Globalizarea-proces reversibil sau ireversibil?

Nu exista o definitie a globalizarii intr-o forma universal acceptata, si probabil nici definitiva. Motivul
rezida in faptul ca globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamica variabila
atingand domenii diferite ale unei societati. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la
un loc.
Thomas Friedman
Autorul lucrarii "The Lexus and the Olive Tree: Understanding Globalization"
„Globalizarea este integrarea la nivel mondial a pietelor financiare, statelor natiune si a tehnologilor
in cadrul unei piete libere capitaliste la o scara nemaintilnita pana in prezent.”
Keith Porter
Director de comunicatii si producator de emisiuni radio pentru Stanley Foundation, SUA
„Oameni pe intreaga planeta sint mai conectati intre ei ca niciodata inainte. Informatiile si banii
circula mai repede ca niciodata. Bunuri si servicii produse intr-un loc din lume sint din ce in ce mai
disponibile in toate partile lumii. Calatoriile internationale sint mai frecvente. Comunicatiile
internationale sint un lucru obisnuit. Acest fenomen a fost intitulat globalizare”
Fondul Monetar International
„Globalizarea economica este un proces istoric, rezultatul inovatiilor si al progresului tehnologic. Se
refera la cresterea continua a integrarii economiilor lumii, datorata in special fluxurilor comerciale si
financiare.Termenul se refera de asemenea la miscarile de populatie(forta de munca) si
cunostinte(tehnologie) peste granite.”
David Held si Anthony McGrew
Profesori universitari de stiinte politice, Anglia
„Globalizarea poate fi conceputa ca un proces(sau ansamblu de procese) care cuprind transformarea
intr-o organizare spatiala a relatiilor sociale si tranzactiilor, exprimata prin fluxuri transcontinentale sau
inter-regionale si retele de activitati, interactiuni si putere.”
Tema tulbure,globalizarea a prins in cutele ei studii dintre cele mai diverse.
Situatia speciala creata de acest subiect,fierbinte si pentru teorie si pentru decizia politica,se
datoreaza faptului ca globalizarea a fost vazuta ca o continuare nedorita a fenomenelor care vin sa strice
comoditati si reguli,sa amestece faze de ambientare sociala a unor trepte de civilizatie sau pur si simplu
sa schimbe o epoca si ordinea sa atinsa cu greutate.
  O intensa dezbatere de idei pe marginea posibilitatii crearii unei noi ordini sociale si culturale
globale este astazi alimentata de o serie de factori, in special politici si economici. Intre acestia se
numara eliberarea tarilor est-europene de totalitariasm, democratizarea (chiar temporara) a lumii a treia,
liberalizarea economica mondiala si explozia  retelelor de telecomunicatii. Desi multi accepta
globalizarea in termeni generali, putini sunt de acord cu semnificatia ei. In mare, dezbaterea se poarta
intre optimisti si pesimisti. Primii  vad sosirea noii ordini globale pe urmele Internetului, ca o noua
parousia a Omului Tehnologic. Cei de pe urma vad in globalizare o forma de Armagedon Rece, in care
corporatiile multinationale isi dau arama pe fata, pregatind confruntarea finala cu nevoiasii
lumii.Problema este insa ca dincolo de retorica se ascund anxietati si sperante reale legate de ceea ce ar
putea sa faca (bun sau rau) globalizarea pentru noi.
Oricât de paradoxal ar părea, într-o lume în care cuvântul „globalizare” este pe buzele tuturor si este
considerat, pe rând, chintesenta răului universal dar si panaceul acestuia, există atât abordări care
argumentează universalitatea si ireversibilitatea globalizării, cât si unele care afirmă că, de fapt,
globalizarea nu există, fiind un „mit”fără acoperire în realitate.
Globalizarea inchide un capitol al civilizatiei,unul lung,poate echivalent cu umanizarea,si deschide
altul cu totul superior,in care omul si societatea isi vor gasi si manifesta pe deplin esenta lor,reprezentata
de creatia pozitiva.
