este credibilă și deci,
verificabilă prin costul de obținere - determinat și înregistrat în contabilitatea de gestiune).

Având în vedere obiectivele contabilitații de gestiune, clasa de conturi aferentă

acesteia nu poate fi considerată o clasă închisă, cu grupe restrictive de conturi.

În raport cu necesitățile și scopurile urmărite, fiecare întreprindere își poate “construi”

propriul plan de conturi, cu dezvoltarea analitica adaptată structurii sale organizatorice și
profilului activității de exploatare.

Structura minimală a unui plan de conturi trebuie să cuprindă grupele de conturi

care asigură pe de o parte, preluarea, urmărirea, înregistrarea și controlul cheltuielilor de

12
exploatare, pe destinații, iar pe de alta parte, să asigure calculația costurilor și decontarea
acestora corespunzător obiectelor de raportare și imputare a consumurilor de resurse.

Fiecare întreprindere decide, în funcție de interesele și obiectivele urmărite, să-și

adapteze un plan de conturi, mai mult sau mai puțin dezvoltat, dar corelat cu propriul sistem
informațional și dependent de performața sistemului informatic pe care îl deține.

Reglementările contabile actuale autorizează astfel de acțiuni de perfecționare a

organizării contabilității de gestiune și de adaptare a acesteia la specificul fiecărei
întreprinderi.

Sistemul conturilor pentru contabilitatea de gestiune, prezentat în planul general de

conturi, nu are caracter imperativ, ci de recomandare și orientare, venind în sprijinul
întreprinderilor care optează pentru organizarea contabilității de gestiune, apelând la
procedurile contabile.

Clasa 9 cuprinde astfel, o structură minimală, de trei grupe de conturi și anume:

 grupa 90 “Decontari interne”

 grupa 92 “Conturile de calculație”
 grupa 93 “Costul producției”

Contabilitatea fluxului resurselor alocate

Fluxurile resurselor alocate activitaților de exploatare sunt evidențiate și controlate în

contabilitatea întreprinderilor prin indicatori ai CHELTUIELILOR:

 cheltuieli evidențiate după natura, respectiv dupa conținutul economic în

contabilitatea financiară;
 cheltuieli evidențiate pe obiect sau centru de activitatea pe o structură a
articolelor de calculație a costurilor în activitatea analitică.

Cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară se separă în două mari categorii:

A. Cheltuieli incorporabile cele care sunt generate si sunt aferente

activitații de exploatare și fac obiectul determinării raționale a costurilor produselor,
lucrărilor și serviciilor pe articole de calculație.

13
 B. Cheltuieli neincorporabile sunt acele cheltuieli care nu sunt ocazionate
de activitatea de exploatare, deci nu au un corespondent în elemente ale producției sau
altor prestații încredințate spre execuție prin programul (BVC) subunitaților, cum sunt
cheltuielile excepționale și unele financiare.

În urma transferului resurselor din gestiunea generală a întreprinderii în gestiunea

subunitaților evidențiate și evaluate sub forma cheltuielilor se realizează contabilitatea in
dublă structură a acestor cheltuieli și anume după conținutul lor economic în contabilitatea
financiara și prin articole de calculația costurilor produselor, lucrărilor, serviciilor și al
locurilor de activitate în contabilitatea de gestiune.

Dubla structură a cheltuielilor întreprinderii constituie primul aspect în problematica

corelațiilor dintre contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune.

Ecuația costurilor în dubla structură, descrisă de formula:

SUMA ch ei = SUMA ch ci

unde: ch ei reprezintă feluri de cheltuieli după natură, din contabilitatea financiară,

ch ci –articole de calculație a costurilor pe produse, lucrări, servicii din contabilitatea

de gestiune.

Pentru soluționarea acestei ecuțtii este necesar să se țină seama că nu toate cheltuielile
înregistrate în contabilitatea financiară sunt aferente activității de exploatare și deci sunt
detașabile direct sau indirect costurilor lucrărilor, serviciilor și lucrărilor executate.

Cheltuielile incorporabile, ca expresie a valorii resurselor alocate managerilor fiecărei

subunitați, trebuie să fie decontate (justificate) de către aceștia în relațiile contractuale cu
administrația generală prin executarea și predarea unei cantitați de produse și lucrări de
valoare corespunzătoare.

În schema care urmează se prezintă corelația dintre conturile de cheltuieli din

contabilitatea financiara și conturile de cheltuieli din contabilitatea de gestiune.

