Inițiere în metodologia cercetării științifice

1
Cuprins
Introducere................................................................................................................................3

Argument..................................................................................................................................4

Capitolul 1. Cercetarea științifică- aspect teoretice..................................................................5

1.1. Introducerea în metodologia cercetării

științifice..............................................................6

Capitolul 2. Rațiunea cercetării științifice................................................................................9

Concluzii.................................................................................................................................10

Bibliografie ............................................................................................................................11

2
 Introducere

Orice fenomen social apărut spontan sau generat de alți factori necesită studierea lui
de diferite știinte apărute sau existente în acest moment, în societatea noastră. Pentru
definirea completă este nevoie și de alte discipline ce au într-o oarecare masură trăsături
comune precum(istoria,politologia,psihologia,medicina,cibernetica)
Metodele detaliate pentru efectuarea experimentelor de cercetare joacă un rol foarte
fundamental pentru toți oamenii de știință. Termenul de metodologie, include numeroase
proceduri, protocoale și tehnici diferite pentru achiziționarea și analizarea datelor de
cercetare. Este descris modul în care metodele de cercetare își au originea, se dezvoltă și se
maturizează, explică modul în care metodologia diferă de instrumentare și subliniază
motivele pentru care aceasta are atâta importanță pentru știința modernă.
Metodele urmăresc să producă rezultate de cercetare care să fie corecte, repetabile și
valabile. Protocoalele detaliate sunt inima metodologiei, acestea oferă instrucțiuni pas cu pas
pentru a colecta date bune (de exemplu, măsurarea conversiei lui A în B, înregistrarea
cantității de dioxid de carbon în funcție de temperatura ambiantă, numărarea numărului de
atomi necarboniți pe foi de grafen etc. ). Pentru a asigura reproductibilitatea experimentelor,
metodele trebuie să fie detaliate în mod explicit, să utilizeze o progresie secvențială a
operațiilor și să prevadă finalizarea colectării datelor, odată ce rezultatele încep să fie
generate, omul de știință sau tehnicianul trebuie să urmeze întotdeauna protocolul exact, altfel
variabilele nerecunoscute pot distorsiona datele.
Analiza rezultatelor cercetării constituie un aspect distinct al oricărei metodologii și este
adesea axată pe diferiți parametri statistici.
Metodologia este vitală deoarece, permite repetarea experimentelor și colectării
datelor, detaliază condițiile utilizate pentru a produce rezultate și explică raționamentul
anumitor alegeri operaționale făcute pentru un anumit experiment sau măsurare. Fără o
metodologie adecvată, rezultatele cercetării devin dezorganizate, iremediabile și nesigure.
Metodele detaliate pentru efectuarea cercetărilor și colectarea datelor experimentale sunt
componente standard ale științei moderne și sunt mereu în curs de dezvoltare. Metodele
permit efectuarea de măsurători experimentale într-o manieră reproductibilă, care să dea
rezultate utile și fiabile. Deși este adesea ascunsă vederii, este necesară o metodologie bună
pentru progresul cercetării în știință.

3
 Argument

Cercetarea științifică constituie un procedeu amplu, al cărei abordare pleacă de la

problematica supusă atenției, urmată de analiză și sinteză, încheind cu aprecierea și
verificarea rezultatelor obținute.

În ceea ce privește inițierea în metodologia cercetării științifice, aceasta este tratată și

studiată destul de târziu, comparativ cu statele occidentale, motiv pentru care de cele mai
multe ori apar dificultăți în documentarea și redactarea unei lucrări.

Așa cum anunță și titulatura, inițierea reprezintă baza prin prisma căreia cercetătorii
se dedică creației și întregului proces intelectual, cercetarea fiind un domeniu ,, de anvengură
și nicidecum unul de rutină”, al cărui criterii de evaluare sunt universal-valabile în orice stat
al lumii.