Puţine expresii ale globalizării sunt atât de vizibile, larg răspândite şi pătrunzătoare ca
proliferarea mondială a mărcilor de consum comercializate la scară internaţională, ascensiunea
simbolurilor şi artefactelor culturii populare şi comunicarea simultană de evenimente, cu ajutorul
transmisiunilor prin satelit, către milioane de oameni de pe toate continentele. “Simbolurile cele
mai cunoscute ale globalizării sunt McDonald,Coca-Cola, Madonna şi ştirile de le CNN. Oricare ar fi
semnificaţia cauzală şi practică a acestor fenomene, fără îndoială că una dintre cele mai direct percepute
si traite forme ale globalizării este cea culturală”. Trecem aşadar de la “o lume în care predomina
izolarea culturală la o lume în care domină factorii interculturali, de la o eră caracterizată de autonomia
culturală a grupurilor izolate,tradiţionale la o eră a generalizării interrelaţiilor şi comunicaţiilor”. Epoca
noastră are marele privilegiu istoric de a trece de la o lume a civilizaţiilor izolate, bazate într-o oarecare
masură pe spaţii şi timpuri diferite, la o lume unică, ce este caracterizată de acelaşi spaţiu (piaţa
mondială) şi de acelaşi timp (sincronicitatea tuturor evenimentelor), de naşterea unei comunicări şi a
unei comunităţi mondiale. Comunitatea a precedat întotdeauna comunicarea; aceasta din urmă s-a
constituit, mai întâi în interiorul grupului: indivizi vorbind aceeaşi limbă, împărtăşind aceeaşi religie,
aceleaşi valori, aceeaşi istorie, aceleaşi tradiţii, aceeaşi memorie. Astăzi însă observăm trecerea de la o
planetă a civilizaţiilor închise la o lume deschisă tuturor oamenilor prin călătorii şi prin mass-media.
Si totusi globalizarea trezeste spaime.Se spune ca economia globalizata scoate inevitabil din
circulatie circa 80% din populatie,care nu-si mai poate obtine veniturile dintr-o activiate economica.
20% din populatia apta de munca ar fi suficienta in secolul urmator pt a asigura avantul economiei
mondiale.O cincime din cei ce vor cauta de lucru vor fi de ajuns pentru a produce toate marfurile si
serviciile de inalta calitate pe care si le poate permite societatea mondiala.Acesti 20% vor participa activ
la viata,la castig si consum,indiferent in ce tara.Unul sau doua procente s-ar mai putea adauga.
Dar ce se va intampla cu ceilalti?80% dintre cei ce doresc sa munceasca vor ramane fara
slujbe?”Desigur cele 80 de procente se vor zbate in dificultati uriase”;spune americanul Jeremy
Rifkin,autorul cartii “Sfarsitul muncii”.Pb viit este”to have lunch or be lunch”.
Mai degraba face cariera expresia “tittyainment”. “Tittyainment” ar fi o combinatie intre
“entertainment” si “tits”,cuvant folosit in jargonul american pentru sani si care in acest context se refera
la laptele unei mame care alapteaza.Se spune ca prin aceasta mixtura intre un divertisment narcotizant si
o indestulare stomacala,populatia frustrata de pe glob ar putea fi tinuta intr-o buna dispozitie.
Modelul mondial al viitorului urmeaza formula 20 versus 80.Societatea unei singure cincimi se
apropie.O societate in care marginalizatii trebuie sa fie multumiti cu tittyainment.Este cumva totul o
nemasurata exagerare?
Globalizarea presupune comunicarea prin high-tech,costuri reduse de transport si comert fara nici
o restrictie care fac ca intreaga lume sa se contopeasca intr-o unica piata.Astfel suna o teza repetata fara
contenire.Aceasta ar genera o concurenta globala dura,inclusiv pe piata fortei de munca.
Protestul perdantilor vizeaza guverne si politicieni a caror capacitate de a modela realitatea
economica si politica se reduce continuu.Indiferent ca este vorba de a institui dreptatea sociala sau de a
asigura protectia mediului inconjurator,de a limita puterea mass-media sau de a combate criminalitatea
internationala,statul national este suprasolicitat si ,de fiecare data ,concertarea internationala
esueaza.Astfe orice politica se metamorfozeaza intr-un spectacol al neputintei si statul democratic isi
pierde legitimitatea.GLOBALIZAREA DEVINE O CAPCANA PENTRU DEMOCRATIE.
Mobilitatea oferita de globalizare indica totusi un punct luminos in zborul supersonic spre viitor
care ne promite o configurare a lumii incitant de noua.O plasa deasa de retele electronice ,telefoane
digitale prin satelit,aeroporturi de mare performanta,zone industriale scutite de impozit ar urma sa lege
circa 30 de zone urbane extinse cu mari oprtunitati .
