MANAGEMENTUL CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

COORDONATOR
Prof. Univ. Dr. RĂILEANU VASILE

STUDENT

BUCURESTI
2018
 INTRODUCERE

Cercetarea este căutarea sistematică, uneori accidentală, de noi cunoștințe și se desfășoară

de regulă în cadrul disciplinelor academice.
Prin definiție, activitatea de cercetare se referă la producerea de noi cunoștințe, care pot fi
considerate noi numai dacă sunt recunoscute ca atare pe plan internațional. În caz contrar, nu
poate fi vorba de o activitate de cercetare, ci de documentare.
Uneori, se face o confuzie între diseminarea rezultatelor cercetării (care se face în principal prin
publicații științifice) și popularizarea în mass-media a rezultatelor.
Managementul este o condiție esențială, un factor de creștere economică, o resursă
indispensabilă a desfășurării eficiente a oricărei activități, în orice ramură.
Managementul cercetării științifice constituie ansamblul elementelor cu caracter organizațional,
informațional, motivațional și decizional cu ajutorul cărora se desfășoară activitatea de cercetare
științifică și se asigură eficiența acesteia.
Managementul asigură modelarea corespunzătoare a eforturilor de cercetare științifică,
minimizarea costurilor concomitent cu obținerea unei eficiente maxime.

ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

Principii generale ale managementului cercetării științifice

a. Principiul compatibilității dintre mecanismele de realizare a managementului și
caracteristicile generale, interne ale cercetării științifice.
Orice incompatibilitate care se observă, chiar sub formă incipientă, a neconcordanțelor mărunte
duce la disfuncționalități care afectează cel mai adesea eficiența economică atât în echipa cât și
la beneficiarii cercetării științifice
b. Principiul managementului participativ
Participarea cercetătorului la managementul cercetării științifice se realizează nu numai în
procesul muncii propriu-zise, ci pe toate treptele ierarhice în echipă.

BUCURESTI
2018
 De exemplu, oamenii de știință și cercetătorii care decid asupra direcțiilor dezvoltării științei
participă alături de organisme guvernamentale specializate la formularea politicii științei și bună
corelare a acesteia cu strategia de dezvoltare economică și socială.
c. Principiul motivării cercetătorilor și personalului auxiliar din cercetarea științifică
Motivația presupune cumularea pregătirii, vocației și chemării, a capacității de voință cu
stimulente corespunzătoare privind o bună remunerare, stabilire și creștere a salariului de baza, o
bună cointeresare la rezultate.
d. Principiul eficienței
Presupune luarea în considerare atât a eficienței interne în cadrul echipei sau institutului cât și a
eficienței externe, adică a efectelor, a costurilor și a profitului care se obține de la beneficiari.

Componentele principale ale cercetării științifice

Sistemul managementului în cercetarea științifică este alcătuit din patru subsisteme între
care:organizatoric, informațional, decizional și cel al metodelor și tehnicilor specifice de
gestiune.
a. Subsistemul organizatoric este compus din 2 categorii de organizare; una formală și una
informală.
Organizarea formală este reprezentată de structurile în care se desfășoară activitatea de
cercetare precum și structurile auxiliare.
Organizarea informală constă în totalitatea interacțiunilor umane și a elementelor cu caracter
organizatoric care se constituie în mod spontan în timpul muncii
b. Subsistemul informațional desemnează totalitatea datelor, informațiilor, circuitelor
informaționale, procedeelor și mijloacelor de tratare a datelor existente într-o unitate de cercetare
științifică, acest subsistem joacă un rol hotărâtor în realizarea unui management operativ,
eficient.
c. Subsistemul decizional vizează tehnologia elaborării și adoptării deciziilor, precum și
acțiunilor multiple pentru înfăptuirea acestora în domeniul cercetării științifice.
Este cea mai activă componentă a sistemului de management, care favorizează posibilitatea
obținerii unui profit maxim.
Are 2 funcții principale:

BUCURESTI
2018
- declanșează acțiunile personalului de cercetare, auxiliar și administrativ în cadrul firmei, între
subunități și în interiorul acestora
- orientează și supraveghează direcțiile de dezvoltare a institutului de cercetare științifică și a
componentelor acestuia.
d. Subsistemul metodelor și tehnicilor specifice gestiunii în cercetarea științifică
Are 3 funcții principale:
- Asigurarea suportului logistic, metodologic pentru întregul lanț al procesului de management.
- Scientizarea muncii de management
- Perfecționarea personalului de management și de execuție din firma de cercetare științifică
În concluzie, întregul management al cercetării științifice trebuie să țină seama, în toate
componentele, etapele și principiile lui, de conținutul procesului de cercetare, de faptul că acesta
este un efort de muncă intelectuală intensă, de creație cu numeroase renunțări.