Scopul principal al cercetării științifice este lupta pentru idee și mai sigur pentru
generarea de noi idei și exploatarea ideilor. Din acest punct de vedere, este desigur un
domeniu strategic pentru o țară civilizată. Astfel, se impune ca domeniul să fie făcut de elite
nu de mediocrități, astfel încât valoarea lucrărilor este dată de capacitatea și acuratețea
cercetării de care dau dovadă elitele.

4
Capitolul 1. Cercetarea științifică- aspecte teoretice

În timp, societatea a trebuit să devină creativă și inovatoare, pentru a-și îmbunătăți

condițiile de viață și modul de supraviețuire. Din acest motiv, a încercat să utilizeze
corespunzător resursele materiale, energetice, de timp și de muncă. Pentru a satisface unele
nevoi practice, oamenii au descoperit și dezvoltat domenii ale științei și au încercat să
descopere regulile și modelele lumii materiale și să determine calitățile obiectelor și a tot ceea
ce le înconjoară1.

Astfel, când vorbim despre cercetare ne gândim în mod automat la cunoaștere. Este
un fel de „călătorie a descoperirii”, deosebit de incitantă, în care pornim, mânați de
curiozitate, deplasându-ne dinspre ceea ce cunoaștem spre ceea ce nu cunoaștem. Cu toții
avem instinctul vital al curiozității, pentru că atunci când necunoscutul ne confruntă, ne
mirăm și curiozitatea noastră ne face să cercetăm și să atingem înțelegerea și mai completă a
necunoscutului. Această curiozitate este mama tuturor cunoștințelor. Este metoda pe care
omul o folosește pentru a obține cunoașterea a ceea ce este necunoscut și se numește
cercetare . Cercetarea este o încercare susținută de a identifica adevărul cu ajutorul studiului,
observației, comparației și experimentului. Atunci când devine o activitate academică,
denumirea de „cercetare”se folosește în sens tehnic și rezidă, în principal, în următoarele
etape: - definirea și redefinirea problemelor, formularea unor ipoteze,sugerarea unor soluții,
colectarea, organizarea și evaluarea datelor,deducerea și obținerea de concluzii, testarea
concluziilor, pentru a determina dacă acestea corespund ipotezelor formulate.

De asemenea, un bun management al cercetării științifice are ca rezultat, în general,

rezultate palpabile pentru creșterea nivelului de trai. Sistemul de cercetare științifică trebuie
văzut și analizat ca un subsistem al societății, iar cercetarea ar trebui privită ca o activitate
socială, deoarece poate duce la crearea de noi tehnologii și produse. În societatea modernă,
activitatea de cercetare științifică este esențială pentru oameni care doresc să-și depășească
continuu condiția de viață2.

Cercetarea științifică este mai întâi de toate un proces rațional care ne permite să
examinăm fenomenele sau problemele pe care le avem de rezolvat și să obținem răspunsuri
precise plecând de la investigații. Acest proces se caracterizează prin faptul că e sistematic,

1
Țigăran E., C., Scientific research, good governance and national security, articol disponibil la adresa
https://www.ceeol.com/search/viewpdf?id=756843
2
Idem

5
riguros și conduce la achiziția de noi cunoștințe. Putem defini cercetarea științifică drept un
proces sistematic prin care sunt culese date observabile și verificabile, plecând de la modele
empirice. Cercetarea se distinge astfel de simpla tatonare circumstanțială a practicianului.
Cercetarea este un demers riguros care are ca scop identificarea unor răspunsuri care necesită
investigații în mediul real. Ea tinde să descopere legea, principiul explicației. Astfel, putem
defini cercetarea drept un fel de„căutare” științifică și sistematică de informații necesare cu
privire la un anume subiect.