14
 În contabilitatea de gestiune, fluxul resurselor alocate este evidențiat și controlat cu
ajutorul contului 901 “Decontari interne privind cheltuielile” și conturile de calculație a
costurilor (921, 922, 923, 924, 925).

Grupa 90 “Decontări interne” - asigură autonomia și independența contabilității

de gestiune în raport cu contabilitatea financiară. Prin intermediul conturilor din această
grupă se stabilește “legătura” între cele două circuite ale sistemului informațional contabil.
Fiind conturi de reflectare, ele permit, pe de o parte, preluarea “în oglindă” a cheltuielilor din
contabilitatea financiară (făra închiderea conturilor din clasa 6), iar pe de altă parte,
decontarea producției obținute, predând “în oglindă” contabilitații financiare această
producție (se utilizeaza în acest scop în contabilitatea financiară conturile de venituri din
clasa 7).

Conturile de decontări (901, 902, 903) sunt conturi care evidențiază relațiile
subunității cu administrația generală a întreprinderii, deci, sunt conturi ale gestiunii interne.

Aceste conturi din contabilitatea de gestiune sunt utilizate prin înregistrarea

cheltuielilor, calculul costurilor produselor și diferitelor activități pentru justificarea,
decontarea valorii resurselor de către managerii fiecărei subunități cu administrația generală.

CONTABILITATEA FINANCIARĂ CONTABILITATEA DE GESTIUNE

A. CHELTUIELI INCORPORABILE

I.CHELTUIELI DE EXPLOATARE I. GRUPA 92

Grupa 60 „Cheltuieli cu materii prime, „CONTURI DE CALCULAȚIE”

Materiale ăi mărfuri, conturile 600 la 608 Conturile 921
Grupa 61 „Cheltuieli cu lucrările și 922
Serviciile executate de terți” 923
Conturile 611 la 614 924
Grupa 63 „Cheltuieli cu inpozitele, taxele 925
și varsamintele asimilate”
Conturile 631 la 635
Grupa 64”Cheltuieli cu personalul”

15
Conturile 641 la 645
Grupa 65”Alte cheltuieli de exploatare”
Conturile 654 la 658
II. CHELTUIELI FINANCIARE
Contul 666 „Cheltuieli privind dobânzile”
Pentru dobânzile la creditele aferente produselor
cu ciclu lung de fabricație.
III. CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE ȘI
PROVIZIOANELE
Contul 681 „Cheltuieli de exploatare privind
Amortizările și provizioanele”
A.Total I+II+III CHELTUIELI Total I CHELTUIELI INCORPORABILE
INCORPORABILE PE ARTICOLE DE CALCULAȚIE
DUPA NATURA ECONOMICĂ A COSTURILOR

B.CHELTUIELI NEINCORPORABILE

I. Grupa 66 „Cheltuieli financiare”

Conturile 663,664,665,667,668 si partial 666
II.Grupa 67 „Cheltuieli excepționale”
Contul 671 „Cheltuieli excepționale privind operațiile
de capital” X
III. Grupa 68 „ Cheltuieli cu amortizările și
provizioanele”
Contul 686 „ Cheltuieli financiare privind amortizările
și provizioanele”
Contul 687 „Cheltuieli excepționale privind amortizările
și provizioanele”
IV. Grupa 69 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”
Contul 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”
B.Total I+II+III+IV CHELTUIELI NEINCORPORABILE

16
 Pentru a demonstra legătura, interfața dintre contabilitatea financiară și contabilitatea
de gestiune la operațiile din fluxul de alocare a resurselor se prezintă exemplificativ
înregistrarea acestor operații in paralel în cele două circuite ale contabilității:

