Sunteți pe pagina 1din 3

Oda in metru antic de Mihai Eminescu arta poetica filozofica creatie lirica de factura clasica

"Nu credeam sa-nvat a muri vrodata; Pururi tanar, infasurat in manta-mi, Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii Cand deodata tu rasarisi n cale-mi, Suferinta tu, dureros de dulce!!! Pan-in fund "aui voluptatea mortii Nenduratoare! #alnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca $ercul inveninat de haina-i; %ocul meu a-l stinge nu pot cu toate &pele marii! 'e-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet, Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari!!! Pot sa mai renviu luminos din el ca Pasarea Phoeni() Piara-mi ochii tur"uratorldin cale, *ino iar in san, nepasare trista; Ca sa pot muri linistit, pe mine Mie reda-ma+" Poezie a maturitatii artistice depline, a implinirii perfectiunii clasice "in metru antic", "Oda" lui Mihai Eminescu a fost pu"licata in decem"rie ,--., dupa ce parcursese un lung proces de gestatie de aproape zece ani, timp in care poetul a conceput unsprezece variante succesive! O prima versiune in metru antic este "Oda pentru Napoleon", devenita in alta varianta "Oda in metru antic", pastrand acelasi motiv poetic al maririi, ca sim"ol al originii geniului, al prorocirii! n versiunile urmatoare, se accentueaza atitudinea lirica si se contureaza stari tipic eminesciene/ voluptatea durerii, sentimentul prefacerii vietii in vis, poezia devenind o elegie de iu"ire! Magnificul vers, socotit cel mai impresionant vers scris vreodata in lim"a romana, "Nu credeam sa-nvat a muri vrodata", apare a"ia in a saptea versiune a "Odei"! 'e la prima variants pana la forma definitiva, poezia isi schim"a tonalitatea de oda intr-una de elegie erotica, pastrand numai "cadrul de proportii titaniene" 0'!Popovici1 si structura metrica a odei antice; ca forma, poezia se modifies de la ,2 strofe la 3 strofe, cate are creatia definitiva 0finalizata, pro"a"il, in ,--4-,--21! n studiul "Eminescu si clasicismul greco-latin", '!Murarasu se referea la "ucenicia la scoala antica" pe care poetul a facut-o prin traduceri si e(ercitii de versificatie peste care a suprapus propria e(perienta sufleteasca, devenind astfel "un desavarsit asimilator al tehnicii maestrului si o data cu originalitatea spirituala a lui Eminescu triumfa in lim"a noastra si arta antica in una din formele cele mai pure!" 5itlul "Oda 0in metru antic1" releva antiteza dintre sensul cuvantului "oda", care inseamna lauda, imn de slava, si tristetea profunda, chinurile sfasietoare ale poetului, care a ramas nemuritor prin puterea geniului sau ilustrata si in versurile acestei poezii! 5ema poeziei este filozofica, ilustrand atitudinea superioara a poetului privind cunoasterea si mai ales autocunoasterea, prin opozitia dintre atitudinea contemplativa a trecutului si prezentul mistuitor, construind imaginea eului poetic, "acel eu care a aflat ca 6este in noi ceva mai adanc decat noi insine7, asadar eul care si-a gasit sinele" 0Constantin Noica1! n poezie se manifesta,