Concepția cercetării întipărește o gândire științifică și inductivă, promovând

dezvoltarea obiceiurilor logice ale gândirii, precum și organizarea acesteia. Rolul cercetării a
crescut mult în vremurile moderne, astfel încât putem afirma că astăzi ocupă un rol
preponderent în majoritatea domeniilor vieții sociale, precum cel economic, politic, medical,
universitar etc. Cercetarea este izvorul cunoașterii de dragul cunoașterii și o sursă importantă
de a oferi orientări pentru rezolvarea diferitelor probleme de afaceri, guvernamentale și
sociale. Este un fel de formare continuă, care permite înțelegerea noilor evoluții dintr-un
domeniu într-un mod mai bun.

Fiecare studiu de cercetare are un scop specific, constând în identificarea unor

răspunsuri la anumite întrebări, prin aplicarea unor proceduri științifice. Principalul obiectiv
al cercetării constă în scoaterea la iveală a adevărului care nu a fost încă descoperit. Părticele
de adevăr se ascund după obiecte, fapte, comportamente și atitudini, evenimente, fenomene,
practici sociale etc. Pentru a le face să se manifeste, cercetătorul pornește de la o supoziție
sau o ipoteză și, ca să ajungă la descoperirea adevărului, parcurge un întreg ciclu de operații
riguroase, metodice.

1.1. Introducerea în metodologia cercetării științifice

Motivele cercetării științifice pentru care ne angrenăm în efectuarea acesteia sunt

atunci când ne propunem să atingem un anume grad în cercetare și să ne bucurăm de
beneficiile sale, vrem să facem față provocării în rezolvarea unor probleme
nesoluționate,vrem să obținem bucuria intelectuală de a face o muncă creativă,vrem să servim
societății,ne dorim să obținem respectul celorlalți. Pe lângă acești factori care ne motivează să
efectuăm studii de cercetare, putem enumera și directivele guvernului, condițiile de angajare,

6
curiozitatea față de nou, dorința de a înțelege relațiile cauzale, gândirea și trezirea socială și
altele asemănătoare.

Metoda ştiinţifică a fost definită de Descartes (1596-1650) care, subliniind rolul ei

decisiv în cadrul ştiinţei, preciza că „metoda constă în acele reguli sigure şi simple, graţie
cărora oricine le va urma fără a se abate de la ele, nu va lua niciodată nimic fals drept adevăr
şi… va ajunge la cunoaşterea adevărată de care este capabil. Etimologic, acest termen
provine din greaca veche „methodos”, un cuvânt compus din: meta = după şi odos = cale,
drum. Deci methodos înseamnă după un drum, o cale anume.3

Metodologia, ca sistem de cercetare, este acel ceva care ne învaţă să folosim metode,
după rigorile unei metodici adecvate subiectului cercetat. Cercetarea, furnizează reguli,
norme, metode, tehnici sau practici prin care putem ajunge să ştim cum să facem şi cum să
aplicăm ceva ce ştim sau am învăţat, cum să parcurgem drumul de la o idee vagă, de la o
ipoteză la o soluţie, o generalizare sau o teorie ştiinţifică. Din perspectiva teoriei sistemelor,
metodologia de cercetare poate fi asimilată unui sistem structurat şi coerent de reguli,
principii, metode, instrumente şi know-how. Un asemenea sistem are o alcătuire pe trei
niveluri: nivelul metodologiei de maximă generalitate; nivelul metodologiei de graniţă:
pentru mai multe ştiinţe particulare; nivelul metodologiei specifice, diferită de la o disciplină
la alta.4

Conform aceleiași opinii doctrinare, în procesul de cercetare științifică, trebuie ca, în

toate privinţele, să ne conducem după opiniile cele mai echilibrate şi înţelepte, aplicate de
oamenii cei mai cu judecată, urmând astfel părerile celor mai înţelepţi oameni; se impune, de
fiecare dată, să fim cât mai fermi şi mai hotărâţi în acţiunile pe care le întreprindem, evitând
comiterea de erori generată de opinii nesigure; trebuie făcut un efort de a ne învinge pe noi
înşine, pentru a nu influenţa ordinea lumii cu subiectivismul (dorinţele) noastre; și de
asemenea trebuie, în activitatea noastră, să alegem îndeletnicirea cea mai bună, care ni se
potriveşte nouă, pentru a reuşi în demersul de cunoaştere a adevărului prin metoda adecvat
aleasă5.

