MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
CATEDRA DE DREPT

REFERAT

INEGALITĂȚI ȘI DECALAJE ÎN ECONOMIA

MONDIALĂ

Autor:
Studenta grupei AP21R,
Ana GRACHILA

Conducător științific:
Conf.univ., dr.
Natalia BRANAȘCO

BĂLȚI , 2018
1
 Cuprins

1. Introducere...........................................................................................................................3
2. Noțiuni generale privind inegalitatea, decalajul și economia mondială..............................4
3. Stadiile mondializării...........................................................................................................5
4. Forme de inegalități ale economiei naționale. Efectele inegalității.....................................6
5. Decalajele economice..........................................................................................................7
6. Concluzii și recomandări.....................................................................................................8
7. Bibliografie........................................................................................................................10
8. Anexe.................................................................................................................................11

2
 ,,Economia noastră este rezultatul a milioane de decizii
Pe care le adoptăm în fiecare zi referitoare la producție,economisire și mai ales investiții”
Dwight Eisenhower

1. Introducere

Economia mondiala, ca ansamblu al economiilor nationale si a interdependentelor dintre ele,

este considerata o treapta calitativa superioara a schimbului mutual de activitati intre acestea
desfasurat pe piata mondiala, in acord cu diviziunea mondiala a muncii.

Interdependentele economice internationale au parcurs un proces continuu si uneori

contradictoriu, de la schimbul mutual de bunuri intre tari, la piata mondiala si la economia
mondiala.

Inegalitatile pot fi considerate relatii cantitative, calitative si structurale intre marimi, entitati,
fenomene sau procese ce au dimensiuni, sfere de cuprindere, intensitati de manifestare diferite in
timp si spatiu; ele se exteriorizeaza sub diferite forme de decalaje economice.

Decalajele economice sunt discrepante cantitative, calitative, structurale intre nivelurile si

intensitatile dezvoltarii economice a tarilor, evaluate prin compararea indicatorilor de rezultate
sau structurilor macroeconomice (PIB total si pe locuitor, PNN pe locuitor, structura de ramura a
economiei, ponderea diferitelor ramuri in produsul intern brut, productia si consumul pe locuitor
la principalele bunuri economice, gradul de alfabetizare, structura comertului exterior, indicatori
ai bunastarii, etc.).

Realitatea ultimului secol atesta faptul ca statele cu o deschidere larga catre economia
mondiala inregistreaza niveluri scazute de inegalitate. Cu toate acestea, globalizarea nu va
produce egalitate. Dar, inegalitatea va fi mai mica intr-o lume in care integrarea economica va fi
deplina, decat in una partial globalizata.

3
 2. Noțiuni generale privind inegalitatea, decalajul și economia mondială

Nu există o unanimitate in ceea ce priveşte definirea economiei mondiale. Şi este firesc să fie
aşa, mai ales atunci cand fenomenul studiat este complex şi cunoaşte un ritm de schimbare tot
mai rapid. In aceste condiţii, înclinăm către o definiţie simplă care să surprindă insă esenţialul,
ceea ce este general valabil.

Economia mondială reprezintă acel stadiu al schimbului reciproc de activităţi, cand este
implicată majoritatea agenţilor economici de pe glob.

Această definiţie necesită cateva precizări:

- Expresia „schimb reciproc de activităţi” nu trebuie inţeleasă in sensul ei strict, redus la simple
operaţiuni de vanzare-cumpărare. Pe langă schimbul propriu-zis, ea presupune şi relaţii
determinate de activităţi productive sau de servicii la scară naţională sau internaţională.

- Economia mondială nu se reduce deci la sfera circulaţiei (a bunurilor economice, a capitalurilor

etc.), ci cuprinde şi sferele producţiei materiale, cercetării ştiinţifice, consumului. De aceea,
conceptul de economie mondială este expresia teoretică a unui complex de relaţii economice.

