Ion Barbu un poet inca nedescifrat de critici

Poetul Ion Barbu, pseudonimul matematicianului Dan Barbilian, este unul din cei mai
importanti poeti romni din toate timpurile. El s-a nascut la 18 martie 1895 la CmpulungMuscel intr-o familie de intelectuali, tatal sau fiind magistratul Constantin Barbilian. Si-a
facut studiile elementare si gimnaziale in oraselul natal, Darmanesti-Roman, iar cursurile
liceale le-a urmat in Bucuresti, unde a fost remarcat de profesorul Gheorghe Titeica, la un
concurs initiat de revista Gazeta matematica. Optiunea lui lui Dan Barbilian a fost
matematica, dupa absolvirea liceului devenind student la Facultatea de Stiinte din Bucuresti.
A fost nevoit sa-si intrerupa studiile pentru a-si satisface serviciul militar in timpul primului
razboi mondial. La 26 de ani, dupa sustinerea licentei, tnarului matematician i s-a acordat o
bursa in Germania, iar la vrsta de 34 de ani si-a obtinut doctoratul in matematici cu o teza
valoroasa. Apoi, Dan Barbilian s-a afirmat ca matematician de exceptie, culminnd cu
ocuparea postului de profesor titular la Universitatea din Bucuresti, in anul 1942. Vocatia sa
pentru aceasta stiinta exacta s-a concretizat prin cele 80 de studii, apreciate nu doar in tara, ci
si in strainatate. Astfel, cu numele sau adevarat s-au consacrat spatiile Barbilian din
geometrie.
Un poet calitativ, nu cantitativ
Dan Barbilian a debutat cu poezie la vrsta de 23 de ani in Literatorul lui Al.
Macedonski. Apoi, a colaborat la Sburatorul, beneficiind de parafa grea a criticului Eugen
Lovinescu, acesta semnalndu-l cititorilor ca un poet nou. Inca din liceu, Ion Barbu l-a
cunoscut pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care l-a legat una din cele mai lungi si mai
frumoase prietenii literare. Pseudonimul sau literar Ion Barbu era chiar numele real al
bunicului sau. Tatal poetului isi schimbase numele din Barbu in Barbilian, pentru a fi un nume
de rezonanta latina. Ion Barbu a lasat putine opere literare: Dupa melci (1921), Joc secund
(1930), iar dupa moarte au aparut Ochean (1966), Pagini de proza (1968).
S-a stins din viata pe 11 august 1961, din cauza unei boli incurabile. Dupa doua zile de
la moarte, salcia din fata casei (strada C. Davilla nr. 8), cntata de poet ca un copac sfnt, s-a
prabusit in timpul unei furtuni. Acolo, la radacina salciei, poetul isi ingropase cinii
credinciosi la care tinuse enorm.
Unicitatea interferentei in creatia barbiana
Nici pna in momentul de fata, inclin sa cred, critica literara inca nu si-a spus cuvntul
definitiv referitor la poezia barbiana. Inca nu se stie daca este un fenomen artistic nascut in
punctul de interferenta al Poeziei cu Matematica, sau rezultatul teoriei complementaritatii.
Exista posibilitatea ca ambele ipoteze sa fie adevarate. De ce? Intelegerea poetului asupra a
ceea ce trebuie sa fie poezia este cu mult mai aproape de conceptia unor poeti moderni si
singulari precum Stephane Mallarm sau Paul Valry. In alta ordine de idei, este mai departe
de conceptia mai generala, impusa de romantism, in pofida faptului ca Ion Barbu a dus o viata

de boem. Asadar, a functionat formula doi intr-unu: poetul Ion Barbu si matematicianul
Dan Barbilian. De aceea, Ion Barbu afirma: Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita
simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta Pentru mine, poezia este o
prelungire a geometriei, asa ca, ramnnd poet, n-am parasit niciodata domeniul divin al
geometriei.
Repulsia totala a poetului fata de comunisti
Valeriu Rpeanu a imortalizat in scrierile sale una din scenele petrecute la restaurantul
Capsa, in 1954, avndu-l ca protagonist pe celebrul poet si matematician. Cum se stie, la
Capsa se intlneau toti scriitorii importanti, iar Ion Barbu era unul dintre cei nelipsiti de acolo.
Rpeanu era student la filologie, iar Tudor Vianu i-a propus sa lucreze la Gazeta literara. Paul
Georgescu a aflat vestea si a dorit sa discute cu tnarul student. Unde? La Capsa. Pe atunci,
Paul Georgescu lucra in aparatul de propaganda al CC al PCR La o masa, sub aburul cafelei,
Ion Barbu, desi era cufundat in calcule, la vederea lui Paul Georgescu, nu s-a putut abtine:
Domnule Paul Georgescu, eu am publicat acum treizeci de ani un volum de poezii in trei sute
de exemplare. De atunci, am mai tiparit cteva poezii. Cine credeti ca ma mai tine minte? Cti
oameni mai au cartea mea sau revistele in care am publicat dupa aia? Cine mai stie ca a
existat un poet Ion Barbu? Stiti cum faceti dumneavoastra, comunistii? Faceti ca parintii care
seara isi intreaba baiatul daca n-a observat ceva suspect la colegii lui cnd merg la WC in
recreatie. Copilul raspunde nu. Dupa cteva seri, tatal revine. Raspuns negativ. Dupa alte
seri il intreaba din nou daca nu cumva colegii lui nu l-au indemnat sa faca onanism.
Raspunsul este din nou negativ. Si apoi, seri de-a rndul, ii atrage atentia: vezi, tu sa nu faci
onanism. Pna cnd copilul batut la cap se intereseaza cum e cnd esti onanist si atunci se
apuca si el de onanism. Asa faceti si dumneavoastra comunistii, tot spunnd poetilor sa nu-l
imitati pe Ion Barbu, sa nu urmati poezia lui Ion Barbu, sa fiti atenti la faptul ca e o poezie
decadenta. Or sa inceapa s-o caute si or sa ma citeasca. La revedere!.
Ion Barbu a intuit aparitia cenzurii comuniste
Ion Barbu s-a pregatit din timp pentru iarna siberiana care avea sa se abata dupa razboi
asupra literaturii noastre, ca si cum ar fi avut o presimtire. Astfel, din deceniul patru, el a
incetat sa mai scrie. Explicatia se poate gasi in experienta tragica a propriului sau personaj,
melcul, care din cauza credulitatii a platit cu viata confundarea anotimpurilor. Astfel, poetul a
ramas inchis in sine chiar si atunci cnd i s-a spus ca regimul comunist a intrat in faza de
dezghet. Una peste alta, dupa razboi, Ion Barbu n-a mai existat, iar celebrele lui carti (Dupa
melci, 1921, si Joc secund, 1930) care au provocat un scandal estetic si au sfrsit prin a se
clasiciza au fost brusc uitate de public, cu concursul propagandistilor partidului comunist,
specialisti in inducerea amneziei. Totusi, Ion Barbu a avut constiinta valorii de sine si a intuit
perfect aparitia cenzurii creatiei literare, cenzura care a devenit institutie reala a serviciilor
secrete.