 Nu o economie sau alta ,fie ea americana sau germana ,va avea functia de a actiona global,ci firmele
cutare sau cutare ,de genul Microsoft sau Siemens,vor face regulile in economia globala.Si asta pentru
ca interconexiunile economice dintre tari devin nesemnificative,in timp ce relatiile economice ale
firmelor globale se amplifica la maximum,economia mondiala transformandu-se in economie globala.In
economia globala actorii sunt firmele globale,iar nu economiile marcate national.
Fuziunile firmelor globale reprezinta o sansa nesperata pentru periferie,pentru ca superconectarea
capitalului productiv are o forta de penetrare pe care trebuie sa o deverseze inevitabil in zonele periferice
si,o data cu acestea si toata pleiada de efecte care infiripa cursul dezvoltarii.
Fiind in substanta sa un proces reformator ,globalizarea schimba o data cu sine totul in jur,de la mod
de viata si ambientare pana la mod de productie.
Ca orice schimbare radicala ,ea trezeste si forte contrare ei ,chiar de aceeasi putere ,uneori din
ciocnirea acestora iesind rezultate neasteptate pentru moment.La scara istoriei acestea sunt percepute ca
efecte catastrofale de cele mai multe ori,chiar daca in realitate sunt baricade efemere in calea mersului
normal al lucrurilor.
Globalizarea isi afla restrictii serioase exact in atasamentul specific uman fata de o structura sociala.
Cu o viteza de neinchipuit ,globalizarea progreseaza”, aceasta comasare de mici insule,lacuri si mari
de economii satesti,provinciale,regionale si nationale,debusand intr-un singur ocean economic global,
expune micile sectoare economiei valurilor uriase ale concurentei economice,comparative cu valurile
mici si mareele linistite carora le-au facut fata pana acum ”,cum descrie economistul Eduard Lutwak
noua epoca in care am intrat.
Intreaga lume este o singura piata,aparent comertul liber infloreste.Dar nu devine in acest fel
realitatea un vis al omeniri?Nu ar trebui ca noi,locuitorii tarilor industriale prospere de pana acum sa ne
bucuram de ascensiunea atator tari in curs de dezvoltare?Nu este pacea globala atat de aproape?
NU.NU ESTE!
Viziunea canadianului Marshall McLuhan despre”global village”,despre lume ca un stat omogen nu
s-a adeverit in nici un fel.In timp ce comentatorii si politicienii supraliciteaza pana la oboseala aceasta
metafora,se evidentiaza cat de putin se afirma lumea ca un tot unitar.Este adevarat ca ceremonia de
deschidere a jocurilor olipmice de la Atlanta cu cei 3,5 miliarde de consumatori de TV va fi fost un
eveniment televizat care a “legat ” lumea ca niciodata pana acum in acest secol.Transmisiunile unor
meciuri de box,atat de disputate de posturile TV,reusesc sa capteze atentia a circa un million de
spectatori.Dar dintr-o lume de imagini receptate global in timpul unei partied de box sau alte intreceri
sportive nu rezulta totusi nicidecum un schimb reciproc de vreo natura oarecare,nici intelegere si nici
comunicare intre cei ce sunt spectatori.Apropierea meadiatica si concomitenta a actului de perceptie a
aceluiasi eveniment nu creeaza nicidecum unitate si solidaritate si cu atat mai putin echitate economica.
„ Globalizarea este vazuta ca opozitie intre, pe de o parte, dorinta omului de acumulare de bunuri
materiale, iar de cealalta parte, nevoia de comunitate si identitate. Cu alte cuvinte, globalizarea este
vazuta ca o confruntare intre interesele economice si financiare(piete de capital, corporatii
multinationale, investitori) si statele nationale ca entitati culturale, sociale, economice.
Globalizarea este un sistem similar celui al Razboiului Rece care a determinat politica si economia
lumii in trecut. Acum Globalizarea este aceea care defineste procesele economice si culturale ale lumii.
Procesele componente ale globalizarii se desfasoara la viteze nemaintilnite in trecut.Tranzactiile
comerciale, financiare, comunicatiile, calatoriile, inovatiile, schimbarile demografice se fac cu
rapiditate."
Globalizarea este ceva nou.Daca lumea ar fi facuta numai din microprocesoare si piete;atunci
globalizarea ar fi explicat aproape totul.Dar lumea e facuta din microprocesoare,piete,barbati si femei
care au toti traditiile,dorurile si scopurile proprii.
