MODERNISMUL

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

de Lucian Blaga

Modernismul este curentul literar, manifestat, cu predilectie, n perioada interbelica, ale

carui trasaturi sunt teoretizate de Eugen Lovinescu i promovate prin intermediul cenaclului i al
revistei ,, Sburatorul. Orientarea artistic promoveaza o nnoire a literaturii, prin desprinderea
de trecut i prin crearea unei modalitati inovatoare de exprimare. In ceea ce priveste poezia, sunt
formulate urmatoarele deziderate: crearea unui lirism subiectiv ca expresie a profunzimilor
sufletesti i inlaturarea totala a obiectivitatii, ambiguitatea limbajului, prin utilizarea metaforei,
inovatia formala, prin renuntarea la prozodia traditionala.
Lucian Blaga s-a remarcat ca poet, dramaturg si filosof. El apartine perioadei interbelice a
literaturii, deschizand calea noului curent literar promovat de Eugen Lovinescu, anume
modernismul.
Ceea ce l caracterizeaza pe Blaga este capacitatea de a- i crea propriul sistem filosofic,
transpunand liric conceptele originale ale acestuia. In centrul universului, el plaseaza notiunea de
mister, asupra caruia se exercita doua tipuri de cunoastere: paradisiaca i luciferica. Cea
paradisiaca se fundamenteaza pe rationamente logice, fiind de factura tiinifica, avand ca
principal el dezlegarea misterului; ea este, de fapt, o cercetare minuioasa a obiectelor, care
ajunge in profunzimea sensurilor. Cunoasterea luciferica, de natura poetica, are drept scop
potentarea misterului, transformarea sa ntr-un mister amplificat. Spre deosebire de omul de
tiinta, poetul patrunde mai usor n miezul tainei, cu ajutorul imaginatiei, sporindu-i farmecul si
semnificatia. Creatia este revelatoare de mister, poetul fiind liantul intre realitate si lumea
tainelor .
Universul liric blagian se deschide cu poezia programatica ,, Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii, publicata n volumul de debut, intitulat sugestiv ,, Poemele luminii, aparut in
1919. Ea sintetizeaza conceptele exprimate de filosoful Blaga, redandu-le ntr-un limbaj artistic
impresionant. Intreg volumul se axeaza pe metafora luminii, a cunoasterii, n primul rand prin
iubire, cea mai importanta cale catre definirea poetica a misterelor universului.
Poezia este o arta poetica, specie a genului liric n care se evidentiaza un ansamblu de
trasaturi care compun viziunea despre lume i viata a poetului, despre menirea artei sale in
univers, ntr-un limbaj care l particularizeaza. Ea se constituie ca o meditatie confesiva
modernista, exploatand idei filosofice, asupra destinului privilegiat al creatorului. Sunt evidente
influentele expresioniste asupra liricii lui Blaga, prin afirmarea deplina a eului poetic, prin

intoarcerea catre mit i simbol, catre spiritualitatea originara, prin cultivarea manifestarilor
sufletesti plenare.
Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului:
cunoasterea lumii n planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire. Fiind o poezie de tip
confesiune, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct i, la
nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii: pronume i verbe la pers. I singular, adjectivul
pronominal posesiv la pers. I singular, alternand cu persoana a III-a, topica afectiva.
Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele
personal ,, eu este asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum si exprima ideea
poetului-filosof de a proteja misterele lumii, izvorata din iubire. Verbul la forma negativa ,, nu
strivescexprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica/
poetica. Metafora revelatorie ,, corola de minuni a lumii, imagine a perfectiunii, a absolutului,
prin ideea de cerc, de intreg, semnifica misterele universale, iar rolul poetului este adancirea
tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana.
Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau, imbogatit prin seria de
antiteze si prin lantul metaforic, se intregeste cu versurile finale: ,, Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii/ caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte. Metaforele enumerate
surprind temele majore ale creatiei poetice , imaginate ca petalele unei corole uriase care
adaposteste misterul lumii: ,, flori- viata/ efemeritatea/frumosul, ,,ochi- cunoasterea/
contemplatia poetica a lumii, ,, buze- iubirea/ rostirea poetica, ,, morminte-tema
mortii/eternitatea.
Compozitional, poezia are trei secvente marcate, de obicei, prin scrierea cu initiala
majuscula a versurilor. Prima secventa exprima, cu ajutorul verbelor la forma negative: ,, nu
strivesc , ,,nu ucid, atitudinea poetica fata de tainele lumii- refuzul cunoasterii logice,
rationale. Verbele se asociaza metaforei ,, calea mea ( destinul poetic asumat).
A doua secventa mai ampla, se construieste pe baza unor relatii de opozitie: eu-altii,
,,lumina mea-,,lumina altora. Metafora luminii, inclusa in titlul volumului de debut, sugereaza
cunoasterea. Dedublarea luminii este redata prin opozitia dintre metafora ,, lumina altora
( cunoasterea de tip rational, logic) i ,,lumina mea ( cunoasterea poetica, de tip intuitiv)
Verbele la timpul prezent, dispuse in serii antonimice, cu forme afirmative si negative,
plaseaza eul poetic ntr-o relatie definitiva cu lumea, care sta sub semnul misterului: optiunea
pentru o forma de cunoastere poetica.
Antiteza este marcata si grafic, pentru ca versul liber poate reda fluxul ideatic i afectiv.
In pozitie mediana sunt plasate cel mai scurt ( ,, dar eu) i cel mai lung vers al poeziei ( ,, eu cu
lumina mea sporesc a lumii taina).

Finalul poeziei constituie o a treia secventa, cu rol concluziv, desi exprimata prin raportul
de cauzalitate (,, cci). Cunoasterea poetica este un act de contemplaie i de iubire. Elementele
de recurenta n poezie sunt: misterul i motivul luminii, care implica principiul contrar,
ntunericul.
Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajului poetic. La
nivel morfosintactic, plasarea pronumelui personal ,, eu in pozitie initiala si repetarea de ase
ori n poezie, sustine caracterul confesiv i definirea relatiei eu-lume. Conjunctia ,, i, prezenta
in zece pozitii, confera cursivitate discursului liric si accentueaza ideile cu valoare gnomica.
Topica afectiva evidentiaza optiunea poetica pentru o forma de cunoastere: iubirea, creatia.
Observam prezenta campului semantic al misterului: ,,tainele, ,,nepatrunsul ascuns,
,,intunecata zare. O alta particularitate stilistica este cultivarea cu predilectie a metaforei
revelatorii, care cauta sa reveleze un mister esential, dar si a metaforei plasticizante, care da
concretete faptului, fiind considerata mai putin valoroasa.
Poezia este alcatuita din 20 de versuri libere, al caror ritm interior reda fluxul ideilor si
frenezia sentimentelor. Eufonia versurilor sugereaza amplificarea misterului .Forma moderna
este o eliberare de rigorile clasice, o cale directa de transmitere a ideii i a sentimentului poetic.
,, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o arta poetica
moderna pentru ca interesul autorului este deplasat de la principiile tehnicii poetice, la relatia
poet-lume si poet-creatie. Creatia este un mijlocitor intre eu i lume. Sentimentul poetic este
acela de contopire cu misterele universale, cu esenta lumii. Misterul este substanta originara i
esentiala a poeziei. Iar cuvantul poetic nu inseamna , ci sugereaza, nu explica misterul universal,
ci l protejeaza prin transfigurare.