In perioada interbelica, in Europa s-au manifestat ideologiile democratice si
totalitare in mai multe state, precum Germania, Rusia, Italia, Anglia, Franta. Un alt stat in care s-a manifestat un regim totalitar a fost Portugalia. In acest stat a fost instaurata, in 1926, Republica unitara, care din 1933 a fost condusa de Antonio de Oliveira Salazar, acesta detinand puterea absoluta. Salazar a primit in prim plan functia de ministru de finante, insa a demisionat cand i-a fost refuzata cererea puterilor depline. Regimul militar condus de Carmona s-a dovedit a fi incompetent in gestionarea problemelor financiare ale tarii, astfel Salazar a primit din nou functia de ministru al finantelor, alaturi de autoritatea deplina solicitata prima oara. Conducatorul este responsabil pentru instaurarea Estado Novo, prin care, conform Constitutiei din 1933, Portugalia a devenit un stat fascist, corporatist, lipsit de partide politice si alte institutii democratice, astfel devenind un stat autoritar. Regimul condus de Salazar a avut parte de o popularitate deosebita, fiind considerat garantul stabilitatii si prosperitatii tarii, tinand cont si de dificultatile economice create de razboiul civil din Spania, si de cel de-Al doilea Razboi Mondial. Acesta a fost un regim favorabil cetatenilor in primii ani in care a fost instaurat, insa, cu trecerea anilor, poporul a devenit tot mai nemultumit datorita schimbarilor economice, represiunilor politice si infrangerilor militare suferite in coloniile africane. In 1968, Salazar a suferit un atac cerebral in urma caruia nu si-a revenit, fiind urmat in functie de Caetano, care nu a suportat tensiunile acumulate in timpul dictaturii salazariene.