Perspectiva narativă

Textul fragmentar, selectat din opera X de Y aparţine genului epic, iar o trăsătură esenţială o
reprezintă perspectiva narativă care este: obiectivă ( persoana a III-a)/ subiectivă (persoana I),
acţiunea/ întâmplările fiind relatate de un narator obiectiv (persoana a III-a)/ subiectiv (persoana
I), semnificativi fiind indicii morfologici utilizaţi (verbe şi pronume la persoana I/ a III-a-
exemple).
Naratorul în aceste perspective poate fi:
-omniscient, omniprezent, homodiegetic, subiectiv, intradiegetic, narator-personaj (persoana I);
-omniscient, obiectiv, neimplicat în acţiune, martor la evenimente, heterodiegetic, extradiegetic
(persoana a III-a).
Comentarea ideii poetice prin evidenţierea relaţiei cu textul şi mijloacele artistice
Textul liric X de Y se centrează pe tema...(morţii, trecerii inexorabile a timpului, naturii,
comuniunii omului cu natura, iubirea, iubirea pierdută, arta poetică, condiţia poetului, creaţia),
specifică unui poet, care vrea să sensibilizeze cititorul. Încă din incipitul poeziei se remarcă X
(ce figură de stil?- metafora ,,muzică de toamnă’’sugestie a unei atmosfere sumbre, melancolice).
În aceeaşi ordine de idei, Y (epitetul ,,note dulci’’evidenţiază speranţa eului liric, însă dispare
orice posibilitate de salvare).
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Z transmite sentimente
de...faţă de...care se află în deplin acord cu elementele...
Rolul indicaţiilor scenice
Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind
jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică esenţială a genului dramatic. În textul
fragmentar prezentat selectat din opera Z, acestea au rolul/notează succint detalii privind decorul
(ex.de citate), elemente nonverbale, precum: limbajul trupului, gesticulaţia, mimica, mersul-
exemple pentru fiecare. Totodată, acestea surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi
la manifestările involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit: tremurul vocii, râsul,
bâlbâiala, oftatul, geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, plânsul în timpul vorbirii,
văicărelile, ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru fiecare.
Textul dramatic fragmentar selectat din opera X este semnificativ pentru prezentarea acestor
indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-
zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.
Rolul indicațiilor scenice
Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind
jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică esenţială a genului dramatic. În textul
fragmentar prezentat selectat din opera ,,Iorgu de la Sadagura’’, acestea au rol descriptiv,
surprinzând mișcările agitate ale personajelor, care stârnesc comicul de situație (,,intră și se
aruncă în brațele moșului său’’, ,,căutând cu lornionul la Gângu’’).Totodată, acestea surprind şi
elementele paraverbale, care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii, ale unor
stări de spirit: (,,plângând’’, ,,îl sărută’’).
Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Iorgu de la Sadagura’’ este semnificativ pentru
prezentarea acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci
şi în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.
Semnificațiile textului, evidențiind două mijloace/procedee artistice
Textul liric ,,Pe mare’’ de Vasile Alecsandri se centrează pe tema iubirii pierdute, specifică unui
poet care vrea să sensibilizeze cititorul. Îndrăgostitul nu poate vedea nimic în absența persoanei
dragi. Încă din incipitul poeziei se remarcă invocația retorică ,,Scump înger!’’, care accentuează
absența perechii, dar și lipsa unui răspuns din partea acesteia. În aceeaşi ordine de idei, epitetul
în inversiune ,,neagra ceață’’ sugerează spațiul neprielnic al suferindului și în care este obligat să
trăiască în absența iubitei.
Întreaga creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Alecsandri transmite
sentimente de tristețe, de dor faţă de iubita și de dragostea pierdute.
Semnificațiile textului, evidențiind două mijloace/procedee artistice
Textul liric ,,Poezia’’ de I.H.Rădulescu se centrează pe tema condiției poetului în lume, specifică
unui poet pașoptist. Încă din incipitul textului, metafora ,,libertatea mumă a fericirii
fac’’constituie implicarea artistului în istoria poporului. Enumerația ,,La câmp și la cetate (...) În
carceri pe ruine’’sugerează capacitatea vocii lirice de a traduce estetic viața și aspirațiile
întregului popor. În aceeaşi ordine de idei, inversiunea ,,pe-ale ei ruine în pace mă așez’’
ilustrează capacitatea locurilor care au fost martore evenimentelor glorioase din trecut. Întreaga
creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Rădulescu dorește să ofere un mesaj
esențial receptorilor, invitându-i la înfăptuirea idealurilor naționale.
