Globarizarea economica

Tema 3 economie;
Dogioiu Costin Daniel
Gr. 05 (id)
CUPRINS

1. Globalizarea economica: definitie si etape

1.1 Definitia globalizarii 3
1.2 Etapele globalizarii si componentele acesteia 4

2. Companiile multinationale si internationale si internationalizarea activitatilor comerciale

2.1 Globalizarea si efectele sale in comertul international 5
2.2 Consecintele globalizarii in cadrul sistemelor nationale 6

3. Impactul globalizarii economice

3.1 Legatura dintre natura prin esenta schimbatoare a timpului si spatial si schema de organizare
sociala ……………………………………………………………………………………………………. 6
3.2 Efectele globalizarii ……………….……………………………………………………….. 7

Bibliografie ……………………..……………………………………………………………….. 8

2
1. Globalizarea economica: definitie si etape

1.1 Definitia globalizarii

Globalizarea este tendinta dominanta a dezvoltarii economiei mondiale contemporane, ca urmare

a actiunii factorilor nationali si a celor frontalieri. Cauza si efectul procesului de globalizare este
procesul de liberalizare a comertului international care constituie o preocupare fundamentala a
politicilor economice in majoritatea tarilor lumii.
Daca are loc globalizarea economiei mondiale raspunsul macroeconomic la aceasta provocare
este regionalizarea la scara interstatala, adica integrarea regionala. Aceasta presupune luarea de
decizii politice referitoare la diminuarea sau reducerea totala a barierelor din fata schimburilor
comerciale (avand drept obiect bunuri, servicii, factori de productie) intr-un perimetru geografic
determinat.
U.E. este principalul model economic al acestui inceput de mileniu, cel mai performant sistem
integrativ socio-economic care pune in valoare unirea mai multor economii nationale si structure
economice coerente ca „nuclee de polarizare a internationalizarii”.
Globalizarea este apreciata ca un proces dual al schimbarilor institutionale la nivel national si
construirii institutiilor la nivel transnational.
Procesul de globalizare s-a accentuat dupa 1995, odata cu prabusirea comunismului si exprima
modernizarea si patrunderea tehnologiilor noi, de varf, in toate zonele, cerand locuri de munca
superior calificate. Aceasta tendinta de globalizare este insa si contestata.
Factorii care favorizeaza globalizarea sunt:
o inlaturarea obstructiilor in calea investitiilor transnationale;
o diminuarea costurilor de transport si telecomunicatii (dezvoltare si modernizare);
o liberalizarea pietelor de capital (locale si internationale).
Toate acestea au condus la generalizarea (globalizarea) comertului.

Globalizarea economica reflecta o dubla realitate:

o internationalizarea pietelor de bunuri si factori de productie;
o inmultirea firmelor (in mod deosebit cele industriale) care activeaza simultan, la scara
mondiala prin:
 strategii globale de productie;
 comercializarea la standarde mondiale;
 marketing, publicitate, expertize financiar-contabile, din partea unor firme
spacializate.

Scopul globalizarii este profitul si mentinerea in activitate a firmelor capabile sa reactioneze la

semnalele pietei. Mecanismul globalizarii foloseste avantajele care decurg din gradele diferite de
dezvoltare a economiilor tarilor lumii (din care reiese si profitul).
Pentru a profita de acest avantaj s-a dezvoltat mobilitatea geografica a intreprinderilor denumita
delocalizare (adica mutarea filialelor in diferite zone geografice).

3
1.2 Etapele globalizarii si componentele acesteia

Procesul de globalizare este un fenomen de larga cuprindere, extindere si dilatare a economiei

mondiale. Globalizarea este un sistem international si nu o tendinta. Caracterul ciclic al
procesului de globalizare se prezinta dupa cum urmeaza:

a) Etapa internationalizarii se caracterizeaza prin dezvoltarea economica mondiala, cu

urmatoarele caracteristici: cresterea rapida a comertului exterior si cresterea exporturilor,
investitii de capital privat, export de capital. Toate acestea au dus la:
o dezvoltarea pietelor;
o aparitia firmelor si a bancilor internationale;
o progres tehnic;
o cresterea mobilitatii capitalurilor.

