UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Facultatea de Științe Juridice și Științe Economice,Constanța

Studii universitare de Masterat Contabilitate,Expertiză și Audit

REFERAT
METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE ÎN DOMENIUL
ȘTIINȚELOR ECONOMICE

Coordonator științific:

Masteranzi:

CONSTANȚA
2019
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Facultatea de Științe Juridice și Științe Economice,Constanța
Studii universitare de Masterat Contabilitate,Expertiză și Audit
METODOLOGIA ȘI PRINCIPIILE CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

Coordonator științific:

Masteranzi:

CONSTANȚA
2019

CUPRINS

2
INTRODUCERE....................................................................................................4

CAPITOLUL I – METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE....................6

1.1.Despre metodologie...................................................................................6

1.2. Metoda.....................................................................................................7

1.3. Metode de cercetare – clasificarea metodelor utilizate în cercetarea

științifică..........................................................................................................8

CAPITOLUL II – PRINCIPIILE CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE.......................11

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................17

INTRODUCERE

Tendința omului de a cunoaște in permanență tot ceea ce îl înconjoară este o problemă de

natură fundamentală.

3
 Independentă de modul in care se soluționează problema cunoașterii, are loc formarea
unei imagini despre lume, adevăr și siguranță în cunoștințele obținute, locul omului în lume și
capacitatea acestuia de a cunoaste lumea. Cunoștințele permit anticipările, implicit să acționezi –
să schimbi omul, societatea, natura.

Dat fiind faptul că știința este una dintre cele mai importante forme de acțiune umană,
este important de a avea cunoștințe elementare in ceea ce privește obținerea răspunsului la
întrebarea ce este știința ,cercetarea științifică și ce este metodologia cercetării științifice?

1.Ce este știința?

Numele provine din latina(scientia) si înseamnă cunoaștere.Știința se poate referi la

investigarea sau studiul naturii prin observație si raționament sau la suma tuturor cunoștințelor
acumulate in urma acestei cercetari.

Știința încearcă să identifice fenomene si entități,forțele care le cauzează,mecanismele

prin care ele exercită aceste forțe și sursele acelor forțe in sensul structurilor interne ale acestor
fenomene si entități.De asemenea,știința îi ajută pe oameni să afle mai multe despre viețile lor și
contribuie la dezvoltarea societății.

2.Ce este cercetarea științifică?

Cercetarea științifică este un proces sistematic de colectare și analiză a informației

(rezultatelor) realizat cu scopul îmbunătățirii înțelegerii noastre asupra unui aspect.

De asemenea ,cercetarea științifică reprezintă formularea si testarea sistematică a unor

enunțuri și sisteme de enunțuri,formularea de ipoteze,construirea de sisteme teoretice și
confruntarea acestora cu experiența,prin observație si experiment.

Cercetarea științifică constituie sursa economiei,deși aceasta nu este singura ei funcție

socială.In plus,cercetarea științifică se auto-produce,se multiplică din ea insăși(spre deosebire de
valorile materiale,cele științifice nu se consumă,nu se pierd),produce un învățământ științific,face
educație și instrucție și prin toate acestea ea conduce la superioritate socială.De asemenea

4
,cercetarea științifică este motorul dezvoltării socio-economice in statele puternic industrializate
și in majoritatea țărilor in curs de dezvoltare.

3.Ce este metodologia cercetării științifice?

In sens larg, prin metodologie se ințelege ansamblul unor metode folosite in cercetarea
științifică sau,pur și simplu,știința efectuării cercetării.

Scopul fundamental al metodologiei este acela de a ne ajuta să înțelegem nu atât

produsele științei,cât procesul de cunoastere însuși.

Metodologia cercetării științifice cuprinde,deopotrivă,definirea adecvată a domeniului

studiat,o serie de principii și reguli de desfășurare a investigațiilor,instrumentarul de lucru pentru
culegerea și interpretarea datelor.

Metodologia cercetării științifice este definită ca fiind analiza principiilor

metodelor,regulilor si postulatelor utilizate într-o cercetare;studiul sistematic al metodelor care
sunt,pot fi sau au fost aplicate în cadrul unui domeniu sau o anumită procedură sau set de
proceduri.

