Vodean Virginia

Eseu: Perspective în evoluția economiei mondiale

În context contemporan, economia mondială a devenit o ştiinţă complexă. Ea nu se mai
referă doar la comerţul internaţional, ci se desfăşoară şi pe alte componente.
Se poate, însă, aprecia că importanţa acestui fenomen este deosebit de mare pentru epoca în
care trăim. Economia mondială constituie rezultatul unui proces evolutiv al dezvoltării
schimbului reciproc de activităţi, de la simplu la complex. Printre premisele cele mai importante
ce au stat la baza apariției și dezvoltării economiei mondiale se menționează:
a) dezvoltarea economiei de schimb şi a comerţului dintre diverse ţări;
b) dezvoltarea comerţului cu produse manufacturate, favorizată, în special, de dezvoltarea
industriei;
c) diviziunea internaţională a muncii;
d) progresul tehnic şi tehnologic;
e) expansiunea externă a firmelor din ţările dezvoltate și
f) formarea şi dezvoltarea corporaţiilor.
Interdependenţele economice reprezintă totalitatea interacţiunilor reciproce dintre economiile
naţionale, precum şi a fluxurilor economice internaţionale, în cadrul economiei mondiale. Ele s-
au constituit în timp pe baza unor factori obiectivi şi subiectivi, printre care:

 diviziunea internaţională a muncii;

 deschiderea economiilor naţionale spre exterior, caracterizată, îndeosebi, prin ponderea
exportului şi importului în produsul intern brut;
 dezvoltarea revoluţionară a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în economie;
 nivelul şi evoluţia preţurilor pe piaţa mondială;
 gradul de dezvoltare şi de diversificare a schimburilor şi fluxurilor economice;
 schimbările intervenite în economia mondială şi în raporturile de putere pe plan internaţional;
 factori politici şi sociali etc.

Internaționalizarea, globalizarea, transnaționalizarea sunt noţiuni care exprimă trăsături

importante şi dinamice ale economiei mondiale contemporane. Internaţionalizarea activităţii
economice desemnează o treaptă sau un grad avansat de dezvoltare a interdependenţelor dintre
diferite domenii de activitate, ramuri şi ţări ale lumii. În evoluţia sa, procesul de internaţionalizare
a parcurs două faze, în prezent, aflându-se în cea de a treia fază.
1. Prima fază s-a derulat în primele trei decenii ale perioadei postbelice, concentrându-se
printr-o dezvoltare a comerţului dintre economiile țărilor lumii, care își păstrează
caracterul lor național.
Vodean Virginia

2. Cea de-a doua fază, specifică perioadei 1970-1990, de transnaționalizare, se

caracterizează prin apariția şi dezvoltarea societăţilor transnaţionale şi expansiunea
fluxului de investiții străine.
3. Cea de-a treia fază, care debutează în anii’90, este numită globalizare şi reprezintă stadiul
la care a ajuns procesul real, îndelungat al dezvoltării internaţionalizării vieţii economice
sau al mondializării schimburilor economice şi a interdependenţelor dintre economiile
naţionale, proces care cuprinde nu numai schimburile, ci și celelalte laturi ale vieții
economice.
Globalizarea reprezintă procesul dinamic al intensificării interdependenţelor dintre statele
naţionale, ca rezultat al dezvoltării relaţiilor transfrontaliere de natură economică, politică,
socioculturală etc. şi conturării unor probleme ce necesită o soluţionare globală. Expansiunea
procesului de globalizare a fost şi este determinat de o serie de factori, principalii fiind:
liberalizarea comerţului internaţional cu mărfuri şi servicii, investiţiilor străine directe şi pieţelor
de capital, progresul tehnico-ştiinţific, dezvoltarea comunicaţiilor globale şi a reţelei Internet,
interesul comun al umanităţii de apărare a mediului înconjurător.
Efectele globalizării sunt diverse şi greu de anticipat, cuprind toate domeniile de activitate
ale unei ţări. Cele mai importante avantaje ale globalizării sunt: liberalizarea şi creşterea
transparenţei economiei mondiale; creșterea volumului investiţiilor directe și a rolului
corporaţiilor transnaţionale la nivel mondial; accesul lărgit şi liber la pieţe externe de desfacere
pentru firme şi ţări; intensificarea concurenţei internaţionale - adâncirea specializării şi diviziunii
internaţionale a muncii; impulsionarea dezvoltării progresului tehnologic şi a inovaţiilor;
diversificarea considerabilă a domeniilor de activitate a întreprinderilor; creşterea volumului şi
mărirea vitezei de transmitere a informaţiei, crearea reţelei mondiale – Internet; micşorarea
semnificativă a costurilor, ca urmare a măririi volumurilor de producţie şi optimizării utilizării
factorilor de producţie ceea ce determină creştere economică stabilă etc.
Totodată, globalizarea prezintă şi efecte negative, precum: scăderea siguranţei la toţi
indicatorii de dezvoltare; sărăcirea valorilor culturale şi naţionale, fragmentarea culturală; haos
economic şi devastare ecologică în multe părţi ale lumii; deteriorarea distribuţiei veniturilor etc.
O importanţă deosebită în extinderea globalizării îi revine fenomenului transnaţionalizării vieţii
economice. Procesul de transnaţionalizare înseamnă trecerea de la internaţional la transnaţional
prin îngemănarea globalului şi multinaţionalului. Acest fenomen este strâns legat de apariţia
societăţilor transnaţionale (STN).
STN-urile constituie, astăzi, cea mai importantă forţă de determinare şi pe promovare a
interdependenţelor mondiale. Ele se manifestă simultan în toate spaţiile economice cunoscute –
micro – macro – mondo, ştergând, de fapt, graniţele dintre ele. Fiecare STN are drept scop final
să devină o firmă globală, care să manifactureze produse globale. STN este o întreprindere ce are
un potenţial mare economic, cu un grad înalt de activitate pe arena internaţională, o cifră mare de
afaceri, un volum mare de investiţii directe externe, o pondere înaltă în exporturile mondiale. Una
dintre particularităţile dezvoltării STN-urilor, în ultimii ani, constă în apariţia noilor societăţi,
Vodean Virginia

precum şi extinderea, numărului societăţilor provenite din ţările în dezvoltare. Corporaţiile

transnaţionale au devenit un factor esenţial ce caracterizează noua economie globală: prin rolul
sporit al investiţiilor din sectorul privat, în plan naţional şi extra-naţional; dezvoltarea şi
transmiterea de noi informaţii şi tehnologii de producţie, prin participarea la activitatea
industriilor globalizate.