- Agenţii economici sunt participanţii la desfăşurarea proceselor economice. Ei pot fi:

a) rezidenţi , cei care desfăşoară o activitate de cel puţin un an pe un teritoriu naţional (firmele
autohtone, instituţii guvernamentale sau ale administraţiei publice locale, filiale ale unor societăţi
transnaţionale, reprezentanţe ale unor organizaţii economice internaţionale);
b) nerezidenţi , cei care desfăşoară o activitate in afara ţării considerate, dar şi investitorii străini de
portofoliu pe termen scurt.
Implicarea agenţilor economici in schimbul reciproc de activităţi la scară mondială a devenit
semnificativă numai de la un anumit moment al dezvoltării istorice, atunci cand capitalismul s-a
extins pe intregul glob.
In prezent, cei mai importanţi agenţi economici sunt societăţile transnaţionale.(vezi anexa nr.
1). Definirea termenilor, conform dicționarului economic:
Inegalitatea reprezintă faptul de a fi inegal, lipsă de egalitate; neegalitate; disproporție;
imparitate.
Decalaj, este o modalitate de comparare a performanțelor obligațiunilor și a acțiunilor.
Decalajul este definit ca fiind producția medie a echităților minus producția medie a
obligațiunilor.

4
3. Stadiile mondializării
O analiză a procesului formării economiei mondiale nu poate pierde din vedere evoluţia
agenţilor economici privaţi, a caracteristicilor mişcării lor.
In intervalul cuprins intre secolul XVI – momentul apariţiei embrionare a pieţei mondiale – şi
pană spre sfarşitul secolului al XIX-lea, agenţii economici particulari produceau bunurile
economice, de regulă, in interiorul ţării de origine, pentru a vinde apoi o parte din ele peste
graniţă. Mult timp după prăbuşirea feudalismului şi naşterea capitalismului, comerţul
internaţional a reprezentat principala activitate economică externă a marilor intreprinderi.
Inceputul secolului XX marchează o adevărată revoluţie la nivelul agenţilor economici privaţi.
Firmele cele mai puternice nu se mai limitează la investiţii interne de capital, ci trec, din ce in ce
mai pronunţat, la investiţii peste graniţele naţionale. Consecinţa: un bun economic incepe să fie,
tot mai mult, rezultatul producţiei organizate concomitent in mai multe ţări. Acest nou fenomen
se află la baza creşterii interdependenţelor la scară internaţională, dand un impuls hotărator
mondializării activităţii economice.
Se poate vorbi, aşadar, despre diferite stadii ale mondializării economiei:
Primul stadiu este cel al mondializării prin comerţul exterior. El devine evident după prima
revoluţie industrială şi durează pană la inceputul secolului XX. Ţinand seama de caracteristicile
sale, acest stadiu poate fi denumit cel al economiei internaţionale. Este stadiul afirmării
economiilor naţionale.
Naţionalismul economic şi suveranitatea naţională, pe de o parte, libera concurenţă, pe de altă
parte, erau la ordinea zilei. In centrul politicii economice a statelor naţionale se află echilibrul
balanţei lor comerciale. Thomas Mun (1571-1640), reprezentant al mercantilismului, scria:
„Mijlocul normal pentru a ne spori bogăţia şi cantitatea de metal preţios este comerţul exterior,
trebuind mereu să observăm regula de a vinde străinătăţii in fiecare an o valoare mai mare decat
aceea pe care o folosim de peste graniţă”.
Stadiul următor al mondializării se află sub semnul preponderenţei investiţiilor externe de
capital în comparaţie cu comerţul internaţional. După primul război mondial, această tendinţă
capătă accente tot mai pronunţate, aflandu-se la originea transnaţionalizării vieţii economice.
Firmele transnaţionale, prin activitatea lor, transgresează graniţele naţionale. Frontierele
economice ajung să nu mai coincidă cu cele politice. Politica economică oficială are drept
principal obiectiv echilibrarea balanţei de plăţi externe.
In prezent, pe fondul accenturării activităţii şi rolului firmelor transnaţionale, are loc o
puternică integrare a activităţii economice la scară planetară. Apare tendinţa de globalizare a
economiei, care inseamnă creşterea în proporţii fără precedent a interdependenţelor dintre agenţii
economici, dintre economiile naţionale, generand implicaţii vaste şi, uneori, imprevizibile asupra
5
principalelor pieţe internaţionale. Globalizarea economiei creează condiţii pentru ca ritmul
afacerilor să crească ameţitor, dar şi pentru manifestarea din ce în ce mai amplă a „efectului de
domino”.