asadar, lirismul su"iectiv! Strofa intai! ncipitul -"Nu credeam sa-nvat a muri vrodata"-este, cu siguranta, cel mai profund gand poetic din literatura noastra, sintetizand un intreg sistem filozofic, prin care eul liric dezvaluie trecutul relativ 0"sa-nvat"1 al tineretii sale, un timp cand se credea vesnic apartinator al Cosmosului! &titudinea contemplativa a poetului se manifesta prin starea de visare catre elemente cosmice definitorii ale solitudinii/ "Ochii mei naltam visatori la steaua8 Singuratatii!" *er"ele din prima strofa, aflate la imperfect -"nu credeam", 9"naltam"-, proiecteaza actiunea con:unctivului "sa-nvat" intr-un trecut relativ in care eul liric se simtea contopit cu Cosmosul, stare intrerupta cu "rutalitate de infinitivul "a muri" cu valoare atemporala, definind un fenomen continuu, ce pandeste omul! Strofa a doua e(prima, printr-un o(imoron, suferinta "dureros de dulce" a eului poetic, provocata de aparitia surprinzatoare a iu"irii mistuitoare, "deodata tu rasarisi in cale-mi", care-i trezeste pentru prima oara "voluptatea mortii8 Nenduratoare", constientizand cu tristete efemeritatea imului, destinul implaca"il al conditiei de muritor! Strofa a treia e(prima patima devoratoare a eului liric pentru femeie, desi mitologia antica ofera e(emple de chinuri fizice la care sunt supusi eroii mitici Nessus si $ercul, din pricina intrigii unei femei! ;egenda din mitologia greaca povesteste cum $ercules, incitat de sotia sa, 'eianira, impotriva centaurului Nessus il ucide cu o sageata otravita! Cu ultimele puteri, Nessus o sfatuieste pe 'eianira sa-si im"race sotul intr-o camasa muiata in sangele lui, care se dovedeste inveninat si inflama"il, astfel ca $ercules moare in chinuri cumplite! ncercand sa-si scoata camasa de pe trup, o smulge odata cu carnea, suferinta mortii fiind ingrozitoare! 5ot astfel, sufletul poetului este mistuit de patima erotica, pe care o simte chinuitoare pana in strafundurile eului liric, focul ce-l arde nu poate fi stins "cu toate8 &pele marii"! Strofa a patra! Pierzand singuratatea, s-a pierdut pe sine, confesiunea atinge momentul culminant al suferintei, com"ustia 0arderea1 erotica fiind la apogeul chinurilor in care poetul agonizeaza/ "'e-al meu propriu vis mistuit ma vaiet8 Pe-al meu propriu rug, ma topesc in fiacari!!!"! Sim"olul pSsarii Phoeni( presupune speranta recastigarii unei vietii puriflcatoare prin ardere, adica prin iu"ire, eul liric intre"andu-se daca ar fi posi"ila o renastere a sinelui, asemanatoare cu aceea a miticei pasari/ "Pot sa mai renviu luminos din el ca8 Pasarea Phoeni()"! <ltima strofa depaseste forma elegiei, accentele filozofice ale rugaciunii de reintegrare a fiintei, "*ino iar in san, nepasare trista;" aduc aminte omului de trecerea in nefiinta, cu conditia regasirii propriei identitati, atat de zdruncinata prin ivirea iu"irii/ "Ca sa pot muri linistit, pe mine8 Mie redama+"! *iata e o cale pentru cunoasterea de sine si o permanenta invatare a mortii, e(istenta umana fiind conditionata de ideea ca "Moare numai cel ce se stie pe sine", cum scrie Nichita Stanescu in poezia "& unsprezecea elegie"! Poezia "Oda 0in metru antic1" sintetizeaza filozofic marile pro"leme ale e(istentei umane/ cunoasterea si autocunoasterea, dragostea, moartea, relatia cu universul, ciclul vietii fiind incomplet fara trairea mistuitoare a iu"irii, ca unica si inevita"ila cale de cunoastere si mai ales de autocunoastere! Procedee artistice! Mihai Eminescu creeaza, in poezia "Oda 0in metru antic1", un lim"a: artistic e(presiv nu prin podoa"e stilistice, ci prin valorificarea metaforica a lim"ii la nivel morfologic si sintactic! *er"ele din prima strofa, aflate la imperfect -"nu credeam", 9"naitam"-, proiecteaza actiunea con:unctivului "sa-nvat" intr-un trecut relativ in care eul liric se simtea contopit cu Cosmosul, stare intrerupta cu "rutalitate de infinitivul "a muri" cu valoare atemporaia, definind un fenomen continuu, ce pandeste omul! 5rairea clocotitoare si mistuitoare a sentimentului de iu"ire este de data recenta, "rusca, surprinzatoare, fapt sugerat de perfectul simplu al ver"elor "rasarisi", ""aui" si de repetarea pronumelui personal de persoana a -a singular, "tu", care sugereaza aparitia femeii in viata "ar"atului/ "Cand deodata tu rasarisi in cale-mi,8 Suferinta tu, dureros de dulce!!!"! E(presivitatea stilistica a strofei sporeste emotia artistica a poeziei prin cele doua constructii o(imoronice "dureros de dulce" si "voluptatea mortii"! O inedita si surprinzatoare su"tilitate stilistica ce sugereaza mistuitoarea com"ustie erotica este construita simetric in strofele a treia si a patra/ primele doua versuri din fiecare strofa e(prima suferinta, iar al treilea cuprinde o afirmatie -"%ocul meu a-l stinge nu pot cu toate8 &pele marii"- si, respectiv o interogatie poetica "Pot sa mai renviu luminos din el ca8 Pasarea Phoeni()"!

Eminescu valorifica aici moartea eroilor mitici $ercules si Nessus, pentru a sugera suferintele mistuitoare ale iu"irii, cu intentia de a transmite cititorilor o e(perienta sacra! n ultima strofa ver"ele se afia la imperativ -"vino", "reda-ma"-, sugerand aspiratia omului de geniu spre redo"andirea identitatii sinelui, spre o posi"ila refacere a unitatii intregului pierdut in tinerete prin aparitia tul"uratoare a iu"irii si pentru care este necesara o "nepasare trista"! n ultimele doua strofe se remarca ad:ectivele pronominale antepuse - "al meu vis", "al meu rug"! *ersurile finale ale fiecarei strofe se disting fie printr-un singur cuvant, fie printr-o sintagma, scrise cu ma:uscuia, ce sintetizeaza ideatic viziunea eminesciana privind conditia omului in lume/ "Singuratatii", "nenduratoare", "&pele marii", Pasarea Phoeni(", "Mie reda-ma+"! "Oda" eminesciana este inrudita cu poezia lui $oratiu prin metrica si cu marile te(te literare ale culturii universale prin a"senta rimei si prin ma(ima concentrare a profundelor idei filozofice e(primate! Mai mult/ http/88===!e"acalaureat!ro8c8.8>?8.>48@8Oda-in-metru-antic-de-MihaiEminescuAi(zz4B-,vEi@@