OPERATIUNEA CONTABILITATEA FINANCIARA CONTABILITATEA DE GESTIUNE

ECONOMICA
1.Consum de materii 600„Cheltuieli=300 „Materii 500.000 921”Cheltu=901”Decontari 500.000
prime,conform bonului de cu materii prime” ielile activitatii interne
materiale prime” de baza privind
cheltuielile”
2.Diferentele de pret 600„Cheltuieli=308„Diferen 921”Cheltu=901”Decontari 500.000
aferente materiilor prime 500.000 cu materii te ielile activitatii interne
consumate de pret la materii de baza privind
prime” prime” cheltuielile
3.Consum de materale 601„Cheltuieli=301„Mate- % =901”Decontari 350.000
pentru: - 350.000 cu interne
sectii aux. 100.000 materii riale consumabile „ privind cheltuielile”
-sectii princ. 200.000 consumabile” 922”Cheltuielile 100.000
-administratie 50.000 activitatii auxiliare”
TOTAL lei 350.000 923”Cheltuielile 200.000
indirecte de
productie”
924”Cheltuielile 50.000
generale de administratie”
Centralizatorul statelor de 641”Cheltuieli = 421” Personal % =901”Decontari1.750.000
salariu: cu remuneratiile remuneratii interne
-sal. directe 1.000.000 personalului datorate” 1.750.000 privind
-sal. secti aux. 200.000 cheltuielile”
-sal. pers. sec. princip. 921”Cheltu 1.000.000
250.000 ielile activitatii
-sal.adminis 300.000 de baza
tratie 922”Cheltuielile 200.000
TOTAL lei 1.750.000 activitatii auxiliare”
923”Cheltuielile 250.000
indirecte de
productie”
924”Cheltuielile 300.000
generale de administratie”
5.Contributii la asig. sociale 6451”Cheltuieli = 4311”Contributia % = 901”Decontari 437.500
la: privind contrib unitatii la asig interne
-sal. directe 250.000 unitatii la sociale” 437.500 privind
-sal. secti aux. 50.000 asigurarile cheltuielile”
-sal. pers. sec. princip. sociale 921”Cheltu 250.000
62.500 ielile activitatii
-sal.adminis 75.000 de baza
tratie 922”Cheltuielile 50.000
TOTAL lei 437.500 activitatii auxiliare”
923”Cheltuielile 62.500
indirecte de
productie”
924”Cheltuielile 75.000
generale de administratie”

17
6.Facturile pentru cionsumul 605”Cheltuieli=401„Furnizori”350.000 % = 901”Decontari 350.000
de energie si apa privind energia interne
si apa” privind
cheltuielile”
922”Cheltuielile 130.000
activitatii auxiliare”
923”Cheltuielile 150.000
indirecte de
productie”
924”Cheltuielile 70.000
generale de administratie”
7.Amortizarea imobilizarilor 681”Cheltuieli = 281”Amortizarea % = 901”Decontari 400.000
corporale de exploatare privind imobilizarile interne
privind corporale” 400.000 privind
amortizarea si cheltuielile”
provizioanele” 921”Cheltu 250.000
ielile activitatii
de baza
922”Cheltuielile 50.000
activitatii auxiliare”
923”Cheltuielile 80.000
indirecte de
productie”
924”Cheltuielile 20.000
generale de administratie”
TOTAL GENERAL 3.837.500 3.837.500
1+7

Se observă că totalul obligațiilor subunităților de 3.837.500 lei, înregistrat în creditul

contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile” la contabilitatea de gestiune corespunde
cu totalul cheltuielilor înregistrate în contabilitatea financiară.

Se confirmă cerințele ecuației: SUMA ch ei = SUMA ch ci

18
 CONCLUZII

Contabilitatea de gestiune serveşte managerilor de la diferite nivele organizatorice ale

entităţiieconomice, oferind acestora informaţii referitoare la eficienţa activităţii pe care o
conduc şi lafactorii de influenţă a acesteia.
Prin obiectul său contabilitatea de gestiune are aplicatibilitate la nivelul entităţilor
economice de producţie şi de prestări servicii.
Specificul contabilităţii de gestiune este identificarea, colectarea, măsurarea,
clasificarea şi raportarea informaţiilor folosite de utilizatorii (beneficiarii) interni în
îndeplinirea funcţiilor de bază ale managementului: planificare, coordonare,
organizare,decizie şi control.
Putem spune astfel că sistemul informaţional al contabilităţii de gestiune este un
sistem care generează ieşiri folosind intrările şi procesele necesare să satisfacă obiectivele
specifice managementului.
Procesele sunt inima sistemului informaţional al contabilităţii de gestiune, ele
constând în colectarea, măsurarea, stocarea, analiza, raportarea şi administrarea (conducerea)
informaţiilor.
Contabilitatea de gestiune, numită și contabilitatea managerială, este în principal
orientată spre procesele și relațiile de gestiune reglementate pe baza contractuală, contracte ce
sunt așezate pe parametrii determinați prin programe și bugete de venituri și cheltuieli.
Contabilitatea intervine eficient în managementul întreprinderii prin informații
pertinente necesare pentru pregătirea și luarea deciziilor în vederea realizării obiectivelor
angajate prin programe. Aceluiași deziderat îi răspunde contabilitatea asistând și consiliind
conducerea prin metoda excepției, respectiv informarea, analiza și decizia pe baza cunoșsterii
și examinării, sistematic a abaterilor de la programe.

19
20