b) Etapa de stagnare a internationalizarii se caracterizeaza prin incetinirea cresterii

economice, criza 1929-1933, expansiunea de trusturi internationale, militarizarea unor
economii care se pregateau de razboi. S-au manifestat schimbari esentiale in domeniile:
economic, tehnic, social avand ca rezultat:
o cresterea produsului mondial;
o crize la nivel de economie planetara;
o diversificarea pietelor;
o intensificarea transferurilor de capital.
Se contureaza primele forme de integrare economica care se traduce prin libera miscare de
bunuri, servicii, capital, forta de munca la nivelul mai multor economii.

c) Etapa globalizarii caracterizata prin urmatoarele:

o realizarea interdependentelor intre economii si fluxurile economice;
o ascensiunea unor poli de putere economica si politica.
Procesul si momentul istoric in care se afla omenirea in domeniul economic este cel al tranzitiei
de la economia mondiala la economia globala integrata.

Prin structura sa, economia mondiala in curs de globalizare reuneste doua componente care se
intersecteaza:
o economia mondiala cu frontiere formata din economiile nationale ca entitati de baza,
interdependente si corelate prin diferite acorduri;
o economia mondiala transfrontaliera sau transnationala, un conglomerat mondial constituit
din interconectarea si aliantele dintre CTN-uri si cercurile financiare internationale, CTN-
uri si bancile internationale, CTN-uri intre ele.
Pe plan global se observa ca, odata cu asaltul corporatiilor Transnatonale (CTN) s-a creat un
sistem secundar care unifica corporatiile, avand drept efect ponderea crescanda a acestora in
detinerea puterii economice mondiale.
Un rol deosebit in procesul de globalizare il au firmele multinationale si transnationale cu
originea in mai multe tari si care functioneaza concomitent in mai multe tari (ca provenienta a
acestor transnationale: SUA, UE, Japonia).

4
2. Companiile multinationale si internationale si internationalizarea
activitatilor comerciale

2.1 Globalizarea si efectele sale in comertul international

In ultimii 20 de ani, economiile nationale ale tarilor au devenit din ce in ce mai legate unele de
altele datorita schimburilor comerciale, tendinta certa ce a fost denumita globalizare.
Globalizarea se remarca prin raspandirea rapida in toata lumea a productiei, consumului,
investitiilor, serviciilor, tehnologiei si capitalului provocand cresterea numarului si importantei
acordurilor internationale, stabilind regulile jocului pentru un numar mare de subiecte, mergand
de la protejarea mediului pana la comert si crearea institutiilor necesare pentru administrarea
acestor reguli, asa cum este si Organizatia Mondiala a Comertului. Liberalizarea comertului
mondial demonstreaza tendinta societatii moderne de reducere treptata, pana la disparitie a
tuturor categoriilor de obstacole care impiedica dezvoltarea pietelor externe, schimburile si
respectiv circulatia marfurilor la scara mondiala. Importanta pietelor externe este cu atat mai
mare cu cat majoritatea intreprinderilor sunt angrenate intr-un proces de dezvoltare care le obliga
sa gaseasca noi oportunitati de afaceri in alte tari, pe masura ce pietele interne se maturizeaza si
se ingusteaza.
Exista numeroase dovezi ca economia mondiala este mult mai interconectata astazi decat era in
anii ’60 sau ’70. Datele privind comertul ofera o imagine fugara a ceea ce sta in spatele noului
globalism. Ponderea exporturilor in PIB a depasit dublul ponderii din perioada 1960-1990 (de la
9.5% la 20.5%). Comertul mondial cu marfuri a depasit clar ritmul productiei, crescand in medie
o data si jumatate mai repede decat PIB mondial in doar 25 de ani, din 1965.
Afirmatiile privind cresterea rapida pe linia globalizarii comertului, productiei si investitiilor se
bazeaza pe data care nu ar trebui luate ca atare. Desi cifrele referitoare la comert sunt cumva mai
sigure decat cele referitoare la investitii, distorsiunile apar in cel putin doua modele care sunt de
obicei ignorate. Unul este cresterea comertului intra-firma, unde practica transferarii prin
intermediul preturilor umfla valoarea reala a tranzactiilor intre firma-mama si filiale, pentru a
diminua impozitele pe profit platite de companie. Acesta practica poate conduce, deseori, la
supraestimarea valorii reale a bunurilor comercializate. Dar practicile de evitare a impozitarii si
de evaziune fiscala, precum transferal prin preturi, sunt la fel de vechi ca statul-natiune in sine.
Ele nu exclud deloc capitalul transnational si nici nu sunt neaparat mai amenintatoare cand sunt
practicate de catre acesta.
Anul 1989 constituie un moment istoric pentru Europa si nu numai, moment care a bulversat
relatiile economice internationale. Crearea pietei unice europene a impulsionat
internationalizarea productiva. Un exemplu in acest sens este extinderea procesului de
internationalizare a sectoarelor de servicii.
Efectele pozitive ale multinationalelor contribuie la dezvoltarea economica prin:
o aportul de capital;
o cresterea productiei;
o distribuirea unor venituri.
Efectele negative ale multinationalelor sunt:
o investitiile si activitatea acestora nu corespund intotdeauna cu nevoile tarilor in care
actioneaza;
o aportul de tehnologii avansate este limitat, ramanand rezervat tarilor de provenienta;