4.Forme de inegalități ale economiei naționale. Efectele inegalității

In literatura economică de specialitate se întîlnește deseori sintagma de inegalități și decalaje

manifestate în cadrul economiei mondiale, pe diferite planuri.

Inegalitățile pot fi considerate relații cantitative, calitative și structurale între mărimi, entități,
fenomene sau procese ce au dimensiuni, sfere de cuprindere, intensități de manifestare diferite în
timp și spațiu; ele se exteriorizează sub diferite forme de decalaje economice.

In prezent amplificarea inegalității decurge din participarea diferențiată a țărilor la globalizare,

potrivit gradului de dezvoltare economica. Inegalitatea economică, îndeosebi în repartizarea
veniturilor, a devenit o problema globală a omenirii.

Specialiștii consideră că există mai multe forme de inegalități, ce constituie atat premise, cat
și efecte ale dezvoltarii economice:

- inegalitați în interiorul țărilor și inegalități între țări (internaționale)

- inegalități în venituri

- inegalități în indicatori ai dezvoltarii umane

- inegalități privind educația și accesul la cultura

- inegalități privind accesul la servicii de calitate

- inegalități privind gradul de libertate economică și/sau politica

- inegalități privind transparența proceselor de guvernare

- inegalități privind nivelul corupției și/sau al economiei subterane

- inegalitați privind produsul intern brut pe locuitor, etc.

6
 Efectele inegalităților pot fi puternice, deoarece ele nu actioneaza doar individual ci se
intersecteaza si interconditioneaza in permanenta in plan national si international.

Realitatea ultimului secol atesta faptul ca statele cu o deschidere larga catre economia
mondiala înregistrează niveluri scazute de inegalitate. Cu toate acestea, globalizarea nu va
produce egalitate. Dar, inegalitatea va fi mai mica într-o lume în care integrarea economica va fi
deplina, decît în una parțial globalizata.

5. Decalajele economice

Decalajele economice sunt discrepante cantitative, calitative, structurale între nivelurile și

intensitățile dezvoltarii economice a țărilor, evaluate prin compararea indicatorilor de rezultate
sau structurilor macroeconomice (PIB total si pe locuitor, PNN pe locuitor, structura de ramura a
economiei, ponderea diferitelor ramuri in produsul intern brut, productia si consumul pe locuitor
la principalele bunuri economice, gradul de alfabetizare, structura comertului exterior, indicatori
ai bunastarii, etc.).

Pentru a surprinde mai bine inegalitățile și decalajele dintre țări, ONU folosește din 1990 un
sistem de indicatori ai dezvoltarii umane (Human Development Index – HDI). Cu ajutorul HDI
se poate stabili locul unei economii în cadrul economiei mondiale, la un moment dat sau pe o
anumita perioada.

Decalajele pot fi cantitative (discrepante numerice, de marime, intre indicatorii

comparati), calitative(discrepante intre laturile esentiale ce definesc indicatorii
respectivi), absolute (discrepante intre indicatori, manifestate prin deosebiri comparabile in
privinta ponderii si ritmurilor inregistrate de indicatorii macroeconomici ce se compara) sau in
stransa legatura cu un anumit criteriu de referinta, cum ar fi: starea economiei (boom sau
recesiune), structura tehnica, tehnologica sau economica, timpul pentru care se realizeaza
analiza, etc.

7
 6. Concluzii și recomandări
Inegalitatea reprezintă faptul de a fi inegal, lipsă de egalitate; neegalitate; disproporție;
imparitate
iar decalajul este o modalitate de comparare a performantelor obligatiunilor și a acțiunilor.
Decalajul este definit ca fiind producția medie a echitatilor minus producția medie a
obligațiunilor.
Economia mondială: reprezintă acel stadiu al schimbului reciproc de activităţi, cand este
implicată majoritatea agenţilor economici de pe glob.
Prima şi cea mai importantă premisă a economiei mondiale o constituie dominaţia proprietăţii
private. Dreptul la proprietate privată stă la baza libertăţii omului şi a liberei intreprinderi. Istoria
acestui tip de proprietate se pierde in negura vremurilor.Prima mare diviziune a muncii –
separarea triburilor de păstori de masa celorlalte triburi – are ca efect principal apariţia
plusprodusului.