Etapele procesului de cercetare științifică

Cunoașterea științifică este un proces foarte complex, acesta include un moment al învățării
științifice și unul al creației științifice.

Fazele și etapele procesului de creație în diferite domenii științifice

Opiniile diverșilor cercetători privind structura procesului de creație științifică variază, în limite
destul de largi.
Elias Stein propune 3 faze:

- Formarea ipotezei
- Testarea ipotezei
- Comunicarea

Cercetătorii Kaufman și Kostler propun tot o schemă simplificată în trei faze:

- Faza logică
- Faza intuitivă
- Faza critică

BUCURESTI
2018
După A. Moles, procesul de creație cuprinde cinci faze:

- Percepția și documentarea
- Selecția și incubarea
- Iluminarea
- Verificarea
- Difuziunea și socializarea

A Osborn propune tot cinci faze, diferite, și anume:

- Orientarea
- Pregătirea
- Analiză și ideația
- Incubarea
- Evaluarea

K Steinbuch, un alt cunoscut cercetător, propune o tipologie mai sofisticată care cuprinde șase
faze:

- Problematizarea
- Explorarea
- Latentă
- Regresia euristică
- Elaborarea
- Canonizarea

G. Wallas propune o clasificare mult mai larg acceptată de cercetători și cu circulație frecventă
sub forma a patru faze:

- Pregătirea
- Incubarea
- Iuminarea
BUCURESTI
2018
 - Verificarea

a. Faza de pregătire – cuprinde operațiuni de debut

- Identificarea, delimitarea și formularea problemei ce trebuie rezolvată
- Documentarea și colectarea de informații
- Prelucrarea informațiilor colectate, analiză și sinteza acestora.
- Cercetarea diferitelor soluțiilor existente
b. Faza de incubare- include elemente operaționale neexplicate sau insuficient explicate.
Această fază se caracterizează printr-o stare de concentrare a cercetătorului prin eforturi
repetate de găsire a soluțiilor, angajând memoria activă. Starea de concentrare este înlocuită de o
stare de relaxare, când problema de rezolvat pare să fi fost dată uitării; are loc o îndepărtare de
planul real al problemei, în favoarea unei mișcări în plan imaginar.
Incubarea este o fază intuitivă, constând în operațiuni de gândire divergentă cu asociere a
informațiilor din memoria pasivă cu datele reale ale problemei.
c. Faza de iluminare este punctul culminant al procesului creativ, o faza de inspirație, când ideea
soluției apare brusc. Iluminarea apare în momentele de relaxare, în timpul unor activități care nu
au nicio legătură cu problema. Că rezultat al incubării, iluminarea are semnificația unei reveniri
neașteptate din planul imaginar în cel real.
O idee nouă nu este altceva decât un ansamblu de informații reactualizate în cadrul unui nou
angajament.
După unii autori, procesul propriu-zis de creație nu este decât un ocol creativ, adică părăsirea
planului real, căutarea unui stimul în planul imaginar și revenirea la planul real.
d. Faza de verificare este în întregime o faza logică a procesului de creativitate. În cazul
acesteora are loc finalizarea actului creativ când invenția și inovația devin un bun al societății în
cadrul căreia se valorifica.

