Globalizarea

-minieseu-

,,Globalizarea nu este un fenomen economic și/sau politic; este cea mai dramatică mutație
pe care specia umană a cunoscut-o în istorie” constituie o axiomă a secolului XXI prin care
omenirea tranzitează către generația absolutismului pratic.

Globalizarea în termeni comuni poate fi definită ca un progres secvențial, ce a parcurs

sute de ani pentru a aduce lumii o viziune democratică și pe care a minimalizat-o în cele din
urmă, producând în schimb disparități însemnate în toate țările mapamondului. Dacă țările
dezvoltate cunosc dezechilibre economice și politice, cele sărace sunt aproape de colaps, fiind
reduse la simple teatre de război sau inaniție, democrația neputând pătrunde până într-acolo.

Comparația dintre o mutație și globalizare este îndreptățită în contextul în care societatea

este dezbinată nu doar de neajunsuri, ci de idealuri și interese ce nu converg cu o bună
guvernare, cu dialogurile lui Platon sau filozofia lui Kant, fiind doar surse dinamitate cu iz de
război pentru putere, pentru bani și pentru supremație.

Omenirea a cunoscut etape-mii de-a lungul istoriei, însă globalizarea pare că aduce totul
și nu aduce de fapt nimic evolutiv. S-au ridicat bariere, s-au unificat frontiere, s-a liberalizat
comerțul, s-au produs epidemii de tot felul, au unit estul cu vestul lumii și chiar au ajuns pe
Marte, însă ce însemnătate au toate acestea pentru omul de rând a cărei condiție este mizeră? S-a
trecut de fascism, de nazism, comunism și iată-ne în marea democrație, liberi de a ne exprima, de
a lupta pentru idealuri, pentru bunăstare și pentru progres, însă întrebarea este, cunoaște
omenirea o lumină nouă, sau trăim în aparențe?

Drama mutației este susținută de acerba luptă pentru putere, de strategii, de prea puțina
empatie pentru oamenii de rând, de prea puțin bine făcut acestora, de prea puținele locuri de
muncă, de lipsa de acces la educație, la hrană, la servicii publice oneste, la funcții publice
politizate.