5
 o inlocuirea producatorilor locali se face fara cresterea in compensatie a productiei;
o pot atrage obstacole economice si politice (sub forma de resentimente si opozitie).

2.2 Consecintele globalizarii in cadrul sistemelor nationale

Structura economiei internationale de la inceputul anilor ’80 pana in prezent s-a axat in special
pe internationalizarea productie. Una din schimbarile cheie identificate si analizate este
importanta crescuta si dezvoltarea rapida a investitiilor straine (ISD). Elementul dominant care a
dirijat economia mondiala intre 1945-1973 a fost dezvoltarea comertului international; se
apreciaza ca incepand cu anii ’80 acesta a devenit cresterea ISD.
Aceste fluxuri de capital pe termen scurt au un oarecare impact indirect asupra cresterii
economice, de vreme ce acestea influenteaza cursurile nationale de schimb si ratele dobanzii ,
dar acestea redistribuie si mai des esecul - in cadrul sistemului international, avand o contributie
redusa la capacitatea structurala a economiilor de a genera cresterea global ape termen lung.
Agentii responsabili pentru ISD sunt companiile multinationale (CMN). Distributia este din
punct de vedere social si geografic inegala pe scara mondiala. ISD sunt puternic concentrate in
tarile industrializate avansate si intr-un numar mic de economii in industializare rapida. In
ultimul timp insa, rolul companiilor multinationale in dezvoltarea economiei globale a capatat o
importanta centrala in analiza nivelului pe care se crede ca aceste sisteme nationale l-au atins
intr-un proces fundamental de transformare.
Insa, o data cu aparitia “globalizarii”, cu dezvolatrea dramatica a firmelor multinationale si
internationalizarea rapida a practicilor comercile, acesta conceptie a importantei centrale a
diferitelor “sisteme nationale” (de afaceri, inovatoare, relatii cu forta d emunca, finante,
productie etc.) a inceput sa fie adesea contestata. Companiile trebuie sa cutreiere acum pamantul
in cautarea unor locatii de productie ieftine dar eficiente, care sa le ofere cele mai mari, mai
sigure si mai profitabile venituri de succes competitiv. Impactul precis al acestor procese de
internationalizare asupra naturii sistemelor comerciale limitate social si economic la nivel
national (sau regional) a devenit subiectul multor analize si speculatii.
Acesta inseamna ca firmele multinationale opereaza in regiuni diferite si la niveluri diferite.
Acestea nu sunt toate la fel ca raspandire geografica a activitatilor lor in afara teritoriilor de
origine, nici in felul in care propriile activitati s-au internationalizat. Din cauza acesta s-a afirmat
ca productia si sistemele comerciale ale tarilor de bastina influenteaza intr-un anumit fel, inspre o
numita atitudine, companiile multinationale.