Primii proprietari particulari din istorie au fost capii familiilor patriarhale, iar primul obiectiv
semnificativ al proprietăţii private l-au constituit vitele;

Pasul următor l-a reprezentat autonomia producătorului direct. El a avut la bază tocmai
proprietatea privată şi existenţa plusprodusului.

Sfîrşitul sec. al XV-lea şi sec. imediat următor, al erei noastre, anunţau debutul unei noi epoci
în activitatea economică. Evenimentele din acel timp – marile descoperiri geografice,
importantele cuceriri coloniale – au permis includerea unui impuls vieţii economice. Comerţul
dintre Lumea Veche şi Lumea Nouă va creşte în ritmuri nemaiîntalnite. Referindu-se la această
perioadă, Adam Smith, reprezentant de seamă al şcolii clasice engleze, „economistul epocii
manufacturiere”, scria: „Mărfurile europene erau aproape toate noi pentru America, iar multe
dintre cele din America erau noi pentru Europa. Astfel începu să se facă un nou schimb de
produse cum nici nu se mai gîndise nimeni vreodată înainte...”

Secolul al XVI-lea este secolul apariţiei germenilor pieţei mondiale. Activitatea la nivel
microeconomic este stimulată considerabil; iau fiinţă manufacturile. e la punctul culminant al
puterii sale comerciale.

O dată cu crearea marilor manufacturi, devine evident că „economia inchisă” trebuie să cedeze
locul „economiei deschise”, orientată către piaţă. Tot mai mult se acumulează premisele pentru
saltul de la nivelul microeconomic la cel macroeconomic.

Stadiile mondializării sint mondializarea prin comerțul exterior:

8
- El devine evident după prima revoluţie industrială şi durează pîacest stadiu poate fi denumit cel
al economiei internaţionale. Este stadiul afirmării economiilor naţionale.nă la începutul secolului
XX.

Preponderenţa investiţiilor externe de capital

- După primul război mondial, această tendinţă capătă accente tot mai pronunţate.Frontierele
economice ajung să nu mai coincidă cu cele politice. Politica economică oficială are drept
principal obiectiv echilibrarea balanţei de plăţi externe.

Organizaţia World Economic Forum (WEF) a sintetizat un top 10 ale celor mai importante
ameninţări din 2015 la adresa economiei mondiale şi a ordinii internaţionale, în ultimul său
raport de specialitate. World Economic Forum etichetează aceste ameninţări drept „tendinţe”,
deşi consecinţele unora dintre acestea sunt de-a dreptul terifiante pentru societatea globală,
intensificarea inegalităţii veniturilor, creşterea persistentă a ratei şomajului, o noua criză, cea a
leadership-ului, competiţie geostrategică în creştere, destabilizarea democraţiei, riscul poluării
din ţările emergente, intensificarea apariţiei fenomenelor meteo severe, intensificarea
naţionalismului, resurse de apă potabilă limitate, creşterea gradului de importanţă a sănătăţii în
economie.

"Economia noastră este rezultatul a milioane de decizii pe care le adoptăm în fiecare zi

referitoare la producție, economisire și, mai ales, investiții" Dwight Eisenhower

1.Economia mondiala este marcata de citeva probleme globale. Dintre acestea, mai importante
sunt: problema alimentatiei, poluarea mediului si problema energetica.

2. Problema alimentatiei imbraca doua forme: malnutritia si subnutritia. Ea este o problema

specifica tarilor subdezvoltate.

3. Problema poluarii este foarte complexa, regasindu-se pe mai multe dimensiuni: poluarea
aerului, apei si a mediului natural.

4. Problema energetica apare datorita caracterului limitat al resurselor energetice, ceea ce

determina insuficienta lor in raport cu nevoile

9
 7. Bibliografie
- ASE, Economie, Editia a sasea, Editura Economica, 2003, p. 326.
- Boris Chistruga, Constantin Postică, Economia mondială și relații economice
mondiale, Editura Economica, Chișinau 2010.
- http://www.creeaza.com/afaceri/economie/Interdependentele-economice-in745.php.
- http://www.seap.usv.ro/~ro/cursuri/ECTS/ECTS_GE.pdf.
- https://conspecte.com/Geoeconomia/sistemul-economiei-mondiale.html.
- https://prezi.com/r3axult6y-vq/inegalitati-si-decalaje-in-economia-mondiala/.

10
Anexa nr. 1

11