3
Ristea ANA-LUCIA, Ioan-Franc VALERIU, Popescu CONSTANŢA, Metodică în Cercetarea Ştiinţifică, p.
37, carte disponibilă la adresa https://www.researchgate.net/profile/Ioan_Franc_Valeriu/publication/
335586709_METODICA_IN_CERCETAREA_STIINTIFICA_Repere_metodologice_si_didactice_pentru_for
marea_cercetatorilor_-_editia_a_doua_revazuta_si_adaugita_-/links/5d6e815da6fdccf93d38200c/METODICA-
IN-CERCETAREA-STIINTIFICA-Repere-metodologice-si-didactice-pentru-formarea-cercetatorilor-editia-a-
doua-revazuta-si-adaugita.pdf
4
Ristea A. L., Ioan-Franc V., Popescu C.,, op.cit., p. 38
5
Idem

7
 Cercetătorul este cel care trebuie să dispună de rigurozitate în observarea fenomenelor
studiate, precum și în analiza și interpretarea datelor, a faptelor sau a ideilor . Aceștia își
mobilizează întreaga atenție în direcția acumulării de cunoștințe noi, punând între paranteze
ceea ce credea că știe până atunci. Cu alte cuvinte, se distanțează de modul în care era
obișnuit să gândească, să vadă, să ridice probleme sau să facă observații. Acum e momentul
să-și definească ipotezele, punându-le în relație cu conceptele, cu variabilele. Ipotezele sunt
mai întâi supuse probei cu faptele, sunt testate cu ajutorul instrumentelor cercetării. Spre
exemplu, cercetătorul poate să elaboreze grile, cu care să observe interacțiunile dintr-o clasă,
poate să facă o analiză a conținutului manualelor, poate să sondeze opinii etc.

În funcție de obiectivele sale, cercetarea poate fi catalogată după studiile de cercetare

privind familiarizarea cu un fenomen sau obținerea unor noi perspective asupra acestuia
(vorbim în acest caz despre studii exploratorii sau formulative),după studiile de cercetare
privind descrierea cu exactitate a caracteristicilor unui anumit individ, situație sau grup
(vorbim în acest caz despre studii descriptive), după studiile de cercetare privind
determinarea frecvenței cu care se produce ceva sau care este asociat cu altceva (vorbim în
acest caz despre studii de diagnostic),după studiile de cercetare privind testarea unei ipoteze,
a unei relații cauzale între variabile (acestea se numesc studii privitoare la testarea ipotezei).
Delbert Miller distinge pe baza obiectivelor trei tipuri mari de cercetări fundamentale (pure
sau de bază), având ca obiective dobândirea de cunoştinţe noi şi dezvoltarea teoriei.

Acest tip de cercetare se mai numește și academică sau teoretică, aplicate sau
orientate spre analiza problemelor sociale şi găsirea soluţiilor de rezolvare, contribuind la
fundamentarea deciziei (cum ar fi analiza politicilor publice sau unele tipuri de evaluare a
programelor),evaluative, orientate spre determinarea efectului diferitelor acţiuni (cum ar fi
evaluarea programelor).

De exemplu, la redactarea unei lucrări de licență, trebuie avute în vedere cerințele

unei cercetări, rigurozitatea acesteia, precum și toți pașii necesari nu doar documentării ci și
redactării efective a lucrării.