3. Impactul globalizarii economice

3.1 Legatura dintre natura prin esenta schimbatoare a timpului si spatial si schema de
organizare sociala

Pentru unii “globalizarea” este ceva ce trebuie sa realizam neaparat pentru a fi fericiti; dupa altii
sursa nefericirii noastre rezida tocmai in “globalizare”. Este sigur insa pentru toata lumea ca
globalizarea reprezinta destinul implacapil spre care se indreapta lumea, un proces ireversabil
care ne afecteaza pe toti in egala masura si in acelasi mod. Cu toti suntem in miscare, vrand-
nevrand; imobilizarea nu mai este o optiune realista intr-o lume vesnic schimbatoare. A fi local

6
intr-o lume globalizata este un semn de inadaptare sociala si de degradare. Efectele factorilor
geo-fizici sunt subliniati de Paul Virilio care sugera ca daca pare prematur sa vorbim despre
“sfarsitul istoriei” anuntat de Francis Fukunyama , putem vorbi azi de “sfarsitul geografiei”.
Distanta nu mai conteaza. Mai putem sustine doar idea de granita geofizica. Este motivul pentru
care Bill Clinton, reprezentant al celei mai puternice elite a lumii contemporane sustine ca pentru
prima data in istorie nu mai exista diferente intre politica interna si cea externa.
Un rol important al factorului mobilizare l-a jucat transportul informational pus la acel tip de
comunicare ce nu presupune deloc sau intr-o mica si insignificanta masura, miscarea corpurilor
fizice. Separarea mijloacelor de transport de obiectul sau a dus la diferentiera vitezelor de
deplasare a informatiilor care a crescut mai rapid decat a corpurilor. In sfarsit, aparitia retelei de
comunicare World Wide Web a schimbat semnificatia notiunii de calatorie.
Intr-un studiu efectuat de Steven Flusty , intitulat “ Building Paranoia”, observa explozia
contructiilor intr-un domeniu nou pentru zonele metropolitane: acela al spatiilor interzise”. Acest
spatiu are ca unic scop transformarea extrateritorialitatii sociale a noii elite supralocale intr-o
izolare materiala, corporala de localitate. Elitele au ales izolarea pentru care platesc cu darnicie,
iar restul populatiei este tinuta la respect si obligata sa plateasca pretul cultural, psihologic si
politic al izolarii.

3.2 Efectele globalizarii

Efectele globalizării sunt multiple astfel putem discerne efecte pozitive şi negative, precum:

Efecte pozitive:
o internaţionalizarea producţiei datorită firmelor cu activitate globală;
o asimilarea rapidă a noilor tehnologii;
o privatizarea capătă proporţii mondiale;
o telecomunicaţiile elimină distanţele şi apropie fizic oamenii şi asigură conştientizarea
problemelor globale;
o pieţele financiare şi comerciale trec în faza de integrare a activităţii şi funcţionării lor;
o încurajarea reformelor politice şi economice;
o întărirea dorinţei oamenilor de a trăi într-un sistem guvernat de lege şi prin lege;
o stimularea integrării;
o reducerea probabilităţii războiului şi a recurgerii la utilizarea forţei militare;
o îmbogăţirea culturală etc.

Efecte negative:
o fragmentarea şi slăbirea coeziunii sociale;
o creşterea inegalităţilor pe plan intern şi extern;
o distrugerea sistemului clasic de ierarhizare a valorilor;
o sărăcirea valorilor culturale şi naţionale sub presiunea globalizării şi extinderii tehnicilor
de informare şi comunicare;
o folosirea unor metode legale şi financiare sofisticate de a atinge limitele legilor şi
standardelor locale pentru a controla balanţa dintre muncă şi servicii ale unor regiuni
inegal dezvoltate şi a le întoarce împotriva lor;

7
o răspândirea capitalismului din ţările dezvoltate către ţările în curs de dezvoltare etc.
Bibliografie

1. Bauman Z. , “Globalizarea si efectele ei sociale”, Editura Antet, Bucuresti, 1999;

2. Moise E., “Economie Mondiala”, Editura Victor, Bucuresti, 2005;

3. Anghelache C., “Comertul exterior”, Editura Economica, Bucuresti, 1999;

4. www.biblioteca.ase.ro/resurse/resurse_electronice/revista_articole: