Analiza psihologica este fina si confera coerenta persoajului ,punand in acord fluxul

constiintei cu acela exterior, al faptelor. Monologul interior, cu utilizarea neologismelor ,

cotribuie la desavarsirea personajului, care devine unul modern,rotund(I.M.Forster),
dinpunctul de vedere al costructiei.
Celelalte personaje sunt prezentate succinct, printr-o trasatura definitorie si prin nume. Vocea
autorizata a naratorului prezinta intamplari din viata personajului principal, Ioanide, sau din
aceea a personajelor secundare Pica, Tudorel, Elvira, cunostintele arhitectului si/ sau
episodice- printesa Hangerliu, primarul, Sultana s.a.
Principalul mod de expunere este naratiunea, iar descrierea interioarelor, a strazilor, a caselor
si cea portretistica se realizeaza in maniera balzaciana, cu tehnica detaliului semnificativ:O
scurta topografie a locului nu-i de prisos. Era o incapere foarte mare si inalta de tavanul careia
atarna un gigantic lustru de alama, autentic, bisericesc, cu douazeci si patru de lumini
electrice.[] Pe unii din peretii cu usa alba, deasupra unei mensol-altar de marmura, se vedea
o excesiv de mare oglinda venetiana, incadrata intr-o ramura ingusta de argint afumat []
Mirosea in aer a cafea, dar si a ceva putred si descompus. Descrierea initiala a locuintei
colectionarului Saferian Manigonian, un armean bogat, este semnificativa pentru pasiunea
proprietarului, dar constituie si cadrul potrivit pentru portretizarea personajelor reunite la
ceaiul oferit de gazda.
Dialogul dramatizat pune in lumina, de multe ori caracterul disimulat al personajelor:Ca sa-si
ascunda setea de a sti ce vorbesc altii, Pomponescu lua un ton pompos:
-Ei, si ce mai spune Hangerliu?
-Pretinde ca zilele guvernului sunt numerate.
Asa de curand?ironizeaza Pomponescu, adumbrindu-se totusi.
Monologul are forme variate de realizare in vorbire directa:-Spunea ca are incredere in
Gavrilcea.(Ce vrei? Venim mereu la asta) sau in telegrame: Sa traiesti. Depus cererea
minister. Te rog urmareste hartia. Gaittany.
Limbajul neologic, mai ales cu imprumuturi din italiana, induce idea ca romanul se adreseaza
unui cititor acizat, iar stilul este profund original, situate intre classic si modern, imbinand
inflexiunile ludice cu cele grave, seriose.
Realismul romanului calinescian provine din intentia autorului de a crea o veritabila fresca
sociala a unei perioada original, situat intre classic si modern, imbinand inflexiunile ludice cu
cele grave, serioase.
Realismul romanului calinescian provine din intentia autorului de a crea o veritabila fresca
sociala a unei periade tulburi din secolul XX, cu accent pe spatial eterogen al orasului, dar si
de a-si valorifica propria experieta de viata:toti eroii dintr-un roman au ceva sin in noi
[creatorii]. De asemenea, realismul se constata si la nivelul universului fictional verosimil,
posibil in datele lui de structurare, incat opera esteun roman al prezentului care trateaza
despre purtarea eroului in societatea noastra, iar actul trecut arata component lui
caracterologica si de clasasi la nivelul diegezei al naratorului obiectiv si omniscient.
Descreierea in metoda balzaciana apartine realismului: S-au recunoscut romancierului, in
afara de insusirea de a observa umanitatea sub latura morala si a face clasificatie
caracterologica, puterea de a zugravi in detaliu un mediu, dupa metoda aceleiasi Balzac.