Metodologia cercetării științifice se referă la rațiunea și la ipotezele filozofice care stau la

baza unui anumit studiu.

CAPITOLUL I

METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

1.1.Despre metodologie

5
 Metodologia ,din punct de vedere etimologic,provine din termenii de origine greacă
methodos(drum,cale,mijloc,metoda) și logos(știința).Metodologia este definită ca fiind studiul
metodelor implicate in anumite domenii ,eforturi sau rezolvarea problemelor sau ca totalitatea
metodelor de cercetare folosite într-o știință.

Metodologia este ceva nedemonstrabil,ceva care ne învață cum să folosim metode si

instrumente de un anumit tip,dintr-o anumită clasă și,mai ales,cum să aplicăm ceea ce știm să
facem.Este trecerea de la acumularea de cunoștințe despre concepte, idei, teorii ,metode ,tehnici
instrumente,la valorizarea acestora.

Metodologia cercetării ne poate învăța cum să aplicăm metode ,tehnici, instrumente

potrivite pentru a realiza eficace cercetarea,a atinge scopul si obiectivele propuse într-un timp
mai scurt și cu mai puține resurse.

Metodologia cercetării este un sistem de metode,procedee,tehnici,reguli,postulate,

principii și instrumente,precum și know-how-ul aferent,angajate în procesul cunoașterii
științifice.

Metodologia este de fapt acel know-how prin care se poate ajunge la atingerea unui
scop,a unui scop in cercetare ,în particular și în special.Ea ne furnizează
reguli,norme,metode,tehnici sau practici prin care putem ajunge să știm cum să facem si cum să
aplicam ceva ce știm sau am învățat,cum să parcurgem drumul de la o idee vagă,de la o ipoteză
la o solutie,o generalizare sau o teorie științifică.

Metodologia cercetării științifice este definită ca fiind analiza principiilor

metodelor,regulilor si postulatelor utilizate într-o cercetare; studiul sistematic al metodelor care
sunt,pot fi sau au fost aplicate în cadrul unui domeniu sau o anumită procedură sau set de
proceduri.Metodologia cercetării științifice se referă la rațiunea și la ipotezele filozofice care
stau la baza unui anumit studiu.

Metodologia de cercetare are preponderent caracter normativ și este constituită din:

 principii teoretice(concepția teoretică a disciplinei);

 metode si tehnici de culegere a datelor(suportul informațional-faptic);
 metode si tehnici de tratare a datelor(dimensiunea prelucrării cantitative);

6
  procedee logice de analiza și generalizare(construcția si sistematizarea
teoriei).

1.2. Metoda

Cuvântul metoda iși are originea in limba greacă, rezultat al combinării cuvintelor:meta
care înseamna (spre,către) si odhos (drum ,cale) . Gândirea, in mod special cea științifică,
acționează pe bază metodică. Metoda deci apare ca un mijloc eficace al gândirii. Metoda te
conduce la adevăr.

„Metodele cunoașterii includ totalitatea acțiunilor asupra obiectului cunoașterii ce au ca

scop rezolvarea problemelor științifice. Acestea, in mare măsura, sunt determinate de situația
care s-a creat in dezvoltarea știintei, de scopul cunoașterii, de specificul obiectului cunoașterii si
de nivelul cunoașterii. Inițial, metodele au funcția de instrumente ale cunoașterii și de dezvoltare
a știintei”. (V. Tapoc, Teoria si metodologia științei contemporane, p. 165-166)

Metoda este calea urmată spre a realiza ceva anume, mijloc de a realiza anumite
obiective, activitatea ordonată a subiectului sub orice formă. Funcția de bază a metodei este
organizarea interioaraă si reglarea procesului de cunoaștere sau a modificărilor practice ale unui
anume obiect.

Astfel, metoda este totalitatea anumitor norme, reguli, operatii, mijloace a cunoașterii și
acțiunii. Metoda înseamna un sistem de prescripții, principii, cerințe, care trebuie să-l ghideze pe
cercetător in soluționarea unei probleme concrete, in obținerea unui rezultat scontat într-un
anumit domeniu de activitate. Metoda disciplinează procesul de căutare a adevărului, permite
(daca corect este aleasă) economisirea puterilor, timpului, și de a ajunge la rezultatul final pe
calea cea mai scurtă.