(Thomas Friedman - The Lexus and the Olive Tree)
In timp ce globalizarea a adus beneficii multora, ea a strivit clasa mijlocie, atit in societatile locale,
cat si in sistemul international. Pe pietele globale din ziua de azi, exista doar doua cai de a exista.
Oamenii si tarile trebuie sa fie competitive fie intr-o economie a cunostintelor, care rasplateste
priceperea si institutiile care promoveaza inalta tehnologie si inovatiile, sau intr-o piata a salariilor mici,
care foloseste o tehnologie medie ca sa execute munci de rutina la cel mai scazut cost posibil.
Aceasta este problema: un sistem financiar global pradator, propulsat de necesitatea de a produce
mereu mai multi bani chiar pentru cei care deja au destui, saraceste rapid adevaratul capital: uman,
social, natural si chiar capitalul fizic- de care depind bunastarea noastra. Problema este ca multi dintre
noi au devenit complici la ceea ce poate fi descris foarte bine ca razboiul banilor impotriva vietii. Asta
porneste pe de-o parte din greseala noastra in a confunda banii cu bogatia. Bogatia este ceva care are o
valoare reala in satisfacerea nevoilor si implinirea dorintelor noastre. Banii moderni sunt doar un numar
pe o bucata de hartie sau un fisier electronic intr-un calculator, care printr-o conventie sociala confera
detinatorului o parte din adevarata bogatie. In confuzia noastra ne concentram asupra banilor pentru a
neglija acele lucruri care sustin o viata buna.
Pe harta globalizarii, paradisele fiscale au devenit zone cheie ale finantelor prin care tranziteaza
neingradit si continuu fluxuri financiare atrase ca un magnet de facilitatile oferite de acestea. Ceea ce
poarta numele generic de paradis fiscal acopera de fapt o serie diversificata si complexa de teritorii, tari
si institutii care ofera avantajele secretului asupra operatiunilor financiare si comerciale desfasurate in
cadrul lor, impozitarea redusa sau, in unele cazuri inexistenta a veniturilor firmelor si a persoanelor.
Ele nu sint o inventie a globalizarii recente, zone libere de taxe au aparut odata cu dezvoltarea
comertului, dar astazi ele joaca un rol mult mai important decit in trecut in functionarea finantelor si a
comertului mondial. Regimuri fiscale preferentiale aplicate firmelor sau cetatenilor sunt de altfel
acordate in anumite conditii de tari precum Irlanda sau Anglia, dar sintagma de “paradis fiscal” pare
inadecvata in aceste cazuri, multe din statele lumii cautind sa atraga investitii straine prin avantaje
fiscale.
Paradisele fiscale au devenit insa populare printre cetateni dispunind de un venit superior mediei,
atrasi de discretia evaziunii fiscale oferita de centrele offshore.Tinand cont de secretul garantat de aceste
centre, si stiind ca tergiversarile legale si birocratice ale unor eventuale anchete descurajeaza statele de a
ancheta, este putin probabil beneficiarii lor se abtin sa-si dezvaluie de buna voie depunerile.Efectele
negative ale unor paradise fiscale se manifesta atit in tarile dezvoltate cit si in cele in curs de dezvoltare
sau in tranzitie catre o economie de piata. In cazul acestora din urma, pagubele sint inca si mai
considerabile datorita transferurilor ilicite de bani rezultati din coruptia elitelor politice si economice
nationale.
Organizatia Oxfam estima pierderile suferite de tarile in curs de dezvoltare la 50 de miliarde de
dolari anual. Paradisele fiscale adincesc inegalitatile dintre bogati si saraci, dintre firmele multinationale
si cele mici, contribuind la o polarizare a bogatiei deopotriva in tari bogate sau sarace si la incurajarea
evaziunii fiscale. Partizanii lor sustin ca rolul lor este esential in mentinerea “sanatatii” si “flexibilitatii”
financiare a firmelor, care la rindul lor creeaza investitii si locuri de munca.
Dar chiar daca o parte din capitalurile transferate in adaposturile fiscale se reintorc in tara unde au
fost generate, pierderile se ridica la sume importante. Dupa un raport al Bancii Centrale a Braziliei, din
6,5 miliarde de dolari care au luat drumul Insulelor Cayman in 2001, doar 3 miliarde au revenit in
Brazilia.
Lipsa unei vointe politice de a pune capat acestor gauri negre ale globalizarii financiare face ca ele
sa prospere si sa atraga din ce in ce mai multi bani punind in pericol stabilitatea financiara globala.