Subiectul al II-lea
Mihu este personajul principal al textului fragmentar al operei literare ,,Gura satului’’ de Ioan
Slavici, deoarece participă la acțiune, iar autorul îşi exprimă prin intermediul lui viziunea despre
lume, atitudinea faţă de aceasta, sentimentele sau ideile.
Întreg discursul se focalizează pe conflictul interior al lui Mihu, evidențiind obligațiile pe care le
are ca tată și cutumele sociale de a-și mărita fata. Pe de o parte, se remarcă, în construcția
personajului, caracterizarea directă făcută de narator ,,necăjit și frământat de gânduri’’, sugerând
zbuciumul pe care-l are și dorința de a găsi o soluție. Pe de altă parte, caracterizarea indirectă,
prin fapte ,,el mormăia ca un urs îndârjit’’, arătând condiția de introvertit a unui erou incapabil
să-și exteriorizeze zbuciumul.
Semnificațiile textului, evidențiind două mijloace/procedee artistice
Textul liric ,,Luna iese dintre codri’’ de Mihai Eminescu se centrează pe tema naturii și a iubirii
neîmplinite, specifică unui poet romantic. Încă din incipitul textului se remarcă personificarea
,,Și-s cu neguri îmbrăcate/Lac, dumbravă și pădure’’constituie umanizarea unei naturi capabile
să reflecte trăirile ființei. Epitetul ,,Stele tremurânde’’sugerează trăirile și emoțiile
îndrăgostitului, iar metafora ,lințolii de zăpadă’’ ilustrează participarea întregii naturi la
dezintegrarea interioară a suferindului, a cărui iubire se situează sub auspiciile morții. Întreaga
creaţie reprezintă o chintesenţă a mesajului poetic, astfel, Eminescu dorește să ofere un mesaj
esențial, care arată supliciul absolut al eului poetic, frământat de solitudine ,, Ah, mă simt atât de
singur!’’
Subiectul al II-lea/IDEEA POETICĂ ȘI DOUĂ PROCEDEE DE REALIZARE ARTISTICĂ
Poezia citată se centrează pe tema naturii, dar și a condiției umane. Încă din incipitul textului,
este evocată comuniunea dintre eul liric și o natură capabilă să-i oglindească trăirile, idee redată
cu ajutorul exclamației retorice: ,,O, desfrunzirile din urmă!’’. În plus, epitetul dublu ,,nori
haotici și obscuri’’ sugerează o disoluție a ființei, care se produce sub îninrâurirea nefastă a
anotimpului automnal, simbol al tristeții, fapt reieșit și din epitetul ,,zări murinde’’. Imaginea
auditivă ,,avântul surd’’ denotă, în aceeași ordine de idei, condiția nefericită a unui subiect liric
înstrăinat de sine și de alteritate.
Rolul indicaţiilor scenice
Indicaţiile scenice oferă îndrumări esenţiale pentru transpunerea textului în spectacol, sprijinind
jocul actorilor. Acestea constituie o caracteristică aparte a genului dramatic. În textul fragmentar
prezentat selectat din opera ,,Danton’’, acestea au rolul/notează succint detalii privind elemente
nonverbale, precum: expresia feței și limbajul trupului (,,a rămas cu fața nemișcată, o privește
simplu’’, ,,îl strânge cu mâinile ei mici și albe’’), gesticulaţia (,,își trece mâna prin păr ca sufocat,
uriaș, slut, se frânge hidos, cu capul în piept’’). Totodată, acestea surprind şi elementele
paraverbale, care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii (,, îl privește cu
emoție’’), ale unor stări de spirit: râsul (,,surâzând pe gândite’’ ,,surâde mereu, calm, cald’’).
Textul dramatic fragmentar selectat din opera ,,Danton’’ este semnificativ pentru prezentarea
acestor indicaţii scenice, care conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi în lectura
propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.
Perspectiva narativă
Textul fragmentar selectat din opera ,,În vreme de război’’ de I. L. Caragiale aparţine genului
epic, iar o trăsătură esenţială o reprezintă perspectiva narativă care este: obiectivă ( persoana a
III-a), iar acţiunea/ întâmplările fiind relatate de un narator obiectiv (persoana a III-a),
semnificativi fiind indicii morfologici utilizaţi: verbe la persoana a III-a, ,,începuseră’’,
,,credea’’, ,,găsise’’ şi pronume la persoana III-a ,,îi’’. Naratorul este omniscient, omniprezent și
extradiegetic, care evocă ferocitatea condamnabilă a hoților, care nu își impun niun fel de limită
în propriile abateri, devalizându-l inclusiv pe Popa Iancu din Podeni, tentați de bunăstarea
notorie a preotului. Cu toate acestea, tâlharii sunt sancționați narativ, fiind sugerată pedeapsa
care îi așteaptă.