m Fronda

Sensurile termenului frondă

Direcţii ale frondei în literatura interbelică

m Avangardism
Definirea avangardismului si curente:
Avangardismul românesc
onstructivismul
Suprarealismul
Dadaismul
Expresionismul
Integralismul
Manifestul Futurist - 20 februarie 1909 3Filippo Tommaso Marinetti
Manifest activist către tinerime Ȃ (Ion Vinea)
Reprezentanti
 Ú
  
 



Fronda a fost o mişcare social-politică de la mijlocul secolului al XIIílea, din Franţa, îndreptată
împotriva absolutismului monarhic. Prin extindere de sens a ajuns să însemne răzvrătire, uneori batjocorire, la
adresa convenţiilor, formelor prestabilite dintr-un anumit domeniu. Perioada interbelică a însemnat pentru
literatura română o înnoire fundamentală, în primul rând prin refuzul modelelor traditionale şi, în al doilea
rând, prin multiplicarea tendintelor estetice, fiind epoca în care s-au manifestat numeroase curente:
simbolismul, futurismul, suprarealismul, constructivismul etc. Toate acestea s-au născut dintr-o frondă fată de
tiparele consacrate si din nevoia afirmării libertăţii de creaţie.

    

  
  
  
Ŷ Proza. Dintr-o revoltă faţa de tematica idilic-rurală si fată de lipsa de intelectualitate a constructiei poeziei, în
perioada interbelica s-a impus romanul ca specie care a concentrat atenţia publicului şi a criticii. Modelele s-
au diversificat şi aşa au apărut marii noştri prozatori. Fronda extremă a fost reprezentată de fronda lui Urmuz
considerat un precursor absolut al avangardismului. În 1922 publică primele scrieri: Œ
   si


   . elelalte scrieri apar postum, Saşa Pană fiind acela care a editat, în 1930, un volum cu
antumele amintite si cu alte titluri: 
    Œ
        
   !" Încă din opera Œ
   subintitulată ironic   Urmuz
dinamitează toate structurile românesti consacrate.
ŶPoezia. Poezia interbelică a reprezentat poate cel mai bine fronda literară fiindcă modernismul care domină
epoca este o expresie a revoltei fata de modele. Toate marile nume ale perioadei interbelice ±George
Bacovia, Lucian Blaga Tudor Arghezi, Ion Barbu - sunt tot atâtea exemple de refuz al vechiului model literar.
Poezia avangardistă a fost însă acea voce prin care, pragmatic, s-a produs o disolutie a formelor literare,
stergându-se granitele dintre arte, exaltându-se libertatea, exacerbându-se ludicul. aracterul cosmopolitan al
avangardei a marcat nu numai o sincronizare a curentului cu miscările europene, ci chiar prioritatea unor
programe estetice, asa cum este cazul dadaismul.
ŶTeatru. Teatrul românesc interbelic a fost si el marcat, fiind influentat de miscările artistice
ale vremii. amil Petrescu a fost creatorul dramei românesti prin piese ca   
#


 
  dar si prin scrieri teoretice precum $
   
 
, lucrare despre modernitatea artei spectacolului . Lucian Blaga va impune drama
expresionistă , o dramă de idei, care a mutat accentul de pe actiune pe exprimarea unor
concepte sau simboluri, lectura unor piese precum $  
$
 %
&  

'  Œfăcându-se si dintr-o perspectivă poetică"

omedia a reprezentat de asemenea o desprindere de modelele traditionale apărând tipuri

noi precum Äcomedia tragică´ inventată de Mihail Sorbul . Mihail Sebastian a creat o
comedie lirică influentată de conceptiile dramaturgului francez Jean Giraudoux, pentru
care teatrul este iluzie. Piesele sale sunt un amestec de comic si duios, usor lirice si
imaginând situatii în care personajele pot evada un timp din lumea lor, asa cum se
întâmplă în #
 (    )
" Fără o inventivitate
deosebită câtiva dramaturgi ai perioadei interbelice vor impune în comedie tipul omului
comun ,cinstit si simpatic. Este vorba de Tudor Muşatescu autor al pieselor 

* ""+ Victor Ion Popa prin comedia , 
,  +Gheorghe iprian prin -

  ." Dar piesa care a reprezentat cu adevărat o frondă în peisajul teatral
românesc al epoci a fost 
 . a lui Gheorghe iprian , o farsă burlescă în trei
acte care este rezultatul orientărilor avangardiste .
 Avangardismul românesc s-a sincronizat cu cel european, manifestându-se în
câteva formule artistice identificabile prin inişierea unor curente literare ca: futurismul,
constructivismul, dadaismul,integralism,expresionism suprarealismul.Avangardismul se
defineşte printr-un modernism de frondă, fiind promovat de mai multe reviste apărute
anume: ǷContimporanuldz(1922-1932), ǷPunctdz(1924-1925), ǷIntegraldz(1925-1927),
ǷUrmuzdz(1928), Ƿunudz(1928-1932), ǷAlgedz(1930-1931) ,75 H.P (1924, cu un singur număr), Ƿ
LICEUdz (1932), ǷVIAŢA IMEDIATĂdz (1933, număr unic), etc.
. Reprezentanti din literatura romana: Tudor Arghezi, Macedonski, Davidescu, Aderca.
Revista Unu, apărută la Dorohoi în aprilie 1928 şi transferată apoi la Bucureşti, este cea
mai tenace. Conducătorul ei este medicul Saşa Pană, asistat de Moldov. Colaborează la ea
: Geo Bogza, Stephane Roll, Ilarie Voronca, Ion Călugăru, Virgil Gheorghiu, B.
Fundoianu, pictorii Victor Brauner, M. H. Maxy, Miliţa Petraşcu, S. Perahim, B. Herold,
etc
Constructivismul s-a grupat în jurul revistei ǷContimporanuldz, publicaţie
condusă de Ion Vinea, susţinea corespondenţa perfectă dintre tehnologia modernă în
plină dezvoltare şi artă. Ion Vinea a solicitat ca si colaboratorii ai revistei pe scriitorii
Arghezi, Ion Barbu, Felix Adelca, Boris Fundoianu, Ilarie Voronca, Camil Petrescu, dar si
pictori si sculptori dintre care Constantin Brâncusi. Sunt si alte reviste constructiviste ca
"Integral" si "Punct". Constructivistii subliniau necesitatea unei corespondente intre arta
si spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventeaza forme noi, conturand natura
 Úuprarealismul , susţinut de revistele Ƿunudz, ǷUrmuzdz, ǷAlgedz
promovează ideea visului, a delirului ca singură stare de creaţie, în care
arta se produce în subconştient, de aceea este formă pură, autentică.La
acest curent au aderat:Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Marcel Iancu, Geo
Bogza, Gellu Naum, Aurel Baranga, Saşa Pană şi chiar Tudor Arghezi,
Gherasim Luca, Dolgi Trost, Virgil Teodorescu .
Trăsături: crearea unei alte lumi, propune un sistem de cunoaştere
continuând expresionismul şi opunîndu-se dadaismului. Termenul
suprarealism 6resu6une ceva ce transcende realitatea (visul), fiind
influenţaţi de 6sihanaliza lui Freud.Poeziile su6rarealiste ilustrează
atot6uternicia visului şi 6uterea de creaţie a autorului. Cele două
direcţii, constructivismul şi suprarealismul, se unesc în Integralism sau
Sintetism (în denumirea lui Ilarie Voronca), ilustrat prin revista
INTEGRAL, apărută în 1925 şi condusă de Ilarie Voronca.
 àadaismul- Manifestarea cea mai puternică a avangardei
literare româneşti se regăseşte în mişcarea Dada (curentul se va numi
Ƿdadaismdz), iniţiată în 1916 la Zürich de către studentul român. Tristan
Tzara, devenit ulterior poet de limbă franceză.
Dadaismul refuză convenţiile de orice fel, căutând noul, fiind
obsedat de autenticitate În România, dadaismul este vizibil, parţial, în
unele producţii poetice sau a unora din domeniul artelor plastice,
publicate în reviste de avangardă aşa cum ar fi: dzunudz, dzContimporanuldz,
dzIntegraldz, dzPunctdz, dz75 H.P.dz unde alături de elemente suprarealiste se
recunosc şi cele futuriste etc.. Caracteristica miscării româneşti de
avangardă literară este chiar eclectismul. Un dadaism mai marcat este
vizibil în textele lui Saşa Pană.
Dadaistii isi exprimau dispretul fata de o lume incapabila sa opreasca
barbaria si crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura,
ajungand in domeniul absurdului. Din acest curent decurg curentele de
avangarda: constructivismul si suprarealismul.