Metoda de cercetare poate fi definită ca fiind calea gândirii către adevăr sau a acțiunii
către scop.

7
 Prin metodă de cercetare se înțelege modul de cercetare,sistemul de principii si reguli
aplicate in procesul de cunoaștere.

1.3.Metode de cercetare - Clasificarea metodelor utilizate în cercetarea științifică:

 După criteriul temporal:

~Metode transversale – analiza fenomenelor sau faptelor sociale la un moment

dat(ancheta,sondajul de opinie,testele psihologice,sociometrice,etc.);

~Metode longitudinale – analiza fenomenelor sau faptelor sociale în evoluția lor( studiu
de caz,analiza biografică,etc.)

 După tipul demersului investigativ:

~Metode cantitative – cu orientare de tip explicativ ( ancheta,experimentul

interviul.Cercetarea prin culegerea de date cu ajutorul metodelor cantitative(denumită prescurtat
cercetarea cantitativă) este un proces sistematic,obiectiv și precis în care pentru obținerea de
informații despre un anumit subiect sau despre o anumită temă sunt folosite datele
numerice.Cercetarea cantitativă se bazeaza pe procese deductive și ca urmare verifică teorii,spre
deosebire de cercetarea calitativă care are o tendință inductivă și generează teorii.Prin
urmare,cercetarea prin culegerea de date prin metode cantitative produce rezultate care pot fi
generalizate.Cercetarea cantitativă este obiectivă,deductivă și generalizabilă;

~Metode calitative – cu orientare de tip fenomenologic,comprehensiv.Exemple de

metode calitative:

Biografia - ca fiind studiul unui singur individ și al experiențelor acestuia,așa cum sunt
relatate cercetătorului sau găsite în documente și/sau arhive; aici sunt incluse
biografii,autobiografii,povestiri ale vieții și istorii orale.Cercetătorul culege date cu ajutorul
interviurilor și documentelor de mai multe tipuri (jurnale,istorii ale familiilor,articole de ziar,etc)

8
,iar rezultatul ia forma povestirilor,legendelor , revelatiilor și a conșinutului istoric pentru a reda
o imagine vie a vieții individului studiat.

Fenomenologia – definită ca studiul semnificației experienței unui fenomen împărtășită

de către mai mulți indivizi.Cercetătorul reduce datele adunate din interviuri lungi(care descriu
experiența împărtășită de către mai mulți indivizi) la o semnificație centrala sau la esența
experienței.

Teoria fundamentată – prin care cercetătorul generează o schemă analitică abstractă a

unui fenomen, o teorie ce explică acțiunea ,interacțiunea sau procesul.Această analiză apare in
primul rând prin colectarea datelor de interviu,cu realizarea mai multor vizite pe teren(
esantionare teoretică),încercând dezvoltarea și interrelaționarea categoriilor de informații prin
intermediul unei comparații constante,în final elaborându-se o teorie specifică contextului.

Etnografia – reprezintă studiul unei culturi sau unui grup social ( sau al unui
individ/indivizi di cadrul unui grup), bazat în primul rând pe observații și pe o perioadă
prelungită de timp petrecut de către cercetător pe teren.Cercetătorul asculta si ânregistreaza
„vocile” indivizilor cu intenția de a genera un portret cultural.

Studiul de caz – este o investigație a unor sisteme independente (legate unele de altele) cu
concentrarea pe un caz sau pe o anumita problemă.Studiul calitativ de caz,bazat pe diverse
instrumente colectoare de date,asigură o investigație în profunzime.

 Dupa locul ocupat în procesul investigativ:

- Metode de culegere a datelor( ancheta,experimentul,observația,etc.);
- Metode de prelucrare a datelor (statistico-matematice,etc.);
- Metode de interpretare a datelor(inductivă,deductivă,comparativă,cauzală).

In ceea ce privește cercetarea în domeniul științelor economice,aceasta are anumite

particularități,astfel:

9
 a)Complexitatea obiectului de studiu care implică un caracter complex cercetării
economice.Procesele și fenomenele economice sunt interdependente și totodată se află sub
influența unor factori extraeconomici : naturali,demografici,sociali,politici.

b)Volum de muncă mare și divers pentru a putea cuprinde multitudinea de aspecte

datorate interdependențelor ce caracterizează prcesele și fenomenele economice.

c)Caracter costisitor datorat investigațiilor complexe și a volumului mare de informații

de cules și de prelucrat,

d)Grad ridicat de dificultate în realizarea cercetării datorită complexității

problematicii,volumului de muncă mare și divers,costurilor ridicate.

CAPITOLUL II

PRINCIPIILE CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

Produsul unei cercetări științifice reprezintă creația științifică.

10
 Cercetătorul științific care efectuează o cercetare trebuie să răspundă pentru rezultatul
acesteia.El trebuie să respecte etica cercetării științifice care are rolul de a preciza principiile și
procedurile astfel încât cercetarea științifică să fie corectă.

Desfășurarea cercetărilor științifice din domeniul sociouman presupune respectarea

următoarelor principii,care permit evitarea greșelilor:

1.Principiul competentei

Acest principiu stabilește cine este capabil și poate desfășura o activitate de cercetare
științifica.Prin aceasta se pune intrebaea daca „poate oricine,oricand și oricum desfășura o
activitate de cercetare științifică”.Desigur că nu și de aceea se impun anumite reguli cum ar fi:

a)În activitatea de cercetare științifică trebuie admiși numai specialiști formați în

domeniul științific respectiv;

b)Se cer anumite aptitudini speciale pentru ca persoana care dorește să desfășoare o
activitate de cercetare să o potă efectua(dorința de cunoaștere,curiozitatea,spirit critic,spirit de
observatie dezvoltat,capacitatea intelectuală de analiză și sinteză,pasiune și
răbdare,devotament,onestitate,seriozitate);

c)O anumită experientă profesională de specialitate,dublată de un „stagiu” de pregătire in

activitatea de cercetare științifică;

d)O etapă preliminară prin care trebuie să treacă orice tănar cercetător,lucrând sub
conducerea unor cercetători specialiști consacrați,cu experientă,pentru a deprinde modul de
gândire,metodele și tehnicile de lucru,formularea ipotezelor,pregătirea etapelor de
cercetare,evaluarea rezultatelor și valorificarea acestora,etc;

e)Educația profesional-științifică viitorului cercetător trebuie să cultive

seriozitatea,spiritul critic,desprinderea de atitudinile subiective de factură emoțională,reținerea
entuziasmului in fața descoperirii ,prudență și bun simț.

2.Principiul obiectivării

11
 Acest principiu se referă la obiectul cercetării științifice și la modul în care acesta trebuie
studiat,dar și la atitudinea cercetatorului față de obiectul cercetării sale.În sensul acesta trebuie in
mod obligatoriu să se aibă în vedere următoarele aspecte:

a)Plecând de la obiectul ce urmeză să fie spus cercetării științifice,să se fixeze atenția și

să se pună în evidență un anumit obiectiv care să reprezinte scopul precis al cercetării respective;

b)Pe parcursul cercetării științifice,cercetătorul nu trebuie să se abată de la realitatea

obiectului cercetat și să nu-și schimbe obiectivul urmărit;

c)Să adapteze metodele și tehnicile de cercetare la specificul naturii obiectului cercetat,și

nu invers;

d)Să nu se „altereze” sau să se „schimbe” natura obiectului cercetat,pentru a apărea

erori,căutându-se menținerea obiectului cercetării,pe cât posibil,cu calitațile sale proprii;

3.Principiul adevărului

În virtutea acestui principiu,orice cercetare științifică are ca scop descoperirea adevărului

cuprins în concluziile care se desprind de cercetarea unui anumit obiect propus. Acest adevăr
trebuie să reflecte natura reala a obiectului cercetat și să poată fi exprimat și înțeles.În sensul
acesta trebuie respectate urmatoarele reguli:

a)Cercetarea trebuie să urmărească descoperirea adevărului despre obiectul cercetat;

b)Orice activitate de cercetare științifică trebuie să fie coerentă,logică,să aibă continuitate

și să fie conforma cu realitatea obiectului supus cercetării sale;

c)Exprimarea rezultatelor cercetării trebuie să se facă utilizându-se un limbaj

clar,precis,inteligibil și care să poată fi în mod universal acceptat și utilizat;

d)In activitatea de cercetare științifică ,trebuie să se evite subiectivismul,fantezia sau

speculația sterilă,care duc la deformări metodice,și ,astfel,la rezultate eronate;

e)Orice activitate de cercetare științifică trebuie să fie conservată și conformă cu rațiunea

logica.

12
 4.Principiul metodic

Acest principiu se raportează la metodologia cercetării științifice.Prin aceasta se

realizează corelația dintre necesitățile obiectivării datelor urmărite la obiectul supus cercetării
științifice,precum și necesitatea de a descoperi adevărul legat de obiectul respectiv. În sensul
acesta,pentru conformarea obiectului cercetat cu principiul metodic,trebuie să avem în vedere
următoarele reguli:

a)Orice activitate de cercetare științifică trebuie condusă metodic,în conformitate cu un

plan riguros pregătit anterior de cercetătorul științific respectiv;

b)În activitatea de cercetare științifica trebuie respectate pas cu pas etapele și metodele de
lucru,pentru a avea coerență și desfășurare logică în procesul de descoperire a adevărului;

c)În cercetarea propusă trebuie să fie utilizate tehnici și metode de lucru adecvate naturii
obiectului cercetat,precum și intențiile legate de obiectivele cercetării respective;

d)Din punct de vedere metodologic,orice activitate de cercetare științifică trebuie să

înceapă cu studiul lucrurilor simple,clare,evidente,trecându-se ulterior,treptat,la cele care implică
un grad ridicat de dificultate și complexitate.

5.Pincipiul demonstrației

Acest principiu susține că orice afirmație(sau rezultat) ce decurge din activitatea de

cercetare științifică a unui obiect trebuie demonstrata,dovedita dacă este adevărată și că ea
aparține ca o calitate obiectului studiat.În această privință trebuie să avem în vedere următoarele
reguli care se referă la acest principiu:

a)Orice cercetare științifica trebuie să fie demonstrată,verificată și reprodusă, eventual de

către alt cercetător sau grup de cercetare,diferit de cel care a descoperit primul datele la care se
face referință;

b)Orice cercetare științifică trebuie,în măsura posibilului,să fie reprodusă sub forma unui
„model teoretic” care să reprezinte căt mai fidel posibil obiectul cercetat și calitatățile acestuia;

13
 c)Rezultatele obținute din cercetarea științifică efectuată și considerate ca
valabile,veridice trebuie să se integreze în sistemul de date ale domeniului științific în care s-a
desfășurat cercetarea.

6.Principiul corelației

Ca și principiul precedent,acesta este tot in relația cu metoda.El statuează faptul că

rezultatele științifice care decurg din cercetarea unui obiect trebuie să fie corelate cu datele deja
existente în domeniul științific respectiv sau cele de factură inter-disciplinară,din domeniile
științifice înrudite.În sensul acesta se va ține seama de următoarele reguli:

a)Să se aibă în vedere raporturile obiectului cercetat cu altele din aceeași clasă de obiecte
sau cu obiecte înrudite cu acesta;

b)Să aiba în vedere cunoștințele deja existente despre”obiectele” apropiate sau înrudite cu
„obiectul” cercetării respective;

c)Rezultatele obținute din cercetarea științifică efectuată trebuie să se integreze într-un

domeniu de cunoaștere bine stabilit și căruia îi va aparține din acest moment;

d)În urma sistematizării rezultatelor obținute dintr-o cercetare științifică,trebuie ca

acestea să realizeze o sinteză cu datele similare deja existente într-un domeniu științific dat.

7.Pricipiul evaluării rezultatelor

Acesta este tot un principiu care se raporteaza la metodologie și privește modul de

evaluare și de utilizare a rezultatelor obținute din activitatea de cercetare științifică.În
conformitate cu acest principiu,trebuie avute în vedere următoarele reguli:

a)Să se evalueze corect ,într-o manieră strict rațională,toate rezultatele obținute din
cercetarea științifică a obiectului studiat;

b)Evaluarea rezultatelor să fie corecta,fără niciun fel de subiectivitate din partea

cercetătorului care a efectuat studiul;

c)Rezultatele obținute să fie comparate cu datele existente în literatura științifică de

specialitate a problemei cercetate;

14
 d)Să se verifice daca rezultatele obținute sunt corecte,operație ce este preferabil să fie
realizată de o altă echipă de cercetători.