8
Capitolul 2. Rațiunea cercetării științifice

Cercetarea ştiinţifică se bazează pe potenţialul creator al oamenilor, care sunt antre-

naţi în activităţi inovatoare. Inovarea presupune capacităţi specifice (precum aceea de a
sesiza oportunităţile oferite de piaţă în corelaţie cu evoluţiile tehnologice, de a identifica
soluţiile tehnice, de a evalua raportul costuri-beneficii şi riscurile presupuse, de a
identifica resursele necesare etc.), abilităţi care să fie câştigate la nivelul angajaţilor,
managerilor. Domeniile de cercetare sunt orientate către tehnologii în cea mai mare măsură,
urmate de ştiinţele naturale, exacte şi umaniste.6

Rațiunea cercetării științifice (care cuprinde cercetarea fundamentală şi cercetarea

aplicativă) are la bază activităţi experimentale sau teoretice desfăşurate, în principal,
pentru dobândirea unor cunoştinţe noi fără a se urmări, în mod particular, aplicarea sau
utilizarea practică imediată; dezvoltarea experimentală, este o activitate sistematică,
plecând de la cunoştinţele rezultate din cercetare şi/sau de la experienţa practică, care
urmăreşte producerea de noi materiale, produse sau dispozitive, instituirea de noi procese,
sisteme şi servicii sau îmbunătăţirea substanţială a celor existente. Inovarea bazată pe
cercetarea ştiinţifică şi dezvoltare experimentală care constă în introducerea în circuitul
economic a unui produs sau serviciu care este nou sau îmbunătăţit substanţial în
privinţa caracteristicilor şi utilizărilor sale (inovarea de produs) sau punerea în aplicare a unei
metode de producţie sau de distribuţie noi sau îmbunătăţite considerabil (inovarea de
proces)7.

Totodată cercetarea științifică instigă prin activitatea sa în sine, la crearea de conținut

autentic, având în vedere schimbările din realitatea imediată, de tradiții, istorie și cultură, ca
domenii umaniste, dincolo de verticalitatea judiciară.

Cercetarea științifică și implicit introducerea în metolodologia acesteia țin loc de

prelegere, imperios necesară oricărui individ cu aspirații de viitor cercetător. Indiferent de
ramura sau domeniul în care se aventurează, așa cum am menționat există anumite
rigurozități, iar rațiunea cercetării își identifică finalitatea numai dacă în speță se procedează
conform criteriilor enunțate.

6
https://www.ceeol.com/search/viewpdf?id=615019
7
Idem

9
Concluzii

Inițierea în metodologia cercetării constituie un subiect prea puțin abordat și cu atât

mai puțin înțeles de către cei interesați de a furniza un conținu nou, autentic, real. Nu orice
documentare se poate intitula cercetare, deoarece există pași, etape ce trebuiesc respectați cu
strictețe și de asemenea, este necesar un atribut ce trebuie exploatat la maximum: filtrul
propriei minți.

Capacitatea de a disemina informația, de a puncta și reliefa anumite aspecte ce

prezintă un interes deosebit pentru scopul lucrării sunt criterii fără de care cercetarea poate fi
anostă și fără sens, fără aducerea unui aport esențial în domeniu.

Introducerea în metodologia cercetării științifice constituie o tematică de bază în orice

domeniu ce se dorește aprofundat și al cărei importanță este incomensurabilă.

Indiferent dacă ne referim la domeniul juridic, al științelor exacte, al informaticii ori a

industriei alimentare, atunci când se dorește exploatarea unui anumit subiect de interes,
trebuie avut un minimum de bagaj de informație, pe care îl putem extrage din metolodogia
cercetării, ca publicitatea lucrării să fie de efect iar munca să fie recunoscută în asentimentul
corectitudinii.

10
Bibliografie

1. Ristea Ana-Lucia, Ioan-Franc Valeriu, Popescu Constanţa, Metodică în Cercetarea

Ştiinţifică;
2. Țigăran Elena Carmen, Scientific research, good governance and national security;
3. www.ceeol.com
4. www.researchegate.net

11