PANTHEON Hadrian sau Publius Aelius Traianus Hadrianus (24 ianuarie 76 - 10 iulie 138)

Ca origine, imparatul Hadrian era din neamul picentinilor, dar mai aproape era spaniol. Tatal sau era Aelius Hadrianus, supranumit Africanul, var cu imparatul Traian. S-a nascut la Roma cu 9 zile inainte de calendele lui februarie, in timpul celui de-al saptelea consulat a lui Vespasianus si cel de-al cincilea a lui Titus. La varsta de 10 ani a ramas orfan de tata, avand ca tutore pe varul sau Ulpius Traianus, care mai intai fusese pretor, iar mai tarziu a devenit imparat. In timp Hadrian si-a insusit o vasta cultura greaca, pentru care avea o inclinatie spirituala, drept pentru care in timp unii l-au poreclit grecusorul. La varsta de 15 ani Traian la adus sub protectia sa si nu mult dupa aceea la numit decemvir pentru judecata proceselor si apoi tribun al legiunii a II-a Adiutrix. Pe cand era locotenent imperial in Siria a primit scrisoarea de instiintare ca este adoptat, el cerand apoi ca ziua de adoptiune sa-i fie sarbatorita anual ca zi de nastere. A circular zvonul ca Traian ar fi avut intentia sa lase ca succesor pe Neratius Priscus nu pe Hadrianus insa printr-o actiune a Plotinei, dupa ce a murit Traian, Hadrian a fost numit imparat pe 8 august 117. La inceputul domniei a initiat o serie de reforme n armat i justiie; arta i arhitectura nflorind n timpul domniei lui. n capital a restaurat Panteonul, construiete Mausoleul sau viitorul Castel San Angelo si care va fi mormntul mprailor romani pn la Caracalla. Hadrian a acordat o pronunat nclinare pentru cultura greac fiind

reprezentantul tipic al unui spirit cultivat al timpului, era impatimit de poezie si literatura, expert in muzica, medicina, pictura si sculptura. Spre deosebire de predecesorul sau Traian care era laudat de lipsa de rafinament, Hadrian era deosebit de auster si genial, plin de demnitate si glumet, zabavnic si repede la fapta, avar si generos, disimulat si sincer, crud si indurator, totdeauna si in toate schimbator.

Hadrian in timpul guvernarii sale dorea sa-si puna amprenta personala pe monumentele oficiale si ii blestema pe cei care ii statea in cale. (ANECDOTA-transmisa de Cassius Dio-sfarsitul lui Apollodor din Damasc). Una din creatiile lui Hadrian este monumentalul Panteon, care era dedicat tuturor zeilor pe care Varro (MARCUS TERENTIUS VARRO sau VARRO ATACINUS) ia clasificat in trei triade: triada arhaica, triada capitolina si triada plebiana si erau in numar de 12: Jupiter, Juno, Minerva, Neptun, Venus, Marte, Apolo, Diana, Vesta, Vulcan, Ceres si Mercur. Initial Panteonul a fost ridicat de Marcus Aggripa in anul 27 cu prilejul marelui program augustan de constructii si reconstuctii de pe Campul lui Marte. Edificiul a ars de doua ori. Prima data a ars pana la temelie si a fost recladit de Domitian (80 d.c) sub propriul nume iar a doua oara in anul 110. Apoi Hadrian l-a reinaltat intr-o noua forma cu totul noua, dar sub numele original de Aggripa care a ramas pana in zilele de astazi: textul, tradus din latina, inseamna Marcus Agrippa, fiul lui Lucius, consul pentru a treia oara, a construit. De altfel in interior era locul unde Hadrian isi tinea sedintele de judecata. Panteonul avea doar o singura sursa de lumina suficienta pentru a se vedea fara ca interiorul sa fie scufundat in intunecime. Patrundea prin acel oculus din varful domului, iar Soarele era considerat ochiul lui Jupiter, zeul suprem iluminand incaperea in care statuia cultului sau figura ca in orice templu. Altminteri acea rotonda care era cupola, in mijlocul caruia era oculus, este metafora arhitecturala a cosmosului, intrucat in arta hadriatica apare deseori tendinta catre viziunea cosmica. In spatiul din interiorul Panteonului se aflau unite divinitatea, mpratul, poporul si statul, astfel incat imparatul zeificat urca spre ceruri si face tot mai stransa legatura dintre imparatul in viata si Jupiter/Soarele Invincibil (SOL INVICTUS). In acelasi timp Hadrian promova tot mai mult cultele orientale printre care si adorarea Soarelui, lucru vizibil si pe monedele sale figurand soarele care rasare (SOL ORIENS).