8.Principiul utilității

În conformitate cu acest principiu trebuie ca activitatea de cercetare științifică,ce urmează

a fi întreprinsă,să aibă în vedere o utilizare atăt teoretică cât și practică a datelor rezultate din
cercetare.Aceasta va trebui să justifice cercetarea,ca o atribuție efectivă la domeniul de
cunoaștere științifică respectiv,precum și în ceea ce privește punerea în practică a acestor
rezultate.În conformitate cu realizarea acestui principiu,trebuie respectate următoarele reguli:

a)Cercetarea efectuată trebuie să fie utilă din punct de vedere teoretic,căt și din punct de
vedere practic;

b)Este preferabil ca orice cercetare științifică întreprinsă să aibă caracter de originalitate

și de noutate,reprezentând astfel o contribuție eficientă în domeniul științific respectiv;

c)Datele rezultate din cercetare să poată fi utilizate și aplicate cât mai curând,în mod
curent,de către specialiști.

9.Principiul psihomoral

Acest principiu privește atât cercetătorul cât și modul în care se desfășoară activitatea de
cercetare științifică a acestuia.Se pune problema seriozității și a onestității activitații de cercetare
sau,altfel spus,atât responsabilitatea științifică cât și cea morala a celui care cercetează față de
cercetare ,de rezultatele cercetării,dar în același timp și față de consecințele ce decurg din
aplicarea teoretică sau practică a rezultatelor cercetării.Din acest motiv,trebuie să se aibă în
vedere următoarele reguli:

a)Orice activitate de cercetare științifică trebuie să aibă caracter în sine,să fie sinceră și
dezinteresată în obținerea unor avantaje materiale sau de altă natură de către cercetătorul care o
efectuează;

b)Cercetarea,fiind pusă sub semnul responsabilității,trebuie să se conducă după

principiile etice ale unei activități corecte,respectănd raporturile etic-profesionale dintre

15
cercetătorii din același domeniu de cercetare și chiar comunicând cu aceștia pe parcursul
desfășurării cercetarii respective;

c)Cercetarea întreprinsă să fie conformă cu natura personalitătii cercetătorului,cu

pregătirea și preocupările personale ale acestuia,cu gradul și specificul de specializare și cu
competența sa profesională în domeniul în care își desfășoară activitatea de cercetare științifică;

d)Sa accepte colaborarea cu specialiști din același domeniu sau cu specialiști din
domeniile științifice înrudite,în mod sincer și deschis,dezinteresat,pentru a evita suprapunerile de
studii sau erorile care pot surveni în obținerea și interpretarea rezultatelor;

e)Cercetătorul are datoria de a-și susține,demonstra și apăra rezultatele cercetării

științifice față de controversele sau criticile care îi pot fi aduse în legătură cu cercetarea
întreprinsă;

f)Persoana care a efectuat cercetarea științifică trebuie să aibă credibilitate,să fie

convingatoare ca să impuna,prin argumente și demonstrații,rezultatele teoretice și practice ale
cercetării,astfel încât acestea să fie recunoscute și acceptate de specialiștii din domeniul științific
respectiv.

Principiile prezentate mai sus trebuie să reprezinte,în mod obligatoriu,o direcție strictă de
urmat de către orice persoană care se angajează într-o activitate de cercetare,de colectivul de
cercetători și de activitatea de cercetare propriu-zisă.În caz contrar pot apărea situații
neplăcute,dificile sau,ceea ce este cel mai grav,să se obțină rezultate eronate sau chiar să fie
compromisă orice activitate de cercetare.

BIBLIOGRAFIE

16
Lector Univ.DR.Mitran Paula Cornelia - Metodologia Cercetării Stiințifice în Domeniul
Științelor Economice-Suport de Curs

V.Tapoc - Teoria și metodologia științei contemporane

17