Deocamdata statele dezvoltate tolereaza existenta paradiselor fiscale pentru ca ele asigura
competitivitatea si profitabilitatea “campionilor” lor nationali fara a implica subventii guvernamentale si
pentru a nu intra in conflict cu conglomeratele financiare multinationale.
Capitalul,prin natura sa expansiva ramane o forta evidenta a lumii concurentiale,a civilizatiei bazate
pe ideologia pietei,dar in sine nu poate genera spaime.Ceea ce intretine aceasta atmosfera nu este altceva
decat maniera ortodoxa de intelegere a politicii ca instrument de manipulare a mintii si sufletelor in
interesul unor centre de putere nedemocratice.
Cand capitalul se va fi eliberat de presiunile politice,globalizarea va fi o realitate functionala pentru
ca ea va fi forma de manifestare a unei societati globale.
 Economicizarea absoluta este o iluzie perfecta tocmai pentru faptul ca este prezent arhitectul dar
lipseste cu desavarsire constructorul.Viitorul nu poate fi o superdezvoltare a tendintelor modelate de
capitalul financiar pentru ca omenirea si-ar pierde astfel ratiunea de a fi.
Dintre toate etapele premergatoare globalizarii iese in evidenta ceea ce se numeste integrarea
suprastatala,cea europeana in primul rand.
Integrarea europeana este o aproximare organizatorica a globalizarii ,in care economia globala
functioneaza intr-o societatea globala cu structuri de decizie adecvate.
Leaganul statelor natiuni care este Europa incepe un experiment supranational,de favorizare a
unei societati pentru care geografia nu mai reprezinta o restrictie.Aceste demersuri nu pot decat sa
intarzie integrarea si saltul ei spre globalizare,iar nu sa o faca imposibila.
Nimeni nu mai contesta forta firmelor globale,capacitatea lor inegalabila de a produce
valoare,chiar de a difuza prosperitate.Problema problemelor este cat de avantajos este pentru o
societate data ,fie ea americana,europeana sau asiatica,producerea transnationala a bunurilor.
Globalizarea face din noi niste orfani, deoarece noi nu mai mostenim aleator, prin nastere o
comunitate. De acum inainte va trebui sa ne-o construim.O piata globala nu creeaza o comunitate
globala.
La opusul a ceea ce erau comunitatile teritoriale de ieri, comunitatile virtuale sint comunitati de
optiune, ceea ce le face mai omogene dar mai inchise. O multitudine de comunitati pot de acum sa
traiasca unele alaturi de altele ignorandu-se.Societatea umana a devenit prea vasta pentru a forma un
corp politic. Cetatenii formeaza din ce in ce mai putin un ansamblu capabil sa exprime o suveranitate
colectiva; ei sint doar subiecti juridici, titulari de drepturi si supusi la obligatii, intr-un spatiu abstract cu
frontiere teritoriale din ce in ce mai indecise.
In momentul de fata preocuparea pentru locuri de munca si pace sociala umbreste interesul fata de
problemele mediului,dar titluri mai putin socante pe paginile ziarelor nu inseamna ca situatia Terrei s-ar
fi imbunatatit.Acea cincime de state prospere reclama pentru sine 85%din exploatarea mondiala a
lemnului,75% din prelucrarea metalelor si 70% din energie.Consecintele sunt banale si brutale:niciodata
nu se va intampla ca intreaga populatie a globului sa se poata bucura de o asemenea bunastare p seama
distrugerii naturii.Planeta Pamant impune oamenilor limitele sale.
Tot mai numeroase termocentrale si motoare cu combustie interna au tulburat deja echilibrul
energetic al ecosistemului nostru in mod fundamental.Poluarea cu bioxid de carbon ar urma sa fie
redusa,cel putin in statele industriale,la nivelul din 1990.Germania intentiona sa reduca pana in 2005
valorile sale cu 25%.
Promisiunile pe harti sunt maculatura curata,probabil ca pana in 2020 consumul de energie pe plan
mondial se va dubla.Gazele de sera vor creste cu 45% pana la 90%.In zadar avertizeaza renumiti
climatologi asupra”influentei umane vizibile pentru clima mondiala”.