Etapele cercetării științifice economice

În cercetarea științifică economică sunt valabile cele mai multe din fazele și etapele creației
științifice din alte domenii. Există încă și o serie de particularități:
a. Alegerea temei de cercetare

BUCURESTI
2018
 Este echivalentul a ceea ce, în alte clasificări reprezintă „definirea și delimitarea problemei”. Cu
alte cuvinte alegerea temei de cercetare face parte din faza inițială, de debut.
Alegerea temei de cercetare se face întotdeauna din rândul problemelor economic, acelea care
reies din confruntarea teoriei cu faptele empirice.
Alegerea temei de cercetare se face pe baza unor principii generale:

- Temele mai complexe pot fi realizate cu rezultate bune de mari echipe de cercetare
științifică
- Temele complexe se pot diviza în teme și subteme mai restrânse, pentru a putea fi
distribuite unor echipe si cercetători individuali.

Divizarea temelor se face întotdeauna sub supravegherea unui cercetător cunoscător pentru a
evita rămânerea în afară cercetării a unor aspecte și laturi esențiale, de cunoașterea cărora
depinde rezultatul cercetării temei complexe în ansamblul său.

- Cercetătorii pot alege tema de cercetare pe care o doresc, de care se simt atrași sau în
legătură cu care ei au anumite acumulări;
- Cercetătorul poate chiar să propună teme de cercetare științifică

b. Documentarea științifică
Încă din faza de alegere a temei este nevoie de realizarea unei informări-documentare sumară
care să-i permită să pună tema în relație cu unele cunoștințe existente.
Relația teoretico-practică se cere aprofundată din cel puțin 3 aspecte:
- Să cunoască bine toată teoria domeniului în care se află tema
- Să cunoască conceptele, categoriile și noțiunile
- Să aleagă indicatorii de măsurare și metodele de analiză
Aceste aspecte pot fi realizate prin:
Documentarea bibliografică este obligatorie. Întodeauna se cercetează problema despre care
există mai multe sau mai puține cunoștințe.
Documentarea începe cu consultarea manualelor, tratatelor, monografiilor, articolelor care
constituie literatură economică de specialitate.

BUCURESTI
2018
 Documentarea directă este diferită deoarece vizează învățarea și cunoașterea realității practice, a
faptelor empirice.
Consultarea specialiștilor este o altă componentă a documentării care poate să se refere atât la
specialiști din teorie cât și din practică. Acest lucru poate scurta foarte mult timpul de elaborare
și muncă

c. Explicarea fenomenului economic. Este cea mai complexă etapă a cercetării științifice. Ea
include mai multe subetape;
- Analiză critică a lucrărilor de specialitate; concepte, teze, teorii
- Elaborarea și formularea ipotezelor de lucru
- Observarea și analiză atentă a realității economice.
- Experimentul și verificarea ipotezlorn
- Formularea și fundamentarea concluziilor
Explicarea fenomenului economic acoperă nu numai întreagă etapă de incubare cât și cea de
iluminare. Acest fapt sepetrece în primul rând la finalul cercetării propriu-zise, unde, ilumnarea
are loc prin experimentarea ipotezelor, formularea și fundamentarea concluziilor, a consecințelor
sociale, economice și politice.
Iluminarea și incubarea au loc și pe parcursul documentării dar mai ales al explicării
fenomenului economic, al formulării și testării ipotezelor pe baza datelor empirice în procesul de
alegere și utilizare a metodelor de analiză.

Redactarea și susținerea publică a lucrării științifice reprezintă o etapă constituită din cele
două faze: redactarea și susținerea publică. Aceste două faze nu apar în clasificarea etapelor în
diferite domenii științifice pentru că acelea se refereau exclusiv la procesul de creație științifică.
Însă e neîndoielnic că redactarea și susținerea publică fac obiectul elaborării lucrării de cercetare
în orice domeniu al științei
Redactarea începe cu definirea unor teze de baza ale lucrării și continuă cu definitivarea planului
lucrării; de la introducere, structura capitolelor, paragrafelor, până la concluzii și propuneri;
redactarile parțiale ale lucrării dezbaterea și analiză critică; după care urmează redactarea finală,
împreună cu un întreg ansamblu de cerințe

BUCURESTI
2018
 Valorificarea lucrarii științifice. Este o etapă de predare a raportului de cercetare de aplicare a
rezultatelor obținute și de acordare a asistenței de specialitate, a consultatiilor necesare pentru
beneficiari și alți solicitanți de evaluare a performanțelor la beneficiari.

BUCURESTI
2018