Cronicarii moldoveni

Primele scrieri istorice din spatiul carpato dunarean au aparut in secolul al XV lea,
fiind scrise in limba slavona, asa cum este Cronica anonima a lui Stefan cel Mare, comandata
de insusi voievodul moldovean.
Aceste letopisete sunt un fel de pomelnice, notand sumar nume de voievozi si anii de
domnie ai acestora.
In secolul urmator, istoria domniilor de dupa moartea lui Stefan cel Mare este
continuata de cronicile slavonesti ale calugarilor Macarie, Eftimie si Azarie care au ca
model scrierile bizantine caracterizandu-se printr-o exprimare cautata, neglijand uneori
claritatea si exactitatea in relatarea evenimentelor.

Miron Costin

Proza lui Miron Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda incoace, este mai
subtila decat cea a lui Grigore Ureche, aducand ca element de noutate meditatia pe marginea
evenimentelor istorice si fraza ampla, de tip carturaresc.
Perspectiva se modifica, deoarece, pentru prima data, faptele prezentate au fost traite
de autor, el fiind nevoit sa evalueze, avand indoieli, admirand sau dispretuind faptele si
personajele despre care scria, fiindca istoria este pentru cronicar un fapt viu, in relatarea
caruia se implica.
Sanctificarea sau demolarizarea constituie un proces la care este martor, putand
contribuii, prin consemnarea in cronica, la pastrarea lui pentru generatiile urmatoare.
Continuand, letopisetul lui Grigore Ureche, Miron Costin n-a putut aborda problema
originii poporului roman, astfel ca a simtit nevoia sa scrie o alta lucrare pe aceasta tema: De
neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor. Opera a ramas neterminata, dar
surprinde patosul cronicarului in afirmarea originii latine.

Ion Neculce
Cronica lui Ion Neculce, Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija Voda pana la a
doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, este cea mai importanta dintre toate cronicile
moldovenesti pentru evolutia prozei literare prin arta naratiunii, dovedind talentul de
povestitor innascut al autorului.
Cronicarul este intemeietorul portretului anecdotic, din care lipseste descrierea,
detaliile de caracterizare morala si psihologica adunandu-se din intamplari pline de viata, ca la
romancierii de mai tarziu.
Ion Neculce subliniaza caracterul oral al acestor naratiuni si rolul propriu in a le
transforma in povesti scrise, privite ca elemente fabulatorii prin raportarea la realitatea din
cronica. Noua legende il au ca erou pe Stefan cel Mare, ramas si pentru Ion Neculce eroul
ideal.

Grigore Ureche

Grigore Ureche a fost primul cronicar ce a scris o naratiune simpla cu tematica

istorica. Timpul folosit este exclusiv trecutul, opera sa istoriografica fiind un text de evocare,
cu fapte pe care autorul nu le-a trait.
Naratiunea respecta ordinea cronologica a evenimentelor prezentand conflicte intre
doua persoane, soldate cu victoria uneia dintre ele.
Simplitatea acestor secvente narative duce la utilizarea cu precadere a inlantuirii in
legarea episoadelor descrise, rareori fiind folosita intercalarea si total absenta alternanta.
Forma in care se prezinta textul a devenit un model si pentru ceilalti cronicari, pentru
ca mai tarziu sa fie preluata si de Mihail Sadoveanu in Zodia Cancerului sau vremea Ducai
Voda.