Expresionismul-La "Gandirea" s-a constituit primul cerc

expresionist, reprezentat de Nichifor Crainic, care cultiva
tradiţionalismul şi ortodoxismul.
În literatura română, Lucian Blaga a fost teoreticianul
expresionismului în lucrarea ǷFeţele unui veac, elogiind vitalismul
transpus în imagini nestăvilite şi respingând oripilant civilizaţia
tehnică.
 {ntegralismul este un curent literar românesc de
avangardă din epoca interbelică bazat pe constructivism ce
conţinea şi elemente de dadaism, suprarealism sau
futurism. Ideile integralismului se regăsesc, de pildă, în
paginile revistei ǷIntegraldz. Teoretizat de poetul Ilarie
Voronca, integralismul proclamă eliberarea de sub
autoritatea oricăror dogme estetice, logice, etice sau
sociale şi promovează o artă a imediatului şi a
autenticităţii totale. Reprezentanţi:
 Ilarie Voronca
 Stephan Roll
 Filip Brunea-Fox
 Benjamin Fondane
 Mihail Cosma
 Ion Călugăru
 Pe 20 februarie 1909 ziarul francez r
 publica in paginile sale
un manifest artistic suprinzator pentru acea epoca,  
 

   care avea sa devina textul de baza pentru definirea unui nou
curent artistic. Opera scriitorului si artistului 


 , care incepuse sa fie cunoscut in Italia pentru stilul si ideile sale
avangardiste, manifestul anunta aparitia in forta a unui nou stil artistic.
In locul frumusetii clasice, Marinetti este fascinat de frumusetea
masinii, de aeroplanesi trenuri, de goana autovehiculelor. Sunt preferate
praful si mizeria din fabrici, metalul, miscarea automatizata. Iar gruparea,
prin vocea lui Marinetii, anunta intreaga lume : "Iata ca in Italia lansam
acest manifest de o violenta incendiara si ruinatoare, prin care astazi
fondam Futurismul, pentru ca vrem sa salvam Italia de cangrena sa de
profesori, arheologi, ghizi turistici si anticari. Italia a fost pentru prea multa
vreme o piata pentru arta de mana a doua. Vrem sa scapam
de nenumaratele muzee care o acopera cu nenumarate
cimitire".
Textul este violent si a socat atunci enorm,
starnind furia celor care iubeau arta clasica, iar acuzele de
anarhism, inconstienta, fals, au venit din nenumarate
surse. Dar autorul anticipase totul si nu ezita sa isi
provoace criticii.
 "Manifest activist catre tinerime", aparut in revista "Contimporanul" in
anul 1924, prezinta protestul violent al avangardei fata de vechile modele
poetice, vinovate, in conceptia constructivismului, de toate esecurile artistice,
sociale si politice ale vremii. "Jos Arta/ caci s-a prostituat!" proclama
insurectional poetul, facand o trecere metaforica in revista a sucombarii tuturor
artelor, care mai de care mai vinovate de criza sensibilitatii si a constiintei
omului. Pe aceasta linie a negatiei absolute, poezia nu e decat un fetis, "un teasc
de stors glanda lacrimala/ a fetelor de orice varsta", teatrul, "o reteta pentru
melancolia negustorilor de conserve", literatura, "un clistir rasuflat", iar
dramaturgia "un borcan de fetusi fardati", forme literare deci false, obosite,
muribunde.
Nici celelalte arte nu sunt scutite de calificari ce le vizeaza deprecierea
iremediabila sau inutilitatea: pictura este "un scutec al naturii", sculptura e
"stiinta pipairilor dorsale", arhitectura, "o antrepriza de mausoleuri
inzorzonate", servind, prin kitsch, trecutul, moartea, comemorarile anonimilor
lipsiti de insemnatate. Politica, cea mai decazuta manifestare umana, este
"indeletnicirea cioclilor si samsarilor." Peste toate, ca o nefasta aureola, luna este
"o fereastra de bordel", care hraneste in promiscuitate pe toti "intretinutii
banalului" si pe "flamanzii din furgoanele artei".
"Manifestul" proclama disparitia formelor traditionale de arta, "moartea
romanului-epopee si a romanului psihologic", cerand innoirea radicala a
sensibilitatii estetice, "minunea cuvantului nou si plin de sine", "teatrul de pura
emotivitate", "artele plastice libere de sentimentalism", "starpirea
individualismului ca scop", prin eliberarea de orice canoane de creatie. Ion Vinea
exalta, in contrapondere, "marea faza activista industriala", care va da o noua
fata civilizatiei romanesti, prin inlaturarea "bizantinismului", a anacronismelor
de tot felul. Pentru aceasta, el cere gesturi radicale: "Sa starpim prin forta
dezgustului propagat, stafiile care tremura de lumina./ Sa ne ucidem mortii!"