Modificarea climei nu mai poate fi oprita,cel mult atenuata,si va reclama cu siguranta sacrificiii
uriase.Pentru noi,incalzirea globala-cu consecintele ei,furtuni si inundatii-este astazi deja o realitate. In
anii ’80 societatile de asigurare au trebuit sa faca fata anual la scara mondiala la 50 de catastrofe naturale
fiecare cu pagube de cel putin 20 milioane de dolari,iar la mijlocul anilor’90 fiecarea an a adus deja 125
de evenimente pustiitoare.In mod corespunzator cresc si primele de asigurare;in zonele amenintate de
inundatii proprietarilor le e tot mai greu sa negocieze un contract de asigurare pe care sa-l poate suporta
financiar.Unele state platesc deja un un pret nemasurat de mare pentru riscul de clima.
In mod evident,un front politic larg de combatere a incalzirii climei se formeaza atat de incet si
din cauza ca exista inca multe milioane de oameni care se numara printre castigatorii acestei modificari
climatice.Pe de alta parte falsa este si ideea ca orice stradanie de a face reversibila aceasta evolutie ar fi
zadarnica sau ca apocalipsa ar fi inevitabila.O astfel de concluzie facilitaeza doar refularea si serveste
drept subterfugiu pentru propria lipsa de actiune.A devenit atat de comod sa astepti sfarsitul lumii!
Dar acest sfarsit al lumii atotmantuitor cara sa ne scape de toate conflictele nu va avea totusi
loc.Omenirea va supravietui si trebuie sa existe inca foarte multa vreme .Problema este doar cum si care
este procentul celor care vor trai mai aproape de bunastare sau de o mare mizerie,chiar si in tarile
prospere de pana acum.
Un punct de vedere interesant cu privire la globalizare a fost exprimat de primul ministru al
Malaeziei, dr. Mohathir Mohamad, la Conferinta Liderilor Lumii a Treia, care a avut loc la Kuala
Lumpur in 24 iunie 1996. Caracterizand-o de la inceput ca un “ proces incontrolabil “ , dr. Mohamad a
spus ca “ … tarile dezvoltate interpreteaza globalizarea ca o demolare a granitelor in calitatea lor de
bariere in calea exploatarii”.
Acesta considera ca “ celor care suporta costurile disfuctionalitatilor sistemului li s-a luat puterea de
decizie şi sunt mentinuti intr-o stare de confuzie privind cauza nenorocirilor, de catre o mass - media
dominata de corporatii…”.
In ceea e priveste Romania,in loc sa-si fortifice forta economica aceasta se
dezindustrializeaza,in loc sa se concentreze inteligenta nationala pentru e eficientiza
dezvoltarea,Romania este parasita de creierele sale cele mai stralucite,in loc sa construiasca
autostrazi pt a se cupla la magistralele europene si transcontinentale,Romania carpaceste la drumuri
primitive.
Si peste toate,in loc sa se treaca la o strategie de urgenta pentru iesirea din criza,Romania
etaleaza o clasa politica ce-si epuizeaza disponibilitatile in galceava,jocuri de
culise,furtisaguri,privilegii.
Nu incape indoiala ca problematica destinului Romaniei in conjunctura mondiala actuala,pe
fondul unor defectiuni inexplicabile in mecanismele manageriale nationale,ofera motivatii pentru
orice tip de analiza.
Situatia devine elocventa cand privim in radiografia obiectiva a vietii politice romanesti unde
pot fi identificate de la pozitii bizare pana la pozitii ridicole si unde se practica metoda trecerii cu
buldozerul democratiei peste pozitiile animate de interesul national.

Asadar globalizarea este un proces amplu si complex ale carui consecinte pot fi cu greu
conturate cu exactitate de analistii economici.Datorita numarului mare de factori de care
globalizarea depinde si prin urmare a multitudinii de evenimente aferente acesteia,ireversibilitatea
ei este pactic imposibila intrucat istoria ne-a demonstrat intotdeauna ca lumea nu mai este aceeasi
dupa un astfel de eveniment cu implicatii la scara mondiala;ar fi posibila poate doar o ireversibiliate
partiala.
In defintiv orice proces,orice schimbare are atat parti pozitive cat si parti negative;ramane de
vazut daca avantajele sunt mai multe decat dezavantajele sau invers.

Bibliografie
 Dinu Marin,Economie contemporana-Ce este globalizarea?
Editura Economica, Bucuresti 2000
 Hans-Peter Martin &Harald Schumann, Capcana globalizarii:atac la democratie si
bunastare,Editura Economica,1999
 Florin Erhan,Globalizarea:in cautarea echilibrului,Editura Economica, 2003
 Thomas L. Friedman,Lexus si maslinul,Editura Fundatiei “Pro”,2001
 Internet(in special site-ul www.globalizarea.com)